Există un moment în viața fiecărui om sau cântăreț 🙂 când panica se instalează. Se numește “laringită”. Simți că vine…și face corzile vocale să sufere…ba ești bine, ba îți pierzi vocea. Vreți să vă susțineți o părere:) sau să cântați iar în duș dimineața? Ce puteți să faceți când nici vocalizele nu-și mai găsesc locul???
Despre inflamația mucoasei laringiene, acută sau cronică, de cauze diferite și cu simptomatologie variabilă, ne vorbește specialistul O.R.L, Dr Simona Manuil.
Înainte de toate, despre laringe
Laringele este organul fonației, situat între faringe și trahee. Conține corzile vocale, două structuri formate din mucoasă, mușchi și cartilaj, a căror mișcare și vibrație determină emiterea sunetelor (vocii).
Laringita este inflamația mucoasei laringiene, de cauze diferite și cu simptomatologie variabilă și poate fi acută sau cronică.
Laringita acută
Laringita acută este o inflamație de scurtă durată (<3 săptămâni), autolimitată, cu debut brusc. Survine cel mai frecvent în asociere cu inflamația mai extinsă a căilor respiratorii (rino-faringo-laringo-traheo-bronșite).
Cauze
- infecția virală (cel mai adesea), bacteriană sau fungică (foarte rar);
- suprasolicitare vocală (vorbit excesiv la intensitate ridicată sau frecvență înaltă, strigat, cântat excesiv);
- expunere la noxe (fum de țigară sau substanțe chimice în formă gazoasă);
- alergii.
Factori favorizanți
Laringita acută este favorizată de factori precum expunerea la frig (mai ales frig umed), schimbarea bruscă de temperatură, atmosfera poluată, fumatul, consumul de alcool, efortul vocal sau boli cronice precum diabet zaharat, bronșită cronică, hepatită cronică
Forme clinice ale laringitei acute
1. Laringita catarală
Această formă de laringită are următoarele simptome:
- disfonia (răgușeală) – o distorsiune a vocii, care poate merge până la afonie (pierderea vocii). Datorită inflamației mucoasei laringiene și implicit a mucoasei care acoperă corzile vocale, acestea din urmă, vor vibra mai greu, rezistența opusă fluxului de aer ce străbate laringele va fi mai mare, astfel, emiterea sunetelor va fi mai dificilă;
- odinofagie (durere la înghițire);
- senzație de gât uscat;
- tuse seacă, iritativă.
Laringita catarală se poate trata adesea la domiciliu, doar prin repaus vocal și hidratare corespunzătoare. Suprasolicitarea vocii în timpul episodului de boală, poate agrava simptomatologia.
Consultul ORL evidențiază mucoasa laringiană congestionată, corzi vocale congestionate cu sau fără afectare ușoară a mobilității acestora, secreții mucoase între corzile vocale.
Este obligatoriu consultul ORL dacă apar:
- dispnee (greutate la respirație);
- tuse productivă;
- febră persistentă;
- durere laringiană progresivă;
- înghițire cu greutate;
- albăstrirea tegumentelor din jurul buzelor, care indică faptul că în organism nu ajunge suficient oxigen.
- o durata asimptomatologiei mai mare de 2 săptămâni.
Tratamentul laringitei catarale:
- igieno-dietetic (măsurile incluse aici sunt într-o bună parte și măsuri de prevenție a bolii, respectiv a complicațiilor și a cronicizarii afecțiunii):
- repaus vocal (vorbit cât mai puțin, dacă se poate, deloc, nici măcar în șoaptă, 3-7 zile);
- interzis fumatul (activ și pasiv), noxele;
- atmosferă umedă, caldă(folosire, la nevoie, a umidificatoarelor de încăperi sau vase cu apă pe calorifere);
- hidratare corespunzătoare (2 l/zi);
- consum de băuturi calde (nu fierbinți);
- inhalații cu vapori calzi, aerosoli;
- comprese calde în jurul gâtului
- evitarea alcoolului , a cafelei (care deshidratează);
- evitarea alimentelor reci, a băuturilor carbogazoase, a alimentelor picante (care pot crește aciditatea gastrică, producând reflux gastro-esofagian);
- evitarea hemajului (manevră de îndepărtare prin raclaj a secrețiilor și mucozităților de la nivelul faringelui sau al laringelui)
- medicamentos (la recomandarea medicului)
- antiinflamatoare non steroidice sau corticoterapie generală sau/și locală (aerosoli, spray-uri);
- antitusive;
- mucolitice;
- antihistaminice (în alergii);
- antibiotice, în caz de infecție bacteriană sau în cazul unor simptome mai intense
Este de menționat o formă aparte de laringită acută și anume, laringita acută la copil
Copilul poate face o laringită simplă catarală care se tratează similar cu laringita adultului. Dar, laringele copilului este foarte îngust, iar inflamația mucoasei laringiene cu aproximativ 1 mm, duce la îngustarea spațiului respirator cu 75%, față de adult, la care același grad de inflamație reduce spațiul respirator doar cu 25%.
La copil se pot instala mult mai ușor dispneea și spasmul, el putând dezvolta laringite “sufocante”, intens dispneizante, cu evoluție dramatică.
Sunt descrise 3 forme clinice:
- laringita striduloasă – caracterizată prin crize nocturne de sufocare, respirație sacadată, zgomotoasă, voce răgușită, tuse lătrătoare și tiraj suprasternal. Crizele pot ceda spontan în aproximativ 30 de minute, dar se pot repeta;
- laringita supraglotică – cu edem și inflamație la nivelul epiglotei. Copilul e anxios, agitat, respiră greu, vocea e mai mult “înfundată”;
- laringita subglotică – cu edem sub corzile vocale. Starea generală este alterată, evoluția e gravă. Uneori, apar complicații bronho-pulmonare. E posibil să fie nevoie de traheotomie de urgență, a cărei amânare poate fi, uneori, fatală.
Copilul cu laringită trebuie supravegheat foarte atent. E necesar consult ORL și pediatric. Se apelează la ajutor medical de urgență în cazul în care:
- copilul scoate sunete ascuțite când inspiră (“stridor”);
- are hipersalivație (semn că înghițirea e dificilă);
- respiră cu dificultate;
- are febră mare (>39 grade C).
Medicul poate recomanda tratament ce poate include corticoterapie și antibioticoterapie generală, mucolitice și oxigenoterapie.
2. Laringita edematoasă
Laringita edematoasă este o formă mai gravă de laringită acută, datorită edemului care îngustează mai mult calea respiratorie.
Cauzele acesteia pot fi infecțioase, alergice sau unele boli hormonale, circulatorii, renale.
Simptome:
- dispnee (greutatea în respirație este simptomul dominant);
- tuse uscată, iritativă;
- durere laringiană;
- anxietate, agitație;
- uneori răgușeală;
- uneori febră.
Examenul ORL permite vizualizarea edemului laringian care poate fi alb (în alergii) sau roșu (în infecții).
Tratamentul laringitei edematoase
- corticoterapie
- antibioticoterapie
- antihistaminice
- antitusive
- vitamina C
- calciu
În cazul unei dispnei accentuate e necesară traheotomia de urgență.
3. Există și alte forme de laringită acută:
- supurată;
- cu pericondrită (de obicei,posttraumatică);
- din boli infecto-contagioase;
- din boli generale (boală reumatismală, gută, afecțiuni autoimune etc).
Laringita cronică
Laringita cronică este inflamația mucoasei laringiene, cu evoluție cronică, prelungită (>3 săptămâni), de cauză banală, netumorală.
Însă, o parte din formele de laringite cronice pot deveni stări precanceroase, de unde apare necesitatea tratamentului și a monitorizării leziunilor.
Factori favorizanți
- fumatul;
- alcoolismul cronic;
- expunerea la particule iritante de praf, substanțe chimice;
- efortul vocal prelungit, la intensitate ridicată și/sau frecvență înaltă (malmenaj vocal), surmenaj profesional al corzilor vocale (la cântăreți, profesori, avocați, preoți);
- refluxul gastro-esofagian (refluarea sucului gastric din stomac în esofag, iar de aici, spre laringe, favorizând apariția inflamației la acest nivel);
- infecțiile cronice ale căilor respiratorii – sinuzite cronice, amigdalite cronice, infecții fungice sau parazitare de tract respirator;
- boli generale – diabet zaharat, gută, hepatopatii cronice.
Forme clinice
- Laringita cronică poate avea următoarele forme clinice:
- catarală
- pseudomixomatoasă
- hipertrofică albă
- hipertrofică roșie
- atrofică
Simptome
- disfonia cronică (variabilă ca intensitate, în funcție de durata expunerii la factorii producători);
- tuse seacă, iritativă, uneori, productivă;
- hemaj laringian;
- ușoară jenă localizată retrotiroidian;
- halitoză matinală.
Diagnostic
O disfonie mai veche de 4 săptămâni trebuie evaluată obligatoriu de către medicul ORL.
Consultul ORL permite vizualizarea endocavitară a laringelui prin diferite metode: laringoscopie indirectă, directă, suspendată, videoendoscopie de contact, stroboscopie.
E foarte important consultul ORL în vederea diagnosticului diferențial cu alte afecțiuni care determină disfonie:
- tumori benigne laringiene;
- cancer laringian;
- paralizie de coardă vocală:
- posttraumatică;
- tumori pulmonare;
- accident vascular cerebral;
- anumite boli tiroidiene
- disfonii funcționale determinate de: proastă igienă vocală (malmenaj vocal), surmenaj vocal la profesioniști vocali, “laringita profesională” (cu răgușeală doar la cântat și vorbit normal), diferite tulburări generale endocrine sau psihice;
- modificări ale corzilor vocale survenite odată cu înaintarea în vârstă, cu hipotonie la nivelul mușchiului vocal.
În formele de laringită hipertrofică poate fi necesară biopsia în scop diagnostic.
Tratamentul laringitei cronice
Tratamentul profilactic presupune
- evitarea fumatului ,a mediului poluat;
- limitarea consumului de alcool și cafea;
- evitarea efortului vocal;
- evitarea alimentelor picante;
- hidratare suficientă(2l/zi);
- dietă bogată în cereale integrale, fructe, legume (care conțin vit.A,C,E – trofice pentru mucoase);
- atmosferă umedă și caldă (umidificatoare, la nevoie);
- evitarea infecțiilor respiratorii sau tratamentul lor optim, pentru a preveni extinderea lor la laringe.
Tratamentul curativ
- medicamentos local și/sau general cu:
- vit.A
- antiinflamatoare
- antibiotice
- antihistaminice
- mucolitice
- tratamentul refluxului gastro–esofagian (medicamentos și igieno-dietetic, cu o anumită alimentație, respectarea orarului meselor, consult gastro-enterologic la nevoie)
- foniatric – reeducare vocală
- chirurgical – decorticare parcelară sau marginală a corzilor vocale prin tehnici de microchirurgie laringiană, ablația leziunilor pseudotumorale și examen histopatologic
Sunt controale ORL periodice pentru evaluarea leziunilor.
Fie că optați inițial pentru o ședință cu un medic de familie fie recurgeti direct la un specialist O.R.L pentru evaluzarea leziunilor,vă redăm vocea cât ați zice: Ma, me, mi, mo, mu … și fără au!
