Doliu, mourning, grief, deuil, luto, πένθος! Este una dintre acele situații emoționale prin care nu poți evita să treci. E doar o chestiune de timp, nu prea poți alege și nu prea dă semne în avans, când se instalează. Poate încorpora anxietatea, depresia și alte tulburări psiho-emoționale, dar și simptome fizice, de-a lungul etapelor sale. Ce rămâne de făcut, după “amorțeala” sufletească, după conștientizarea pierderii?
Specialistul Hilio, psihoterapeut Horia Ungurean, ia doliul, negociază cu pierderea și nu alege doar negrul din garderobă.
Black code
Fiecare dintre noi are acasă o garderobă, nu? În acel loc există o parte a identității noastre reflectată prin preferințele vestimentare zilnice sau la diferite ocazii speciale. Toate hainele sunt pe mărimea potrivită și în diverse culori și croieli.
Însă, în această garderobă, avem și haine impuse de rigoarea vestimentară dată de contextul cultural al locului în care trăim. Avem nevoie să purtăm aceste haine rar sau foarte rar, câteodată doar la o singură ocazie.
De obicei, aceste haine stau undeva mai în spate și le căutăm doar atunci când apare la orizont o ocazie aparte. Pe lângă acestea, există o serie de haine pe care nu dorim să o purtăm niciodată și în nicio ocazie nu ajungem să o purtăm din propria inițiativă. De fapt, evenimentul pentru care îmbrăcăm această haină este atât de neașteptat încât putem spune că suntem constrânși să o purtăm.
Începutul
Acest eveniment este începutul unei perioade de plâns și jelire, care se numește doliu. Ok, vă place varianta englezească? Mourning. Acest eveniment apare cu un telefon, poate de la spital, Poliție sau de la cineva din familie. Vestea poate reprezenta decesul unui copil, al unui părinte sau al unui bunic. În fiecare situație trebuie să îmbraci haina de culoare închisă. Haina din metafora noastră reprezintă o expresie a durerii emoționale. Această durere emoțională se manifestă prin tristețe profundă, o inhibare a bucuriei din viața de zi cu zi și o retragere simbolică din societate, pentru unii, sau pentru alții, chiar o autoizolare fizică.
Această haină este un semn al neputinței umane în fața morții. În contextul cultural în care trăim, culoarea asociată este negrul și simbolizează lipsa luminii și, implicit, lipsa vieții. Societatea noastră privește moartea unui om drept un eveniment trist, indiferent de perspectiva religioasă sau ritualurile practicate.
Doliul reprezintă un proces de a învinge suferința cauzată de pierderea ființei iubite. Persoanele care intră în acest travaliu al doliului trec prin câteva etape marcante ale acestei călătorii.
Etapele doliului
1. Negarea
În prima etapă, persoana care trece prin acest proces al travaliului de doliu manifestă o atitudine de negare. Printre gândurile care apar, pot fi și acestea: “Nu se poate să mi se întâmple mie așa ceva!”, “Trăiesc un vis urât, din care trebuie să mă trezesc”, “Ceea ce trăiesc nu este adevărat!”.
2. Furia
Poate încă îmbrăcată cu aceeași haină de culoare neagră, persoana îndoliată ajunge, mai devreme sau mai târziu, în a doua etapă, și anume aceea a furiei. O furie îndreptată înspre propria persoană, poate în convingerea că nu a făcut suficient sau putea să facă mai mult ca să împiedice desfășurarea evenimentului nefericit. O furie îndreptată înspre cei apropiați care nu au prevăzut, nu s-au implicat sau nu au depus tot efortul ca să nu se ajungă în această situație și, poate, nu în ultimul rând, o furie pe Divinitate, guvernată de întrebarea cea mai dificilă: “De ce?”
3. Realitatea pierderii
În cea de a treia etapă, persoana cu sufletul îndoliat ajunge să-și negocieze realitatea pierderii. Se târguiește cu sine sau cu Divinitatea asupra procentului de vină în apariția evenimentului și trasarea limitelor pe care fiecare le are în acest process.
4. Tristețe profundă
Nu în ultimul rând, persoana intră într-o nouă etapă, caracterizată de o tristețe profundă, poate pentru unii chiar un diagnostic de depresie. În această etapă, persoana resimte durerea pierderii atât de profund încât efectele se văd direct asupra capacității de a se implică în viața activă de zi cu zi, de a fi prezentă în viața socială, de a renunța la a mai practica obiceiurile personale (procesul de îngrijire corporală, gătit, somn sănătos etc.), petrecând poate ore întregi într-o stare de melancolie, care poate duce la o stare generală de rău. Persoana se poate simți învinsă și, în același timp, înfruntând realitatea.
5. Acceptarea
Ultima etapă este cea a dezbrăcării de haina de culoare neagră și acceptarea circuitului natural al vieții, cu toate evenimentele pe care le conține. Acceptarea nu reprezintă o uitare, nici o negare a evenimentului, ci o amintire ca o poză dintr-un album care nu poate lipsi, dar nici nu este plăcută la vedere.
Tot acest proces durează o perioadă de timp care variază, în funcție de implicarea și trăirile persoanei îndoliate. Fiecare etapă se depășește într-un timp dictat de persoana aflată în proces. Unii reușesc să treacă dintr-o etapă în alta mai repede, alții mai încet.
Atunci când te întâlnești cu teorii sau metode legate de un anumit concept pe care îl simți în viața ta, întrebările care apar imediat sunt: Cum!, Cum să fac asta?, Cum să aplic această metodă?
Cum să accepți realitatea pierderii?
În primul rând, trebuie să fii conștient că aflarea veștii care mă te va introduce în starea de doliu, va declanșa o reacției de șoc. Această reacție reprezintă un răspuns complex la nivel neurofiziologic, care are loc rapid după primirea știrii devastatoare a pierderii unei persoane dragi. Acest răspuns implică atât creierul (sistemul nervos central), cât și alte părți ale corpului, care lucrează împreună pentru a gestiona impactul emoțional și fizic al șocului.
Vei simți acest șoc în corpul tău, prin următoarele simptome:
- Activarea sistemului nervos îți poate da stări de agitație, nervozitate, agresivitate sau stări de izolare sau pur și simplu stări de “înghețare”, cu lipsa poftei de mâncare sau de somn.
- Creșterea ritmului cardiac, tensiunea arterială și o creștere a energiei pentru a face față situației.
- Afectarea raționamentului și luarea de decizii, acest lucru făcând posibile, în anumite cazuri, dificultăți în gândirea clară, concentrare și procesare a informațiilor.
- Schimbări hormonale, care pot influența starea de spirit, nivelul de energie și alte funcții fiziologice.
- Senzații de amorțeală emoțională sau lipsă de plăcere în activități obișnuite.
Prezența unor astfel de simptome nu ar trebui să te sperie, ci să te facă să înțelegi că este un aspect normal care ți se întâmplă.
Este bine să nu fii singur în astfel de situații și să ceri ajutorul unui prieten sau membru al familiei pentru că, după cum spuneam mai sus, raționamentul și luarea deciziilor pot fi afectate, în primă fază.
Nu te îngrijora, creierul nu se “defectează”, ci doar intră într-un proces de “protecție” pentru a putea face față șocului.
Trăirea durerii pierderii poate fi un proces conștient sau unul inconștient. Trăirea durerii psihice sau emoționale poate avea manifestări fiziologice semnificative, deși acestea pot fi mai subtile și mai greu de observat decât manifestările fizice ale durerii fizice. Durerea, în astfel de situații, se trăiește interior și fără simptome asemănătoare unei dureri fizice. De cele mai multe ori, expresia folosită este “durere a sufletului”, din cauza emoțiilor resimțite la nivelul corpului. Durerea se manifestă printr-o stare de neliniște și nervozitate.
Trăirea durerii psihice se poate manifesta prin următoarele simptome fizice:
- tensiunea musculară, în special în gât, umeri și spate; acest lucru poate cauza dureri fizice și disconfort general
- dificultăți respiratorii, determinând respirație superficială sau chiar hiperventilație – acest lucru poate crea senzația de sufocare sau disconfort la nivelul pieptului
- tulburări digestive, alimentare, modificări ale somnului sau supresia sistemului imunitar
Timpul este un factor esențial în trăirea și trecerea prin acest proces de doliu. Timpul, ca un suport al acțiunilor voluntare și conștiente ale fiecărui individ care trece prin această situație. Timpul ca scurgere lentă a secundelor din viața fiecăruia dintre noi nu aduce beneficii dacă nu este însoțit de o activitate conștientă și de urmărire a unei metode personalizate de trecere prin doliu.
Adaptarea la noua situație implică renunțarea la obiceiuri, ritualuri și implementarea unor noi metode de gestionare a vieții. În această etapă fiecare se acomodează cu noile activități care trebuie practicate regulat, până când creierul reușește să se recalibreze pentru noua stare.
Obiceiul care creează o obișnuință este, de cele mai multe ori, cea mai ușoară cale pentru depășirea oricăror obstacole și trecerea prin orice traumă sau șoc traumatic, chiar și travaliul de doliu.
Este foarte important să îți repeți în minte că, la fel ca în orice altă situație, există și pentru aceasta o rezolvare accesibilă și potrivită pentru tine.
Fiecare are de îndeplinit 4 sarcini pe acest traseu:
- Acceptarea realității pierderii
- Trăirea durerii pierderii
- Adaptarea la noul context
- Așezarea persoanei care nu mai este printre cei vii în locul potrivit, în adaptarea la noul traseu al vieții
Un ajutor specializat, în această situație a travaliului de doliu, te poate ajuta să treci mai ușor prin etapele descrise mai sus și să îți îndeplinești sarcinile propuse. Fiecare persoană are ritmul propriu de a face față evenimentelor mai puțin plăcute din timpul vieții. Este bine să devii conștient de acest ritm și să vorbești despre el și cu cei apropiați ție.
Contează enorm, însă, să alegi închiderea rănilor și purtarea lor ca semne ale victoriei asupra procesului dureros prin care ai trecut!
Resurse:
https://psychcentral.com/lib/the-5-stages-of-loss-and-grief#how-to-help
https://theconversation.com/secular-mourning-clothes-un-doing-connections-to-the-dead-20167
“Despre Moarte și A Muri” – Elisabeth Kubler Ross
“Traumă și memorie – Saga creierului și a corpului în căutarea trecutului încă viu. Ghid practic pentru înțelegerea și vindecarea amintirilor traumatice” – PETER A. LEVINE
“Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii” – C.S. Lewis