Andrei Alexandrescu, Performance Coach în comunitatea Hilio ne-a vorbit despre managementul furiei, despre cum să gestionăm furia atunci când simțim că pune stăpânire pe noi și despre cum să îi facem față atunci când o întâlnim la persoanele din jurul nostru. Învățând să controlăm mânia și să o exprimăm în mod corespunzător, ne va ajuta să construim relații mai bune, să ne atingem obiectivele și să ducem o viață mai sănătoasă și mai satisfăcătoare.
Managementul furiei. Tema aceasta este atât de frumoasă încât a ajuns inclusiv subiect de film (chiar serial). Din păcate, filmele nu sunt românești, însă am senzația că sunt inspirate de pe meleagurile noastre, că, vorba aia, cazuistică avem cât cuprinde.
Furia asta de care vorbim este, de fapt, ceva foarte normal
Mai bine zis, este o emoție excelentă! De ce? Pentru că furia, această emoție de gradul al II-lea (care vine după o altă emoție ce ne face să ne simțim vulnerabili), ne arată și ne ajută să ne dăm seama că:
- Suntem (încă) ființe vii (…și că avem posibilitatea de a ne reaminti să fim recunoscători pentru asta);
- Putem reacționa și în alt fel – dintr-o multitudine de variante, uneori alegem să fim furioși (țipăm, lovim etc), alteori alegem să fim într-un „alt fel” – observăm, iar și iar, că sunt și alte posibilități;
- Furia este un indicator al altor stări – identificând ce stă la baza acesteia (și e destul de simplu, vom vedea), vom putea să ne dezvoltăm și mai mult;
- Furia poate fi și un indicator al mediului – ne vom molipsi și noi dacă trăim lângă oameni pe care această emoție a pus stăpânire și care nu doresc să stea de vorbă, măcar puțin, cu ei înșiși.
Nu vreau să intru în prea multă teorie, dar este fascinant că reprimarea furiei este corelată pozitiv cu boala, cu accent inclusiv pe cancer (puteți citi Gabor Mate – When the body sais no).
De ce apare furia?
Pe scurt, pentru că interacționăm cu o situație sau o persoană, a cărei conținut sau reacție contravine imaginii noastre subiective despre lume și viață. Noi, într-un astfel de moment, nu facem altceva decât să judecăm ceea ce ne apare în față, pe criterii dezirabile și subiective și să reacționăm în consecință, și dacă se poate cât mai vulcanic. Enervarea este, altfel spus, o luptă pentru impunerea propriilor valori, dublată de slab conștientizare și slab autocontrol.
Important este aici – ce simțim de fapt. Când ne înfuriem simțim parcă că „universul are ceva cu noi”, că o „bucată din noi” a fost țintit și violent afectată. De aceea furia este o emoție de grad secund, pentru că în spatele acestui tip de trăire se ascund multe altele:
- teamă,
- rușine,
- sentiment de trădare,
- doliu,
- respingere,
- durere etc.
Este esențial de înțeles că e bine să ne exprimăm emoțiile negative, însă cu anumite nuanțe. De asemenea, trebuie să deschidem ochii și să conștientizăm că avem nevoie de timp și exercițiu pentru domolirea mâniei. Managementul furiei nu apare de-a gata și nici nu există incantații vrăjitorești. E ca la sală…ce să mai.
Deci…cum să lucrăm cu furia?
1. Discutați despre momentele de furie cu alte persoane
Prieteni, rude, de preferat, în care aveți încredere și a căror companie vă place. E un sentiment „uman”, așa că nu are de ce să vă fie teamă. Se spune (chiar științific) că relația vindecă înainte de orice, așa că e păcat să nu încercați.
2. Discutați cu încredere cu un specialist!
Orice tip de specialist – coach, psihoterapeut, consilier – vă poate ajuta să descoperiți perspective și moduri noi de acțiune, metode de gestionare a furiei. Fără îndoială, este, poate, cea mai rapidă și eficientă strategie pentru controlul furiei.
3. Investigația prin „de ce?”
În momentul în care simțiți furie, întrebați-vă „de ce mă înfurii?” și răspundeți sincer. Încercați să determinați ce stă la baza furiei. Niciodată nu vă înfuriați „că vă înfuriați” ci există un motiv primar. De exemplu, dacă persoana iubită nu vă răspunde la telefon și vă înfuriați, motivul poate fi de fapt gelozia, tradusă în nesiguranță de sine.
Important…nu vă întrebați în spații publice cu voce tare…poate părea ciudat uneori.
4. Bloc-notes-ul furiei (mi-era dor de cuvântul ăsta)
Rețeta este simplă – agendă personală și pix, iar când treceți printr-un astfel de moment scrieți absolut tot ce vă trece prin minte! Chiar tot…cu tot cu momente, nume, persoane, decor, injurii, blesteme etc. Metoda vă va crea aproape instant un sentiment de bine, de ușurare.
Desigur, de obicei se întâmplă să vă fi manifestat deja furia în mod deschis față de o persoană/situație sau intenționați să o faceți, iar acest exercițiu va fi făcut după/înainte, date fiind condițiile.
Important este să creați un obicei, în cazul acesta unul pozitiv, care duce către schimbare. Dacă în timp ce o situație este pe cale să vă producă o reacție furioasă și acționați prin scoaterea carnețelului sau măcar prin a vă gândi la acest lucru, cred că ați creat suficient self-awareness.
5. Nu blocați furia, ci manifestați-o, dar nu așa simplu, ci observându-vă activ
Ce înseamnă? Simplu! Să presupunem ceva negru – un coleg vă înjură la birou de față cu toată lumea (inclusiv șefii…să presupunem că și părinții voștri sunt acolo).
Vreți să ripostați! Ei bine, chiar în acest moment trebuie să vă propuneți să vă observați atent pe următoarele paliere: ce simt eu acum, când el mă înjură? De ce vreau să reacționez? Care e contextul? Cum se comportă de obicei persoana care mă deranjează acum? Ce spune acest comportament despre ea? Dacă ripostez, ce va spune comportamentul meu despre mine?
Veți observa că fiind conștient în momentul de furie, nu veți mai reacționa, ci veți învăța despre dumneavoastră și vă veți modela gândirea și comportamentul, țelul final fiind managementul furiei.
6. Schimbați-vă percepția, chiar acum, în timp ce citiți!
Hai să mergem pe firul logic. Am stabilit că atunci când vă înfuriați vă simțiți, pe scurt, lezat. Nu vă înfuriați de unul singur ci prin expunere la „ceva” sau „cineva”. Cel care știe cel mai bine „cine sunteți dvs.” sunteți chiar „dvs”. Perfect! „Ceva” sau „cineva” vă generează furie pentru că percepeți că vă atacă propria persoană, aici includ:
- sisteme de valori,
- virtuți, credințe,
- gânduri,
- percepții, prin acțiunile realizate.
Dacă recitiți de la începutul paragrafului, veți observa că ne aflăm într-o eroare fină de logică – nimeni nu știe cine și cum suntem noi, dacă nu le zicem părți din conștientul și inconștientul nostru (am menționat special inconștient, pentru că de aceea avem lacune privind „cine suntem noi”, alt aspect tipic „uman”). Astfel, „ceva” sau „cineva” pot judeca doar acțiunea noastră, însă nu și esența.
Când cineva ne taie calea în trafic, iar noi ne enervăm și aproape că rupem semnalizatorul și becurile din bord pentru le arunca în capul șoferului cu pricina, de fapt simțim că nu ne-a respectat propriile noastre reguli și valori privind: importanța noastră ca individ pe acest pământ („cine e el să îmi taie calea fără să-l las” – ne simțim oarecum inferiori), cum se conduce corect, ordinea și disciplina în trafic etc.
Important de reținut este că atunci când cineva ne jignește, critică sau se comportă ostil față de noi, persoana din lumina reflectoarelor este, paradoxal, cel cu comportament ostil și NU noi.
Ia gândiți-vă, când ați jignit ultima dată pe cineva (exercițiu doar pentru cei sinceri), ce ați simțit? Că aveți dreptate? Că vă apărați pe voi (indiferent de motiv)? Că tocmai ce creați ascendent față de persoană? Nu? A fost de fapt despre voi…de la un moment dat nici nu mai conta persoana din față, putea fi doar o hologramă.
7. Nu mai judeca!
Aici este vorba tot despre crearea unui obicei de viață pozitiv. Cu cât judecăm mai mult, cu atât ne impunem propria viziune asupra lumii și vieții fără să luăm în considerare și alte perspective și că trăim, încă, în comuniune cu natura. Când ne înfuriem, concomitent, judecăm. Hai să nu o mai facem și să observăm activ (punctul 3).
8. Hai că e popular în ultimul timp…Meditează!
20 de minute pe zi, dimineața, seara, de oriunde. Nu e o rușine, deși, există o oarecare stigmatizare și pe această parte (a fi spiritual e rău, meditația este pentru nebuni, călugării budiști s-au apucat de așa ceva pentru că nu i-a angajat nimeni pe LinkedIn etc.) – stigmatizarea, repet, este marcă a lipsei de educație, înțelegerii și marchează credința limitată, de obicei orientată către „Sfântul Nimic”.
Ca să meditezi corect trebuie să stai pe un scaun (logica este de a replica o postură „activă” și nu „culcată”, cu care corpul este obișnuit în momentele de culcare/somn), cu spatele drept, îmbrăcat lejer, cel mai bine fără ciorapi și încălțăminte, cu ochii închiși. Dacă vrei, poți sta în lotus, însă detaliile tehnice nu sunt așa importante și chiar te sfătuiesc, dragă cititor, să nu te pierzi în detalii. Te rog nu pune o alarmă care să imite alarma primăriei pentru calamități, ci ceva soft, care urcă în intensitate (mai ales dacă ești cardiac).
Ideea meditației este să nu te gândești la „ceva” (lucru „din auzite” dificil, dar fezabil), iar pentru început este foarte bine ca preț de 20 de minute focusul să fie pe respirație (conștientizarea inspirației/expirației, umflarea diafragmei, intrarea aerului prin nări etc). Vă vor veni gânduri diverse – pozitive, negative, persoane, rezolvare de probleme etc. Nu le blocați, ci acceptați-le și lăsați-le să „se ducă mai departe” (ca truc, puteți să numiți în minte de câteva ori sentimentul pe care vi-l trezește acel gând și va dispărea; dacă nu, lăsași-l voi să treacă, chiar nu e greu). Și aici, e nevoie de exercițiu și de instituirea unui obicei sănătos, însă este foarte plăcut – cine nu vrea să aibă 20 de minute în care să nu se mai gândească la probleme, planuri, bani, facturi și să nu fie bătut la cap (apropo de schimbare de percepție).
Ca o mică anecdotă – furia nu este un bagaj primit de la cineva, ci unul tras la mașină de noi înșine. Vă las să meditați, cu o alarmă domoală, la cele spuse…
Pe de cealaltă parte, ce facem când avem în fața ochilor un furios?
1. Ce face matadorul când vede un taur care scoate flăcări pe nas? Păi…se cam dă la o parte
Așa și cu oamenii cei furioși, e nevoie ca noi să dăm dovadă de claritate în gândire și să ne „deplasăm” cu grație din calea lor, iar dacă furia se manifestă violent, chiar să ne dăm din calea lor la propriu. O atitudine calmă și înțelegătoare din partea noastră este cea câștigătoare, chiar dacă noi suntem obiectul furiei – dificil, dar nu imposibil.
2. Furioșilor nu trebuie să le fie negată furia, ci le trebuie oferită percepția că ea este pe deplin înțeleasă
Cel mai bine folosim „Din punctul tău de vedere te înțeleg și ai perfectă dreptate, din punctul meu de vedere X,Y sau Z” – în momentele acestea se observă efectele pozitive ale unei arte a conversației bine pusă la punct. În momentul accesului de furie, nu trimiteți furiosul la un „psiholog” (conform cutumei naționale) – este contraproductiv și îi poate adânci, de fapt, fundamentul pe care reacțiile sale au fost declanșate.
3. Furioșii trebuie, totuși, confruntați, însă nu în momentul de „fierbere”
După perioada „cu nervi”, este necesar să ne prezentăm și să susținem punctul nostru de vedere, cu accent pe stabilirea limitelor din relație, indiferent de natura acesteia. Câteodată furiosul nu va înceta niciodată din accesele sale, moment în care trebuie să alegem dintre cele două căi (sau pastile, ca în Matrix) – stau sau plec. A sta într-un mediu plin de furie nu este sănătos pentru starea noastră psihică. Nu uitați!
4. Identificați lucrurile care provoacă furia și înlocuiți-le cu altele
Dacă lucrați sub comanda unei persoane cu o personalitate dificilă (și aici sunt multe puncte de abordat) și vă place job-ul atât de mult încât vreți să rămâneți acolo, va trebui să identificați lucrurile care provoacă furia și să le înlocuiți cu altele. Este o muncă fină și de detaliu, însă orice persoană are nevoi și pattern-uri de comportament.
Un exemplu extrem – există șefi-martiri, care consideră că suferă singuri pentru binele companiei, angajații „nefiind buni de nimic, neproductivi sau pierde-vară”. Desigur că este un paradox, așa că trebuie identificate semnalele prin care acesta apreciază că „furnicuțele își fac treaba” – stat peste program (chiar și fără rost), trimis e-mailuri către acesta în exces (de ex. cu stadiul proiectelor, chiar dacă nu aduce plus-valoare) sau adoptarea unor atitudini de tipul „sunt până peste cap cu treabă”.
Nu vreau să dezamăgesc, însă ce am prezentat la acest punct sunt tehnici de evitare de dragul unui job (în acest caz) –dar tot confruntarea pentru a ne apăra nevoile este de bază. Până la urmă, a fi tratat de cei din jur fără utilizarea furiei este o nevoie în sine, foarte normală de altfel.
5. Nu luați personal comportamentele dificile, cu exercițiu și răbdare puteți învăța să vă detașați
Când cineva își manifestă furia față de noi sau în fața noastră (caz în care nu suntem ținta sentimentelor negative) este esențial să ne concentrăm și să privim din altă perspectivă și să înțelegem că, oricare ar fi cuvintele sau comportamentele persoanei, nu esența persoanei noastre este atacată, ci o imagine aflată doar în mintea furiosului.
Este dificil să „nu luăm personal” comportamentele dificile, însă cu exercițiu și răbdare, putem învăța să ne detașăm. Hai să presupunem că șeful intră în biroul tău, trântește ușa (și pică tabloul tău cu natură moartă din cui) și îți spune într-o zi că „ești bun de nimic, nu ai rezultate, nu știi să faci nimic, ești practic, inutil”. Judecând cuvintele, da, poți decide să o iei personal că doar s-a exprimat la persoana a II-a, însă, pentru a nu cădea în capcană, trebuie să vezi cât se poate de clar că: șeful nu știe cine ești (ia gândește-te, în cazul tău, „cât din tine” știe cu adevărat?), dacă erai inutil nu erai acolo, e imposibil să fii „bun de nimic” (dacă te deranjează cuvintele lui înseamnă că ești bun în „a le lua personal”, deci tot bun de ceva), dacă nu aveai rezultate nu te puteai angaja etc.
6. Când avem un furios în fața noastră, imaginea comportamentului și vorbelor sale trebuie „flexibilizate” în mintea noastră
Cu alte cuvinte, ar trebui să traducem din posibilul „are ceva cu noi”, în mult mai posibilul „atât poate, aceasta este modul lui de funcționare, lipsit de respect și limite morale”.
Așa este, nu e ușor să lucrezi într-un mediu cu oameni furioși sau să ai pe cineva lângă tine cu un astfel de comportament, însă ne putem simți mai bine în preajma lor și putem învăța să setăm limite.
Dacă vă plac paralelele (și metaforele, că mie sigur da), relația cu un furios trebuie să fie ca în Aikido – cu cât îl lași să își manifeste propria forță fără să te opui, ca un perete, cu atât deții controlul asupra situației.
Programează o ședință individuală cu Andrei Alexandrescu , Performance Coach în comunitatea Hilio.
