Cu atâtea clasificări ale tipurile de personalitate, este firesc să te întrebi care sunt cele validate științific. Te ajută să îți clarifici întrebările Teodora Ghiur, psihoterapeut și specialist Hilio. Vei înțelege ce este personalitatea, ce tipuri de personalitate există și ce rol joacă acesta în procesul tău de autocunoaștere.
Termenul de personalitate a devenit din ce în ce mai comun odată cu creșterea interesului față de sănătatea mintală. Totuși, de ce cele mai multe ori, acest termen nu este suficient înțeles, fiind confundat cu noțiunea de caracter sau individ. În acest articol voi descrie succint definiția personalității și voi menționa principalele tipuri și tulburări de personalitate, așa cum sunt descrise în literatura de specialitate.
Ce este personalitatea?
La naștere, copilul nu dispune de personalitate, aceasta fiind construită ulterior, în urma interacțiunii cu mediul.
Interacțiunea are loc prin intermediul îngrijitorilor primari, al relațiilor sociale cu familia și mediul extins, cât și cu locul în care individul se dezvoltă. Însă această interacțiune cu mediul nu este singura care amprentează structura personalității. Fiecare influență din mediul extern este trecută prin filtrul condițiilor interne ale individului, și anume prin structura lui genetică, prin tipul somatic moștenit ereditar, tipul de activitate al sistemului lui nervos, temperament, intercorelații neurohormonale etc.
Deși în literatura de specialitate există multiple definiții ale personalității, voi enumera doar doi dintre cei mai semnificativi contribuitori: Gordon Allport și Hans Eysenck. Allport nu consideră că există definiţii corecte sau incorecte, ci numește personalitatea drept „organizarea dinamică în cadrul individului a acestor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”. În același timp, Eysenck vede personalitatea drept ”organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane, această organizare determinând adaptarea sa unică la mediu.”
Pe scurt, putem înțelege personalitatea ca fiind organizarea internă a unui individ care îi permite să se exprime într-un mod unic, să aibă valori, preferințe și idei care îi diferențiază alegerile de ale celorlalți.
În cadrul structurii de personalitate putem include:
- concepţia despre lume şi viaţă;
- ansamblul de valori asimilate de individ;
- idealul de viaţă;
- imaginea de sine;
- sistemul motivelor şi al intereselor, al dominantelor afective diferenţiatoare, pentru fiecare persoană.
Tipuri de personalitate
Una dintre cele mai cunoscute teorii ale personalității este modelul Big Five, dezvoltat, în anii ‘60, de un grup de cercetători. Aceasta teorie include și o formă de evaluare a personalității prin intermediul testului Big Five, care măsoară cinci dimensiuni principale:
- Deschiderea spre experiență descrie măsura în care individul dispune de curiozitate intelectuală, creativitate și preferă o varietate de activități, comparativ cu activitățile de rutină. Persoanele cu scor mare la acest factor caută experiențe intense, euforice, cum sunt parașutismul, jocurile de noroc etc. Din contră, persoanele cu scor scăzut la factorul deschidere spre experiența sunt pragmatice, uneori chiar dogmatice și cu idei fixe.
- Conștiinciozitatea implică autodisciplina și capacitatea de a fi organizat, responsabil și de a lucra spre îndeplinirea obiectivelor. Persoanele cu un grad mare de conștiinciozitate preferă lucrurile planificate în detrimentul celor spontane, ceea ce poate fi adesea perceput drept încăpățânare și rigiditate. La polul opus, cei cu o conștiinciozitate mai scăzută au tendința de a fi flexibili și spontani și mai ușor distrași de stimuli temporari.
- Extraversia este tendința de căuta stimularea în compania altora. Persoanele cu un scor mare pe această dimensiune sunt energice, orientate spre exterior, asertive și sociabile. Extraversia scăzută produce o personalitate rezervată, reflectivă, care poate fi percepută ca fiind absorbită de sine.
- Agreabilitatea se referă la măsura în care o persoană este dispusă să coopereze cu ceilalți, să fie de acord cu ideile din exterior și să ofere ajutor. Un scor mare poate duce către un temperament submisiv și către tendința de a oferi mai mult credit ideilor externe decât autorității interne.
- Neuroticismul este tendința de a simți emoții negative cu ușurință, ca de exemplu furie, anxietate, depresie și vulnerabilitate. Neuroticismul se referă, de asemenea, la gradul de stabilitate emoțională și control al impulsurilor.
Carl Jung, medic și psiholog elvețian, a analizat personalitatea din perspectiva psihanalizei și a propus două perechi dihotomice de funcții cognitive care conturează personalitatea.
- Funcțiile raționale — reflexiv și afectiv
- Funcțiile iraționale — senzorial și intuitiv.
Aceste patru funcții sunt fie într-o formă introvertită, fie într-una extrovertită, astfel că a definit două tipuri principale de caracter – introvert și extrovert.
Tipul de personalitate introvertit și extrovertit
Cei care au funcția introvertit principală sunt concentrați pe lumea interioară și gânduri, sunt orientați către idei și își iau energia din timpul petrecut singuri. Pe de altă parte, extrovertiții sunt orientati spre acțiuni concrete și măsurabile, își încarcă bateriile în preajma altor oameni și preferă mai degrabă interacțiunea cu ceilalți decât timpul petrecut singuri. Cele patru funcții psihologice de bază (reflexiv, afectiv, senzorial și intuitiv) și cele două tipuri de caracter – extrovert și introvert duc la definirea a opt tipuri psihologice care au fost articulate în testul de personalitate Myers -Briggs. Acest test permite identificarea cu unul dintre cele 16 personalități, cum ar fi ISFJ (introvertit, senzorial, afectiv, judecată). Dacă ești părinte poți citi mai multe despre copiii introvertiți sau extrovertiți pentru a afla ce fel de activități i se potrivesc copilului tău, în funcție de tipul de personalitate.
Tulburări de personalitate
Din păcate, așa cum știm mulți dintre noi, lucrurile nu merg întotdeauna bine în prima parte a vieții. Traumele timpurii, rupturile de atașament cu îngrijitorii primari, un mediu ostil sau nesigur, pe lângă mulți alți factori pot duce la distorsiuni în structura de personalitate a individului, rezultând în boli mintale și/sau tulburări de personalitate. Acestea afectează percepția individului, relaționarea cu mediul și ceilalți și comportamentul lor.
Tulburările de personalitate netratate pot afecta serios sănătatea mintală a unei persoane, compromițând și calitatea vieții acesteia și potențialul de a trai relații împlinitoare sau o carieră cu sens.
O tulburare de personalitate este un tipar constant de experiențe interne și comportament, care deviază de la expectanțele culturale individuale, care este neschimbat și inflexibil, debutează în adolescență sau la adultul tânăr, este stabil în timp și conduce la distres sau afectare.
Tulburările de personalitate sunt încadrate în diferite clustere de DSM-5 (Manual pentru diagnosticarea și clasificarea statistică a tulburărilor mintale). Acest manual propune și criterii care permit specialiștilor în sănătate mintală să diagnosticheze și să trateze aceste tulburări de personalitate.
- Tulburări de personalitate din clusterul A – Tulburarea de personalitate paranoidă, schizoidă, schizotipală.
- Tulburări de personalitate din clusterul B – Tulburarea de personalitate antisocială, borderline, histrionică, narcisică.
- Tulburări de personalitate din clusterul C – Tulburarea de personalitate evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă.
Tulburările de personalitate sunt:
Tulburarea de personalitate paranoidă, care este un tipar de lipsă de încredere și suspiciune, astfel că motivele altor oameni sunt interpretate ca rău-voitoare;
Tulburarea de personalitate schizoidă este un tipar de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de expresie emoțională;
Tulburarea de personalitate antisocială este un tipar de lipsă de considerație și violare a drepturilor altora;
Tulburarea de personalitate borderline este un tipar de instabilitate în relațiile interpersonale, imaginea de sine și emoții, laolaltă cu impulsivitate marcată;
Tulburarea de personalitate histrionică este un tipar de emotivitate excesivă și căutare a atenției;
Tulburarea de personalitate narcisistă este un tipar de grandomanie, nevoie de admirație și lipsă de empatie;
Tulburarea de personalitate evitantă este un tipar de inhibiție socială, sentimente de inadecvare și hipersensibilitate la evaluările negative;
Tulburarea de personalitate dependentă este un tipar de comportament supus și strâns legat de alții, legat de o nevoie excesivă de a fi îngrijit;
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este un tipar de preocupări privitor la ordine, perfecționism și control;
Schimbările de personalitate cauzate de alte boli medicale sunt un tipar persistent de tulburare de personalitate ca o consecință directă a efectelor fiziologice ale unei boli medicale (ex. leziuni ale lobului frontal).
Din fericire, simptomele multor dintre aceste tulburări de personalitate se pot reduce semnificativ cu ajutorul psihoterapiei și, în unele cazuri, cu tratament medicamentos.
Chiar și în cazul persoanelor fără o tulburare de personalitate psihoterapia poate contribui la o restructurare a personalității create în prima parte a vieții, astfel încât persoana să aibă mai multă libertate în viața și în alegerile sale.
Surse:
https://www.16personalities.com
https://www.psychiatry.org/psychiatrists/practice/dsm
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/personality-disorders/symptoms-causes/syc-20354463
https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/cluster-b-personality-disorder
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10077625/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/personality-disorders/symptoms-causes/syc-20354463
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/personality-disorders/symptoms-causes/syc-20354463
