Stima de sine – cum îți influențează viața și cum o poți consolida

Se tot vorbește despre stima de sine scăzută și efectele ei, dar știai că există și stimă de sine excesivă?

De câte tipuri este aceasta, care sunt diferențele între stima de sine și încredere, cum se manifestă ea la copii și la femei, care sunt efectele unei stime de sine scăzute, dar și cum o poți consolida sunt principalele aspecte pe care le va explica Adriana Olariu, psiholog clinician, psihoterapeut și specialist Hilio.

Ce este stima de sine?

Stima de sine este judecata sau opinia pe care o avem despre noi înșine. Este măsura în care ne percepem ca fiind ființe umane valoroase și capabile.” (Coopersmith, 1967)

Stima de sine este percepția globală și valoarea pe care o atribuim propriei persoane, formată din gândurile, relațiile și experiențele noastre, incluzând cele legate de cultură și statut social. 

O stimă de sine sănătoasă influențează motivația, bunăstarea mintală și calitatea vieții. Cu toate acestea, fie o stimă de sine prea ridicată, fie prea scăzută poate fi problematică. Elementele-cheie includ încrederea în sine, sentimentele de securitate, identitatea, simțul apartenenței și sentimentul de competență.

Stima de sine și încrederea în sine – există diferențe?

Stima de sine și încrederea în sine se suprapun, dar sunt diferite.

Stima de sine se referă la felul în care te apreciezi și îți acorzi valoare, aceasta se dezvoltă și se schimbă în funcție de experiențele de viață și interacțiunile pe care le ai cu alte persoane.

Încrederea în sine este încrederea ta în tine și în abilitățile tale. Aceasta poate varia în funcție de situație. Este normal să te simți încrezător(e) în anumite situații și mai puțin în altele.

Un nivel sănătos de stimă de sine este esențial pentru a cultiva încrederea în sine necesară pentru a înfrunta provocările vieții și pentru a te implica în activități care îți aduc împlinire.

Dacă ai o stimă de sine sau încredere în sine scăzută, poți constata că experiențele individuale negative sau dezamăgitoare afectează modul în care te raportezi la tine însuți. Acestea pot perpetua un ciclu care cuprinde gânduri negative adresate propriei persoane, care conduc la descurajare și așteptări negative legate de viitor. 

De exemplu, persoanele cu încredere în sine scăzută, ar putea interpreta eșecurile ca o confirmare a propriei lor inadecvări, cultivând o voce interioară critică ce amplifică sentimentele de tristețe și/sau anxietate. În schimb, cele cu o stimă de sine sănătoasă ar putea vedea eșecurile ca oportunități de creștere, menținând un sentiment de valoare personală, în ciuda dezamăgirilor temporare.

Încrederea în sine scăzută poate rezulta în timiditate, dificultăți de comunicare, anxietate socială sau lipsă de asertivitate. 

În același timp, stima de sine scăzută poate cultiva un critic interior aspru, care subminează sentimentul de valoare și potențial, împiedicând performanța personală și academică și complicând interacțiunile sociale.

Criticul tău interior te poate determina:

• să gândești lucruri negative despre tine;
• să crezi că gândurile tale negative sunt întotdeauna adevărate;
• să-ți ignori punctele forte și abilitățile tale;
• să te concentrezi pe greșelile și eșecurile tale, ignorând aspectele pozitive;
• să te aștepți la ce e mai rău;
• să eviți provocările sau situațiile în care simți că ai putea fi judecat de alții;
• să crezi că nu meriți să simți plăcere sau să te distrezi.

Practicarea acceptării de sine prin recunoașterea greșelilor ca fiind parte a procesului de învățare, cultivarea compasiunii, combaterea gândurilor disfuncționale și îmbrățișarea creșterii personale sunt esențiale pentru cultivarea unei imagini de sine pozitive și dobândirea rezilienței necesare în menținerea echilibrului și raportarea sănătoasă la evenimentele ce au loc în viața de zi cu zi.

Factori care influențează stima de sine

Există o serie de factori care pot influența stima de sine:

• Vârsta, experiențele și perspectivele se schimbă odată cu trecerea timpului;
• Handicapurile fizice sau mintale pot afecta în mod semnificativ modul în care cineva își percepe propria valoare;
• Factorii genetici, precum și predispozițiile biologice, anumite trăsături de personalitate pot influența stima de sine;
• Boala și starea de sănătate, persoanele care se confruntă cu boli cronice sau cu probleme de sănătate pot avea dificultăți în a-și păstra o stima de sine sănătoasă din cauza limitărilor impuse de condițiile lor de sănătate.
• Mediul familial, familia joacă un rol esențial în dezvoltarea stimei de sine a unui individ. Experiențele din familie, interacțiunile cu părinții și frații, precum și modul în care este exprimată dragostea și încurajarea în cadrul familiei pot influența semnificativ modul în care cineva se percepe pe sine;
• Realizările academice și personale. Succesul în carieră, educație, hobby-urile pot consolida încrederea în sine și pot contribui la o imagine pozitivă a propriei persoane;
• Aspectul fizic, caracteristicile fizice, precum înălțimea, greutatea, culoarea pielii sau aspectul general pot avea un impact semnificativ asupra stimei de sine a unei persoane deoarece acestea pot influența percepția acesteia despre atractivitate și valoare personală;
• Încrederea în sine și competența în sarcini. O persoană care se simte competentă și încrezătoare în abilitățile sale este mai probabil să aibă o stimă de sine mai ridicată. Feedback-ul pozitiv sau negativ de la prieteni și alți membri ai comunității poate, de asemenea, să influențeze modul în care cineva se percepe pe sine.

Tipuri de stimă de sine

Stima de sine sănătoasă

Ai o stimă de sine sănătoasă dacă:

• Eviți să te concentrezi excesiv pe experiențele negative din trecut;
• Crezi că ești egal cu toți ceilalți, nici mai bun și nici mai rău;
• Îți exprimi nevoile;
• Te simți încrezăto(a)r(e);
• Ai o perspectivă pozitivă asupra vieții;
• Spui nu atunci când simți nevoia;
• Îți cunoști punctele tari și slăbiciunile și le accepți.

O stimă de sine sănătoasă te poate motiva să-ți atingi obiectivele deoarece poți naviga prin viață știind că ești capabil să realizezi ceea ce îți propui. În plus, atunci când ai o stimă de sine sănătoasă poți stabili limite corespunzătoare în relații și poți menține o relație sănătoasă cu tine și cu ceilalți.

Stima de sine scăzută

Stima de sine scăzută poate să se manifeste în diverse moduri. Dacă ai o stimă de sine scăzută:

• Ai putea crede că ceilalți sunt mai buni decât tine;
• Ai putea găsi dificil să-ți exprimi nevoile;
• Te-ai putea concentra asupra slăbiciunilor tale;
• Ai putea experimenta frecvent frică, îndoială și îngrijorare;
• Ai putea avea o perspectivă negativă asupra vieții și ai putea să simți că nu ai control;
• Ai putea avea o frică intensă de eșec;
• Ai putea găsi dificil să accepți feedback-ul pozitiv;
• Ai putea avea probleme în a spune „nu” și în a stabili limite;
• Ai putea pune nevoile altor persoane mai presus de ale tale.

Stima de sine scăzută poate duce la tulburări de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie, dificultăți în urmărirea obiectivelor și menținerea relațiilor sănătoase, afectând calitatea vieții și crescând riscul de gânduri suicidare.

Stima de sine excesivă

Stima de sine excesivă este adesea etichetată greșit ca narcisism, totuși există unele trăsături distincte care diferențiază acești termeni. 

Persoanele cu trăsături narcisice pot părea că au o stimă de sine ridicată, dar aceasta este instabilă, uneori poate fi ridicată, alteori scăzută, fluctuând constant în funcție de situația dată. 

Dacă ai o stimă de sine excesivă:

• Ai putea fi obsedat de perfecțiune;
• Îți dorești să ai întotdeauna dreptate;
• Ai putea crede că nu poți eșua;
• Crezi că ești mai priceput sau mai bun decât alții;
• Ai putea să-ți supraestimezi semnificativ abilitățile și competențele tale;
• Ai putea manifesta o incapacitatea în a accepta critici, ceea ce poate duce la probleme în relații și dificultăți în situațiile sociale.

Ce înseamnă să ai stimă de sine?

Să ai stimă de sine înseamnă să ai o viziune despre tine precisă și echilibrată.

Oamenii cu stimă de sine sănătoasă își recunosc și își acceptă atât abilitățile, cât și defectele, punctele forte și slăbiciunile. Aceștia stabilesc așteptări realiste atât pentru ei înșiși, cât și pentru ceilalți. 

O stimă de sine sănătoasă contribuie la sentimentul de valoare și siguranță personală. Atunci când ai stimă de sine este mai probabil să dezvolți relații pozitive și să ai încredere în abilitățile tale, fie că este vorba despre școală sau muncă. În plus, te ajută să păstrezi o perspectivă pozitivă chiar și în situații în care nu atingi așteptările, fiind mai deschis la feedback și oportunități de creștere. Acceptarea de sine te eliberează de presiunea de a te conforma pentru a fi acceptat de ceilalți. 

Când stima ta de sine este sănătoasă, riscul de a dezvolta tulburări de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea, tulburări alimentare sau dependențe este redus.

Stima de sine scăzută – de ce apare și care sunt semnele?

Stima de sine scăzută începe adesea în copilărie. Profesorii noștri, prietenii, frații, părinții și chiar mass-media ne transmit mesaje pozitive și negative despre noi înșine.

Într-un fel sau altul, mesajul că nu ești destul de bun rămâne cu tine.

Poate ai simțit dificultatea de a te ridica la așteptările altora sau la propriile așteptări.

Stresul și evenimentele dificile din viață, precum o boală gravă sau o pierdere, pot avea un efect negativ asupra stimei de sine.

Personalitatea poate juca și ea un rol. Unele persoane sunt pur și simplu mai predispuse la gândirea negativă, în timp ce altele își stabilesc standarde imposibil de înalte pentru ele însele.

Cum ne afectează stima de sine scăzută? 

Dacă ai o stimă de sine scăzută s-ar putea să te retragi din situațiile sociale, să renunți să încerci lucruri noi și să eviți lucrurile care îți par provocatoare.

Pe termen scurt, evitarea situațiilor dificile și provocatoare te poate face să te simți în siguranță, dar pe termen lung, acest lucru poate avea consecințe negative pentru că întărește îndoielile și temerile tale profunde. Te învață că neajutorarea și evitarea lucrurilor sunt singurele moduri de a face față situațiilor întâmpinate.

Costurile asociate unei stime de sine scăzute pot fi profunde și variate, având impact nu doar asupra sănătății tale mintale, ci și asupra modului în care iei decizii și te raportezi la ceilalți. 

Când stima ta de sine este scăzută, este posibil să te confrunți cu dificultăți în luarea deciziilor, deoarece depinzi excesiv de aprobarea altora și te temi de eșec. Lipsa încrederii în sine te poate împiedica să îți asumi riscuri și să cauți oportunități de creștere. De asemenea, te poți aștepta să fii „nereușit” și poți fi excesiv de autocritic atunci când faci greșeli. Ignorând complimentele primite și având o imagine negativă despre tine însuți, poți dezvolta relații nesănătoase cu ceilalți, afectându-ți calitatea vieții și potențialul de creștere personală.

Stima de sine scăzută la femei – ce este și cum se manifestă?

Stima de sine scăzută poate avea un impact semnificativ asupra vieții unei femei, afectându-i modul în care se vede pe sine și felul în care interacționează cu lumea din jur. În societatea contemporană, femeile sunt adesea mai predispuse la stima de sine scăzută în comparație cu bărbații, iar această problemă poate fi amplificată de numeroasele presiuni și standarde sociale.

Ce reprezintă stima de sine scăzută pentru o femeie? 

Este o evaluare negativă a propriei persoane, care poate afecta percepția asupra abilităților, caracterului sau aspectului său fizic. Femeile cu stima de sine scăzută se pot simți nesigure, nemulțumite de viața lor și predispuse la judecată și blamare în ceea ce privește propria persoană. 

Care sunt semnele și manifestările stimei de sine scăzute la femei? 

Acestea pot include autocritica excesivă, ignorarea calităților pozitive, asocierea cuvintelor negative cu propria persoană (cum ar fi grasă, stupidă sau urâtă), autoculpabilizarea pentru erori sau succese considerate drept noroc și dificultatea de a accepta complimentele și recunoașterea propriilor merite.

Ce factori contribuie la stima de sine scăzută la femei? 

Cauzele pot fi diverse, cum ar fi experiențele dificile din copilărie, relațiile disfuncționale, evenimentele stresante din viață, critica excesivă din partea părinților sau a partenerilor și standardele nerealiste de frumusețe impuse de societate.

Cum poate afecta stima de sine scăzută viața unei femei? 

Poate conduce la anxietate, depresie, auto-neglijare și chiar gânduri suicidare. Femeile cu stima de sine scăzută pot dezvolta obiceiuri nesănătoase și pot evita asumarea riscurilor sau încercarea de a-și atinge obiectivele de frica eșecului.

În concluzie, conștientizarea și gestionarea stimei de sine scăzute sunt esențiale pentru ca o femeie să-și poată atinge potențialul și să trăiască o viață plină de satisfacții și împliniri. Prin adoptarea unor strategii de îngrijire personală, recunoașterea propriilor calități și stabilirea limitelor sănătoase, fiecare femeie poate să-și reconstruiască și să-și consolideze stima de sine.

Stima de sine scăzută la copii – ce este și cum se manifestă?

Stima de sine este un aspect esențial al dezvoltării emoționale și a creșterii generale a copilului. Atunci când vorbim despre stima de sine scăzută la copii, ne referim la o percepție negativă a propriei persoane, care poate influența comportamentul, relațiile și performanța lor școlară. Această stigmă poate fi observată prin diverse comportamente și acțiuni, oferind indicii cu privire la modul în care copiii se simt, mai ales în cazul celor care nu pot exprima verbal sau au dificultăți de comunicare.

Stima de sine la copii este rezultatul combinației dintre factorii biologici și interacțiunile sociale. Punctele lor forte și slăbiciunile biologice influențează modul în care își dezvoltă stima de sine, împreună cu relațiile lor cu familia și mediul social. Deși părinții au un control limitat asupra influenței naturii asupra stimei de sine a copiilor, temperamentul de bază determinat biologic al acestora poate juca un rol semnificativ în modul în care experimentează diferitele situații. De exemplu, copiii cu un temperament liniștit au tendința să abordeze cu mai mult calm și răbdare circumstanțele dificile, în comparație cu cei cu un temperament mai volatil.

Experiențele de viață dificile și stresante timpurii, cum ar fi bolile din copilărie, spitalizările prelungite, mutările, schimbările familiale, decesele în familie și abuzurile pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor și pot influența modul în care aceștia se percep pe sine și cum fac față dificultăților.

Deși experiențele extrem de stresante, dificil de controlat, influențează dezvoltarea stimei de sine a copiilor, stima de sine este în mare măsură un proces social. 

Modul în care o persoană se percepe pe sine este puternic influențat de modul în care este percepută și tratată de ceilalți. Prin urmare, părinții joacă un rol vital în ajutarea copiilor să dezvolte o stimă de sine pozitivă deoarece sunt cei cu care aceștia interacționează cel mai frecvent. 

Părinții pot influența stima de sine a copiilor prin modul în care comunică, exprimă dragoste și atenție, încurajează acceptarea provocărilor, promovează independența și încurajează socializarea.

Printre comportamentele asociate cu stima de sine scăzută la copii se numără cele descrise mai jos.

Comportamente disruptive

Copiii pot manifesta comportamente de sfidare sau pot perturba activitățile în încercarea de a câștiga un sentiment de control asupra mediului lor. Acest lucru poate include acțiuni fizice sau comportamente perturbatoare, într-o încercare de a atrage atenția sau de a evita sentimentul de invizibilitate.

Evitarea

Stima de sine scăzută îi poate determina pe copii să evite sarcinile dificile, interacțiunile sociale sau situațiile în care se tem de eșec. Evitarea poate perpetua un ciclu de pierdere a oportunităților și întărire a percepțiilor negative despre sine.

Perfecționismul

Unii copii cu stima de sine scăzută pot deveni perfecționiști, stabilind standarde nerealiste pentru ei înșiși, simțind anxietate intensă atunci când nu le ating. Frica de eșec îi poate determina să lucreze excesiv sau să evite sarcinile în întregime.

Autocritică

Copiii pot internaliza credințe negative despre propriile lor abilități, înfățișare sau valoare. Autocritica devine o profeție autoîndeplinită, afectându-le încrederea și motivația.

Retragerea socială

Stima de sine scăzută poate duce la izolare socială. Copiii pot avea dificultăți în a-și face prieteni, se pot teme de respingere sau se pot simți nedemni de relații pozitive. Izolarea socială poate accentua sentimentele de singurătate și tristețe.

Autosabotajul

Copiii pot sabota inconștient propriul succes, amânând sarcinile, adoptând obiceiuri neproductive sau subminându-și eforturile. Autosabotajul servește ca mecanism de apărare pentru a evita confruntarea cu eșecul potențial.

Este important să observăm aceste comportamente și să intervenim în mod corespunzător pentru a sprijini dezvoltarea unei stime de sine sănătoase la copii, contribuind astfel la bunăstarea lor emoțională și la succesul lor pe termen lung.

Cum să-ți îmbunătățești stima de sine?

Iată câteva tehnici simple care te pot ajuta să te simți mai bine cu tine însuți.

Identifică ce știi să faci bine. Toți suntem buni la ceva, fie că este vorba de gătit, cântat, rezolvat puzzle-uri sau să fim prieteni buni. De obicei, ne place să facem lucrurile la care ne pricepem și asta poate contribui la un nivel ridicat al stării de bine.

Construiește relații pozitive. Dacă observi că anumite persoane te fac să te simți neplăcut, încearcă să petreci mai puțin timp cu ele sau să le spui cum te simți în legătură cu acțiunile sau cuvintele lor.

Încearcă să construiești relații cu oameni pozitivi, care te apreciază.

Fii bun cu tine însuți. A fi bun cu tine înseamnă să fii blând cu tine însuți în momentele în care ai tendința să te critici.

Gândește-te la ce i-ai spune unui prieten într-o situație similară. De multe ori, oferim sfaturi mult mai bune celorlalți decât ni le oferim nouă înșine.

Învață să fii asertiv. A fi asertiv înseamnă să respecți opiniile și nevoile altor persoane și să te aștepți la același lucru din partea lor. 

Începe să spui „nu”. Persoanele cu stima de sine scăzută deseori simt că trebuie să spună „da” altor persoane, chiar și atunci când nu doresc cu adevărat acest lucru. Riscul este că te supraîncarci, aduni resentimente, devii furios și deprimat. De cele mai multe ori, să spui „nu” nu tulbură relațiile. Poate fi util să continui să spui nu, dar în moduri diferite, până când cei din jur primesc mesajul tău.

Oferă-ți o provocare. Toți simțim uneori frică sau nervozitate în legătură cu anumite lucruri, persoanele cu stima de sine sănătoasă nu permit acestor sentimente să le împiedice să încerce lucruri noi sau să își asume provocări.

Stabilește-ți un obiectiv, cum ar fi să te alături unei activități cu impact social, de voluntariat sau întrajutorare. Atingerea obiectivelor te va ajuta să îți crești stima de sine.

În loc de concluzie … Cum îți influențează viața stima de sine?

Stima de sine este un factor esențial în existența noastră zilnică, influențând atât modul în care ne vedem pe noi înșine, cât și relația noastră cu lumea din jurul nostru. O stimă de sine sănătoasă reprezintă temelia pe care ne construim viețile, oferindu-ne încredere în propriile capacități și capacitatea de a face față provocărilor. Persoanele cu o stimă de sine ridicată sunt mai puțin vulnerabile la critici externe și au o mai mare capacitate de a-și atinge obiectivele, contribuind astfel la o viață mai împlinită și satisfăcătoare.

În contrast, o stimă de sine scăzută poate avea consecințe negative asupra sănătății noastre mintale și emoționale. Persoanele care se percep negativ sau au o imagine de sine distorsionată pot fi mai predispuse la anxietate și depresie, simțindu-se nesigure în relațiile interpersonale și având dificultăți în atingerea potențialului lor maxim. Prin urmare, conștientizarea și îmbunătățirea stimei de sine sunt aspecte esențiale pentru o viață echilibrată și împlinită, necesitând auto-reflecție, acceptarea propriilor noastre calități și defecte cât și angajamentul în procesul de creștere personală.

Stima de sine scăzută poate contribui la sau poate fi un simptom al tulburărilor de sănătate mintală. Ia în considerare să vorbești cu un medic sau cu un terapeut despre opțiunile de tratament disponibile, care pot include psihoterapie (în persoană sau online), medicație sau o combinație între ele.

Bibliografie:

1. Trzesniewski KH, Donnellan MB, Robins RW. Stability of self-esteem across the life span. J Pers Soc Psychol. 2003;84(1):205-220.
2. von Soest T, Wagner J, Hansen T, Gerstorf D. Self-esteem across the second half of life: The role of socioeconomic status, physical health, social relationships, and personality factors. Journal of Personality and Social Psychology. 2018;114(6):945-958. doi:10.1037/pspp0000123
3. Johnson AJ. Examining associations between racism, internalized shame, and self-esteem among African Americans. Cogent Psychology. 2020;7(1):1757857. doi:10.1080/23311908.2020.1757857
4. Gabriel AS, Erickson RJ, Diefendorff JM, Krantz D. When does feeling in control benefit well-being? The boundary conditions of identity commitment and self-esteem. Journal of Vocational Behavior. 2020;119:103415. doi:10.1016/j.jvb.2020.103415
5. Nguyen DT, Wright EP, Dedding C, Pham TT, Bunders J. Low self-esteem and its association with anxiety, depression, and suicidal ideation in Vietnamese secondary school students: A cross-sectional study. Front Psychiatry. 2019;10:698. doi:10.3389/fpsyt.2019.00698
6. Brummelman E, Thomaes S, Sedikides C. Separating narcissism from self-esteem. Curr Dir Psychol Sci. 2016;25(1):8-13. doi:10.1177/0963721415619737
7. Cascio CN, O’Donnell MB, Tinney FJ, Lieberman MD, Taylor SE, Stretcher VJ, et. al. Self-affirmation activates brain systems associated with self-related processing and reward and is reinforced by future orientation. Social Cognitive and Affective Neuroscience. 2016;11(4):621-629. doi:10.1093/scan/nsv136
8. Maslow AH. Motivation and Personality. 3rd ed. New York: Harper & Row; 1987.
9. Bos, A. E., Huijding, J., Muris, P., Vogel, L. R., & Biesheuvel, J. (2010). Global, contingent and implicit self-esteem and psychopathological symptoms in adolescents. Personality and Individual Differences, 48(3), 311-316. https://doi.org/10.1016/j.paid.2009.10.025
10. Boyer, B. E. (2020). Explicit and implicit self-esteem in youth with autism spectrum disorders. Autism. https://doi.org/10.1177/1362361320961006
11. https://my.uq.edu.au/information-and-services/student-support/health-and-wellbeing/self-help-resources/self-esteem-and-self-confidence
12. https://academic.oup.com/scan/article/11/4/621/2375054?login=false
13. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0001879120300403?via%3Dihub
14. https://www.verywellmind.com/what-is-self-esteem-2795868
15. https://www.nhs.uk/mental-health/self-help/tips-and-support/raise-low-self-esteem/
16. https://calmerry.com/blog/self-esteem/women-and-low-self-esteem-whats-the-connection/