Bulimia - ce este, cauze și cum se tratează

Ce legătură are anotimpul călduros cu bulimia? La o primă impresie, am putea spune că niciuna, însă lucrurile nu stau chiar așa. Atunci când se apropie vara, aproape cu toții ne dorim să arătăm cât mai bine și să dăm jos kilogramele în plus acumulate de-a lungul iernii, și asta cât mai repede cu putință și într-un mod cât mai ușor, fără prea multe bătăi de cap. Și aceasta este doar una dintre situațiile în care poate apărea bulimia.

Despre prevenție, simptome, tratament, dar și despre ce poți face pentru a ajuta o persoană care suferă de această boală ne povestește Mihai Bran, medic primar psihiatru și cofondator Hilio.

—

Bulimia nervoasă este o afecțiune complexă care afectează atât sănătatea fizică, cât și echilibrul emoțional al persoanei diagnosticate. Deși poate fi dificil de recunoscut, această tulburare de alimentație implică un ciclu repetitiv de consum excesiv de alimente, urmat de comportamente menite să compenseze aportul caloric. 

De multe ori, bulimia este însoțită de sentimente intense de vinovăție, rușine și o preocupare constantă față de greutatea corporală. În cele ce urmează, vom explora principalele simptome, cauzele și opțiunile de tratament pentru această afecțiune.

Ce este bulimia nervoasă?

Bulimia nervoasă reprezintă o tulburare de alimentație severă, caracterizată prin episoade repetate de supraalimentație urmate de comportamente compensatorii pentru a preveni creșterea în greutate. Persoanele afectate consumă cantități mari de mâncare într-un interval scurt, adesea în secret, simțind că nu se pot opri. După aceste episoade, recurg la metode de “purjare” precum voma auto-indusă, utilizarea excesivă a laxativelor sau diureticelor, postul prelungit sau exercițiile fizice intense.

Pentru diagnosticarea bulimiei, o persoană trebuie să prezinte episoade de supraalimentație și purjare cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni. Această tulburare afectează preponderent femeile și debutează de obicei în adolescență sau la începutul vieții adulte. Deși persoanele cu bulimie pot avea orice greutate, stima lor de sine este strâns legată de imaginea corporală.

Cauzele exacte ale bulimiei rămân incomplet elucidate, însă se consideră că factori genetici, psihologici și socio-culturali joacă roluri importante în dezvoltarea acestei tulburări. Înțelegerea naturii complexe a bulimiei este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul adecvat.

Câte tipuri de bulimie există?

Bulimia nervoasă este o tulburare alimentară complexă și nu se manifestă la fel pentru toată lumea. Deși simptomele de bază – episoade de mâncat compulsiv urmate de comportamente de compensare – rămân constante, există variații în modul în care aceste simptome se manifestă. În funcție de comportamentele de compensare folosite, bulimia poate fi clasificată în două tipuri diferite.

• Bulimia nervoasă cu vărsături (purging)

Acesta este cel mai cunoscut tip de bulimie, în care individul își provoacă vărsături pentru a elimina caloriile consumate în timpul episoadelor de mâncat compulsiv. Poate include, de asemenea, utilizarea de diuretice sau laxative.

• Bulimia nervoasă fără vărsături (non-purging)

În acest tip, în loc să inducă vărsături sau să folosească laxative, individul recurge la alte metode pentru a “compensa” caloriile, cum ar fi exercițiile fizice excesive sau postul intermitent. Aceste comportamente nu sunt eficiente în eliminarea caloriilor și pot duce la alte probleme de sănătate.

Când apare bulimia? Simptomele bulimiei

De regulă, mâncatul impulsiv începe în timpul sau după ce o dietă a fost adoptată și aplicată, dar poate fi cauzat și de către situațiile conflictuale din familiile de care aparțin bulimicii (neînțelegeri, certuri frecvente, copilărie zbuciumată etc).

În general, cei care suferă de bulimie înțeleg episoadele lor de mâncat necontrolat și apelează mai rapid la un ajutor de specialitate, însă există și persoane care nu-și dau seama de gravitatea situație și continuă să se rănească în acest mod. De aceea se recomandă să se ia măsuri pe cât de repede posibil, ca cei în cauză să nu ajungă și la alte probleme de sănătate sau să aibă chiar tentative suicidale, tulburări anxioase sau să înceapă să consume alcool abuziv și substanțe interzise (bulimia poate ajunge la un astfel de stadiu doar dacă nu se tratează).

Bulimia nervoasă se manifestă printr-o serie de simptome distinctive care pot varia în intensitate de la o persoană la alta. Principalele manifestări includ episoade recurente de supraalimentație, în care persoana consumă cantități mari de mâncare într-un interval scurt, adesea în secret. Aceste episoade sunt însoțite de sentimentul pierderii controlului asupra alimentației, o caracteristică definitorie a tulburării.

Pentru a contracara efectele percepute ale supraalimentației, persoanele bulimice recurg la comportamente compensatorii. Acestea pot include:

• Voma auto-indusă.
• Abuzul de laxative sau diuretice.
• Postul prelungit.
• Exercițiile fizice excesive.

Pe lângă aceste manifestări principale, alte semne ale bulimiei pot include:

• Preocupare excesivă pentru greutate și forma corpului.
• Teamă intensă de îngrășare.
• Fluctuații frecvente ale dispoziției.
• Oboseală și slăbiciune.
• Dureri frecvente în gât (cauzate de vomă).
• Balonare sau dureri abdominale.
• Menstruații neregulate sau absente.

Semnele fizice ale bulimiei pot include probleme dentare (eroziunea smalțului), umflarea glandelor salivare, deshidratare și dezechilibre electrolitice. Persoanele afectate pot ascunde cu abilitate comportamentele lor, făcând dificilă detectarea tulburării de către apropiați. Unele indicii pot fi dispariția frecventă la baie imediat după mese, ascunderea sau furtul de alimente, exerciții fizice obsesive și fluctuații frecvente ale greutății.

Care sunt cauzele apariției bulimiei?

Cauza exactă a apariției acestei boli nu este cunoscută, însă există câțiva factori de risc care pot duce la declanșarea acesteia, de la factori genetici și până la factori psiho-emoționali sau sociali.

Factori genetici

Studiile sugerează că predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea bulimiei. Oamenii cu rude apropiate care au avut tulburări alimentare sunt mai predispuși la a dezvolta această afecțiune.

Factori psihologici

Anxietatea, depresia și problemele de stimă de sine sunt asociate cu dezvoltarea bulimiei. Controlul greutății poate fi văzut ca un mod de a obține un sentiment de control sau perfecționism.

Presiuni sociale și culturale

Standardele sociale actuale promovează o anumită imagine a corpului “perfect” și pot contribui la apariția bulimiei. Criticile privind greutatea și aspectul fizic, de asemenea, pot reprezenta un factor de risc.

Probleme de imagine corporală

Percepția deformată a imaginii corporale este un factor comun în dezvoltarea bulimiei.

Sexul și vârsta

Studiile arată că între 85 și 90% dintre cei diagnosticați cu bulimie sunt femei, iar boala începe, de regulă, între 15 și 20 de ani, însă poate apărea la orice vârstă.

Principalii factori de risc pentru dezvoltarea bulimiei includ:

• Sexul feminin: Femeile sunt afectate de aproximativ 10 ori mai frecvent decât bărbații.
• Vârsta: Debutul are loc de obicei în adolescență sau la începutul vieții adulte, cu vârful incidenței între 15 și 25 de ani.
• Istoricul familial: Prezența tulburărilor de alimentație sau a altor probleme de sănătate mintală în familie crește riscul.
• Tulburări psihice asociate: Depresia, anxietatea și abuzul de substanțe sunt frecvent întâlnite la persoanele cu bulimie.
• Diete frecvente: Restricțiile alimentare severe pot declanșa episoade de supraalimentație.
• Experiențe traumatice: Abuzul fizic sau sexual, precum și alte traume, pot crește vulnerabilitatea la dezvoltarea bulimiei.
• Stres intens: Perioadele de stres semnificativ, cum ar fi schimbările majore de viață sau pierderile, pot contribui la apariția comportamentelor bulimice.

Înțelegerea acestor factori complexi și interconectați este esențială pentru abordarea holistică a bulimiei nervoase, atât în prevenție, cât și în tratament.

Câte tipuri de bulimie există?

Bulimia nervoasă este o tulburare alimentară complexă și nu se manifestă la fel pentru toată lumea. Deși simptomele de bază – episoade de mâncat compulsiv urmate de comportamente de compensare – rămân constante, există variații în modul în care aceste simptome se manifestă. În funcție de comportamentele de compensare folosite, bulimia poate fi clasificată în două tipuri diferite.

• Bulimia nervoasă cu vărsături (purging)

Acesta este cel mai cunoscut tip de bulimie, în care individul își provoacă vărsături pentru a elimina caloriile consumate în timpul episoadelor de mâncat compulsiv. Poate include, de asemenea, utilizarea de diuretice sau laxative.

• Bulimia nervoasă fără vărsături (non-purging)

În acest tip, în loc să inducă vărsături sau să folosească laxative, individul recurge la alte metode pentru a “compensa” caloriile, cum ar fi exercițiile fizice excesive sau postul intermitent. Aceste comportamente nu sunt eficiente în eliminarea caloriilor și pot duce la alte probleme de sănătate.

Diagnosticarea bulimiei

Diagnosticarea precisă a bulimiei nervoase este un pas crucial în asigurarea unui tratament adecvat și eficient. Procesul de diagnosticare implică de obicei următoarele etape:

1. Evaluare medicală completă:

• Examen fizic amănunțit pentru identificarea semnelor fizice ale bulimiei.
• Analize de sânge și urină pentru evaluarea stării generale de sănătate și detectarea dezechilibrelor electrolitice.
• Electrocardiogramă (EKG) pentru detectarea eventualelor probleme cardiace cauzate de dezechilibrele electrolitice.

2. Evaluare psihologică:

• Discuție detaliată despre obiceiurile alimentare și comportamentele compensatorii.
• Întrebări referitoare la fluctuațiile în greutate și istoricul dietelor.
• Evaluarea simptomelor fizice și psihologice asociate.
• Explorarea imaginii corporale și a stimei de sine.

Pentru diagnosticarea bulimiei, conform criteriilor DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale), o persoană trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• Episoade recurente de supraalimentație (crize bulimice).
• Comportamente compensatorii pentru prevenirea creșterii în greutate.
• Crizele bulimice și comportamentele compensatorii apar cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni.
• Stima de sine este influențată excesiv de greutatea și forma corpului.
• Tulburarea nu apare exclusiv în timpul episoadelor de anorexie nervoasă.

Este important de menționat că persoanele cu bulimie pot avea orice greutate, ceea ce poate complica diagnosticarea. Mulți pacienți tind să ascundă comportamentele bulimice, de aceea este esențial ca medicul să creeze o atmosferă de încredere pentru o discuție deschisă. În funcție de caz, pot fi recomandate și alte investigații pentru excluderea altor cauze medicale ale simptomelor prezentate.

Complicațiile bulimiei

Bulimia nervoasă, dacă nu este tratată corespunzător, poate genera numeroase probleme de sănătate grave, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Înțelegerea acestor complicații subliniază importanța diagnosticării precoce și a intervenției terapeutice prompte.

Complicații digestive:

• Inflamarea și iritarea esofagului, gâtului și stomacului.
• Reflux gastroesofagian cronic.
• Tulburări intestinale (constipație sau diaree).
• În cazuri severe, posibile rupturi ale esofagului sau stomacului.

Probleme dentare:

• Eroziunea smalțului dentar cauzată de acidul gastric.
• Sensibilitate dentară crescută.
• Apariția cariilor dentare accelerate.

Dezechilibre electrolitice:

• Niveluri anormale de potasiu, sodiu și calciu în sânge.
• Risc crescut de aritmii cardiace și insuficiență renală.

Probleme cardiace:

• Bătăi neregulate ale inimii (aritmii).
• În cazuri severe, posibilă insuficiență cardiacă.

Probleme hormonale:

• Menstruații neregulate sau absente (amenoree).
• Posibile probleme de fertilitate.

Complicații psihologice:

• Depresie clinică.
• Tulburări de anxietate.
• Risc crescut de abuz de substanțe.
• Tendințe autodistructive și gânduri suicidare.

Alte complicații:

• Deshidratare severă.
• Oboseală cronică și slăbiciune musculară.
• Umflarea glandelor salivare (sialadenoza).

Complicațiile pe termen lung ale bulimiei netratate pot avea consecințe grave pentru sănătate, afectând multiple sisteme ale organismului. Cu toate acestea, prin tratament adecvat și intervenție timpurie, multe dintre aceste probleme pot fi reversibile sau se poate preveni agravarea lor. Acest lucru subliniază importanța crucială a recunoașterii precoce a simptomelor și a căutării ajutorului specializat.

Impactul bulimiei asupra relațiilor sociale și profesionale

Pe lângă efectele asupra sănătății fizice și emoționale, bulimia nervoasă poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor sociale și performanței profesionale. Persoanele afectate evită adesea interacțiunile care implică mâncare, cum ar fi mesele cu prietenii sau evenimentele de familie, din teama de a fi judecate sau pentru a ascunde comportamentele legate de tulburare.

Această izolare voluntară poate duce la dificultăți în menținerea relațiilor apropiate și la sentimente intense de singurătate. La locul de muncă, bulimia poate afecta concentrarea, productivitatea și capacitatea de a face față stresului. Oboseala cronică, deficitul de nutrienți și fluctuațiile emoționale pot reduce performanța, crescând riscul de absenteism sau chiar pierderea locului de muncă.

În plus, teama de a fi descoperit poate crea o stare permanentă de anxietate, afectând atât relațiile cu colegii, cât și capacitatea de a avansa profesional. Sprijinul social și terapia sunt esențiale pentru reintegrarea în viața socială și profesională, permițând persoanelor afectate să își recâștige încrederea și să își îmbunătățească calitatea vieții.

Cum se previne bulimia?

Pentru că nu este cunoscută cauza exactă ce provoacă această boală este greu de spus cum se poate preveni, însă există câteva modalități, care au legătură mai ales cu educația, pe care le poți aplica, după cum urmează:

• informarea corectă despre ce înseamnă o dietă sănătoasă și o imagine corporală sănătoasă
• conștientizarea riscurilor asociate cu comportamentele dăunătoare de control al greutății
• sprijinul emoțional al familiei sau al prietenilor

Tratament bulimie sau “cum scap de bulimie?”

Abordarea terapeutică a bulimiei nervoase necesită o strategie complexă și multidisciplinară, adaptată nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Tratamentul eficient combină intervenții psihologice, medicale și nutriționale pentru a aborda atât simptomele fizice, cât și cauzele psihologice subiacente ale tulburării.

Psihoterapie:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – considerată tratamentul de primă linie, ajută la identificarea și modificarea tiparelor de gândire și comportament care mențin tulburarea.
• Terapia interpersonală (TIP) – se concentrează pe problemele din relațiile interpersonale care pot contribui la menținerea bulimiei.
• Terapia familială – implică familia în procesul terapeutic, în special pentru adolescenți, îmbunătățind comunicarea și suportul.

Tratament medicamentos:

• Fluoxetina (Prozac) – singurul antidepresiv aprobat oficial de FDA pentru tratamentul bulimiei la adulți.
• Alte antidepresive SSRI (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) pot fi prescrise în funcție de simptomele asociate și de răspunsul individual al pacientului.

Consiliere nutrițională:

• Colaborarea cu un dietetician specializat pentru dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sănătoase și echilibrate.
• Învățarea recunoașterii semnalelor naturale de foame și sațietate.
• Planificarea meselor și stabilirea unui program alimentar regulat.

Tratament în regim de spitalizare:

• Necesar în cazuri severe, când există complicații medicale grave sau risc de autoagresiune.
• Oferă monitorizare medicală constantă și un mediu structurat pentru recuperare.

Durata tratamentului pentru bulimie variază în funcție de severitatea cazului, putând fi necesare de la câteva luni la câțiva ani. Obiectivele terapeutice includ întreruperea ciclului de supraalimentație și purjare, îmbunătățirea atitudinii față de alimentație și greutate, tratarea complicațiilor medicale și abordarea problemelor psihologice asociate.

Recuperarea pe termen lung și provocările post-tratament

Recuperarea după bulimia nervoasă este un proces de durată, cu un parcurs diferit pentru fiecare persoană. Studiile arată că între 50-60% dintre pacienții care urmează un tratament complet reușesc să atingă o stare de remisie pe termen lung, însă recăderile sunt frecvente, mai ales în primii ani după tratament. Aproximativ 30% dintre pacienți se confruntă cu episoade recurente, mai ales în perioade de stres intens sau schimbări majore de viață. Factorii de risc pentru recădere includ stresul emoțional, presiunea socială asupra imaginii corporale și dificultățile în gestionarea emoțiilor.

De asemenea, unii pacienți pot dezvolta alte tulburări alimentare sau anxioase în locul bulimiei. Pentru a menține progresul pe termen lung, este esențială monitorizarea continuă a stării emoționale, participarea la terapie de susținere și adoptarea unui stil de viață echilibrat. Alimentația regulată, activitatea fizică moderată și tehnicile de reducere a stresului pot ajuta la menținerea stabilității emoționale și comportamentale. Recuperarea nu este un proces liniar, dar cu suport adecvat și strategie pe termen lung, mulți pacienți reușesc să își îmbunătățească calitatea vieții și să evite recăderile.

Strategii pentru menținerea recuperării pe termen lung

Menținerea progresului după tratamentul bulimiei necesită un angajament constant și adoptarea unor strategii eficiente pentru prevenirea recăderilor. Participarea la grupuri de suport poate fi extrem de benefică, oferind un mediu sigur în care persoanele în recuperare pot împărtăși experiențe și primi sprijin emoțional.

Tehnicile de mindfulness și gestionarea stresului, cum ar fi meditația, yoga sau terapia prin artă, ajută la reglarea emoțiilor și reducerea impulsurilor de supraalimentare. De asemenea, dezvoltarea unui plan de prevenire a recidivelor este esențială acesta poate include recunoașterea timpurie a factorilor declanșatori, crearea unor rutine alimentare echilibrate și menținerea unui stil de viață sănătos.

Monitorizarea regulată de către un terapeut sau nutriționist și menținerea unei rețele de sprijin formată din familie și prieteni apropiați contribuie semnificativ la succesul recuperării pe termen lung.

Diferența dintre bulimie și anorexie

Deși bulimia și anorexia sunt ambele tulburări de alimentație severe, cu impact semnificativ asupra sănătății fizice și mentale, există câteva diferențe importante între ele. Înțelegerea acestor distincții este crucială pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat.

Comportamentul alimentar:

• Bulimie: Caracterizată prin episoade de supraalimentație urmate de comportamente compensatorii.
• Anorexie: Marcată de restricție alimentară severă și evitarea mâncării.

Greutatea corporală:

• Bulimie: Persoanele afectate au de obicei o greutate normală sau ușor peste normal.
• Anorexie: Persoanele afectate sunt de obicei subponderale, cu un IMC semnificativ scăzut.

Percepția imaginii corporale:

• Bulimie: Nemulțumire față de forma și greutatea corpului, dar fără distorsiune severă a imaginii.
• Anorexie: Distorsiune severă a imaginii corporale, persoana se percepe ca fiind supraponderală chiar dacă este extrem de slabă.

Comportamente compensatorii:

• Bulimie: Vomă auto-indusă, abuz de laxative, exerciții excesive, post intermitent.
• Anorexie: Restricție calorică severă, exerciții excesive, uneori și comportamente de purjare.

Atitudinea față de mâncare:

• Bulimie: Pierderea controlului în timpul crizelor bulimice, urmate de sentimente de vinovăție și rușine.
• Anorexie: Control rigid asupra aportului alimentar, evitarea multor alimente considerate “nesigure”.

Este important de menționat că o persoană poate trece de la o tulburare la alta sau poate prezenta simptome ale ambelor afecțiuni. În aceste situații, diagnosticul poate fi de tulburare de alimentație nespecificată (OSFED). Indiferent de forma specifică, ambele tulburări necesită intervenție specializată pentru prevenirea complicațiilor grave și îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.

Cum poți să ajuți pe cineva care se confruntă cu bulimia?

Sprijinul familiei și al prietenilor este adesea o componentă-cheie în tratarea bulimiei. Iată cum poți să ajuți:

Abordează cu grijă problema

Alege un moment și un loc potrivit pentru a discuta. De asemenea, fii atent la ce limbaj folosești, acesta trebuie să fie este blând, lipsit de judecăți și deschis. Poți începe spunând că ai observat unele comportamente care te îngrijorează și că îți pasă de sănătatea persoanei respective.

Încurajează apelarea la un medic

Bulimia este o afecțiune medicală serioasă, care necesită evaluare și tratament de specialitate. Încurajează persoana să consulte un medic sau un alt profesionist (medic de familie, nutriționist sau psiholog).

Oferă-ți ajutorul

Sprijinul continuu este crucial. Fie că este vorba de a însoți persoana la vizitele medicale sau de a oferi un umăr pe care să plângă, prezența și susținerea ta pot face o diferență.

Informează-te

Cu cât afli mai multe informații despre bulimie, cu atât mai mult poți înțelege prin ce trece persoana respectivă.

Evită să îi judeci

Evită să faci comentarii despre greutate, aspect sau mâncare. Aceste teme pot fi extrem de sensibile pentru cineva care se luptă cu o astfel de tulburare.

Fii un exemplu

Adoptă și promovează, cât de mult poți, o relație sănătoasă cu mâncarea și cu corpul tău.

Ai răbdare

Recuperarea după această boală este un proces lung și dificil, care implică, de multe ori, suișuri și coborâșuri. E important să ai răbdare și să rămâi alături de persoana respectivă pe parcursul întregii călătorii.

Dacă tu sau unul dintre cunoscuții tăi vă regăsiți în aceste rânduri, Hilio îți pune la dispoziție mai mulți specialiști acreditați care să te ajute la rezolvarea problemelor legate de tulburările tale alimentare, și, drept bonus, timpul nu va mai fi dușmanul tău. Aceste ședințe se pot ține online, din confortul casei tale, însă cu promisiunea că nu vei avea în apropierea ta gustări prost alese care să te distragă de la scopul tău principal, și anume să ai un corp sănătos și o minte puternică.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bulimia/symptoms-causes/syc-20353615

https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/bulimia-symptoms-diagnosis-and-treatments

https://www.webmd.com/mental-health/eating-disorders/bulimia-nervosa/mental-health-bulimia-nervosa

https://medlineplus.gov/ency/article/000341.htm

https://www.acute.org/blog/long-term-effects-complications-bulimia

https://www.ccjm.org/content/88/6/333

National Eating Disorders Association. (2021). Bulimia Nervosa. https://www.nationaleatingdisorders.org

Fairburn, C. G., & Harrison, P. J. (2003). Eating disorders. The Lancet, 361(9355), 407-416. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12573387

Mehler, P. S., & Rylander, M. (2015). Bulimia Nervosa – medical complications. Journal of Eating Disorders, 3, 12. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25866627/

Hay, P. (2013). A systematic review of evidence for psychological treatments in eating disorders: 2005–2012. International Journal of Eating Disorders, 46(5), 462-469.https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23658093/

Mitchell, J. E., & Crow, S. (2006). Medical complications of anorexia nervosa and bulimia nervosa. Current Opinion in Psychiatry, 19(4), 438-443. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16721178/