Echilibrul este mult râvnit în toate aspectele vieții noastre. În schimb, “Vertijul, oh vertijul!”… mai complex și sâcâitor decât ar părea după nume, vine prin tremor și deviație dinamică să creeze ceea ce specialiștii numesc nesiguranță motorie.
Până acum ceva ani se știau prea puține despre detaliile privind sindromul vertiginos, ce generează afectarea calității vieții de zi cu zi și are manifestări din mai multe afecțiuni medicale.
Acum cu toate datele la îndemână, specialistul Simona Manuil, medic ORL-ist ne vorbește despre managementul corect al acestui sindrom, posibil de monitorizat prin Telemedicină.
Ce reprezintă starea de echilibru?
Starea de echilibru reprezintă starea de stabilitate sau de menținere conștientă sau reflexă a unei poziții statice sau dinamice a corpului.
Echilibrul rezultă din interacțiunea dintre aparatul vestibular, vedere și sistemul proprioceptiv (receptorii din mușchi, tendoane și articulații), care trimit informații ce sunt integrate la nivelul scoarței cerebrale. Un rol important în menținerea posturii (poziția statică), cât și în coordonarea mișcărilor corpului, îl are cerebelul.
O afectare a oricăreia dintre aceste zone mai sus amintite poate duce la o senzație de dezechilibru.
Nesiguranța motorie se manifestă clinic, fie prin adoptarea unei poziții de repaus (oprirea din activitate, clinostatism), fie printr-un tremor sau deviere în dinamică sau cădere (trecere bruscă și neintenționată la o poziție de repaus).
În general, oscilațiile sau căderile antero-posterioare denotă afectarea cerebelului, în timp ce deviațiile laterale sugerează afectarea vestibulară.
În afectările de coordonare nervoasă (cerebeloase, mai ales), starea de nesiguranță este continuă, la fiecare activitate, în timp ce în afectările vestibulare deviațiile spontane sunt evidente doar în crize, iar cele segmentare devin evidente clinic doar prin anumite probe.
Ce este vertijul
Vertijul este un simptom. El este o iluzie de mișcare rotatorie – pacientul are senzația că el se învârte sau are senzația că lucrurile se învârt în jurul lui. Dezechilibrul poate apărea în mers sau uneori, doar la simpla întoarcere a capului.
Vertijul apare ca simptom principal în cadrul unui:
- sindrom vestibular de tip periferic (atribuit patologiei urechii interne sau a nervului vestibular)
- sindrom vestibular central (când afectarea vizează trunchiul cerebral sau cerebelul)
Senzația de vertij poate dura câteva secunde sau minute sau se poate prelungi până la câteva ore sau zile.
Uneori apare un singur episod de vertij, alteori episoadele de vertij sunt repetitive.
De obicei, apare brusc, în plină aparentă stare de sănătate, inducând o stare de anxietate pacientului, uneori chiar teama de a ieși din casă.
Simptome vertij
- acufene (țiuituri în ureche),
- scăderea auzului la o ureche,
- greață însoțită sau nu de vărsături,
- paloare,
- transpirații,
- tulburări de vedere.
Sindromul vestibular periferic
În cazul sindromului vestibular periferic, vertijul este determinat de afectarea unei singure urechi interne (dreapta sau stânga) și aceasta este situația cea mai des întâlnită la pacienții cu vertij.
Afectarea uneia dintre urechile interne poate surveni din cauza unui traumatism cranio-cerebral, a unei infecții bacteriene sau virale a urechii interne (labirintita) sau a nervului vestibular (neuronita vestibulară), dezvoltării unei tumori la nivelul nervului vestibular, modificării presiunii la nivelul lichidelor urechii interne (boala Meniere) sau modificării poziției otoliților din urechea internă (vertijul paroxistic benign de poziție).
Vertijul de tip periferic este, de obicei, violent, însoțit de hipoacuzie, acufene, greață și vărsături.
Sindromul vestibular central
În sindromul vestibular de tip central, senzația rotatorie poate fi mai puțin violentă, dar dezechilibrul este mai pronunțat, mersul este extrem de dificil, uneori imposibil. Nu apar semnele auditive (hipoacuzie, acufene), iar semnele vegetative (greața, transpirațiile, paloarea etc.) sunt mai puțin intense. Pot însă să apară anumite tulburări neurologice asociate – tulburări de vorbire, tulburări de deglutiție, ataxie (dificultate de coordonare a mișcărilor), vedere dublă – aceste semne conferind un spor de gravitate afecțiunii și reprezentând un indiciu de urgență, grăbind necesitatea prezentării la medic.
Principalele cauze de vertij de tip central sunt reprezentate de:
- accidente vasculare cerebrale,
- formațiuni tumorale cerebrale,
- scleroza multiplă,
- migrene.
Stare de amețeală sau vertij?
Nu orice senzație de amețeală este vertij. Este foarte importantă această diferențiere.
Amețeala este o senzație de nesiguranță tranzitorie care se poate manifesta ca senzație de cap tulbure, dezorientare spațială, senzație de plutire sau balans, intoleranța la mișcare și este adesea, rezultatul unor afecțiuni sistemice, ale sistemului nervos central sau cardiovascular.
Amețeala poate apărea într-o serie de condiții patologice generale: distonie neuro-vegetativă, criză hipertensivă sau dimpotrivă, hipotensiune ortostatică, anemii, deshidratări, stări de convalescență, criză hipoglicemică, stare de ebrietate, consum de droguri, administrarea unor medicamente (sedative, tranchilizante, antihistaminice), tulburări hormonale (hipertiroidia), tulburări digestive (apendicita, colecistita, duodenita etc.), oboseală optică, tulburări psihice, stres.
Diagnostic
Stabilirea diagnosticului și tratamentului în caz de vertij/amețeală se va face doar de către un medic.
Este necesară prezentarea de urgență la medic în cazul apariției de:
- vertij, chiar dacă este un episod unic
- dificultăți de deplasare
- cădere datorită senzației de dezechilibru
- vărsături dese, persistente
- tulburări de vedere (vedere dublă)
- durere de cap intensă
- surditate brusc instalată
- dificultăți de respirație
- dureri puternice în piept
- leșin
- stări de confuzie
- dificultăți de vorbire
- senzație de amorțeală pe jumătate de corp sau cap
- convulsii
Este necesară o evaluare medicală completă și complexă pentru a se putea face diagnosticul diferențial între vertij și amețeală, pentru a se putea stabili cauza, factorii declanșatori și potențatori, durata episoadelor de vertij și severitatea lor, permanența sau manifestarea sub formă de crize, simptome asociate.
Este necesară cunoașterea amănunțită a istoricului medical al pacientului (boli asociate -cardiovasculare, neurologice, metabolice, reumatologice, oftalmologice etc., consum de medicamente, alcool, droguri).
Sunt necesare investigații de laborator, imagistice (CT sau RMN de craniu și/sau de coloană vertebrală cervicală), teste audiometrice, nistagmografie, posturografie etc.
Diagnosticul este multidisciplinar, sunt necesare consulturi: ORL, neurologic, cardiologic, oftalmologic, reumatologic etc.
Tratamentul vertijului
Tratamentul vertijului se face după stabilirea diagnosticului și se indică de către medicul specialist.
Tratamentul poate cuprinde:
- regim igieno-dietetic: evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi stres, călătorii lungi cu mașina, avionul, vaporul, trenul; dietă echilibrată, fără exces de sare, ambient liniștit, fără zgomot excesiv, somn suficient
- medicamente antivertiginoase (modulatoare ale structurilor vestibulare). Adeseori, e necesară administrarea lor pe o perioadă mai lungă de timp. Scopul lor este scăderea duratei crizei de vertij, scăderea intensității episodului vertiginos și rărirea până la dispariție a crizelor de vertij.
- dacă este necesar, se administrează antibiotice, antivirale, antiinflamatoare, antiemetice
- programe de reeducare vestibulară prin mișcare – un tratament fizic special, care cuprinde exerciții de echilibru și coordonare, cu grade de dificultate diferite. Scopul acestei terapii este diminuarea senzației de amețeală, diminuarea simptomelor vizuale, îmbunătățirea echilibrului și a mersului și creșterea activității în general. Exercițiile se pot efectua de către pacient singur sau sub îndrumarea unui kinetoterapeut, online.
- în cazul etiologiei neurologice se face terapie specifică (tratamentul accidentelor vasculare cerebrale, tratamentul chirurgical al tumorilor cerebrale etc.)
Se distinge un tratament specific pentru crize de vertij față de un tratament de recuperare și întreținere ulterior.
Durata și calea de administrare a tratamentului sunt individualizate după caz, în funcție și de intensitatea crizei vertiginoase precum și de toleranța pacientului.
Prognosticul în cazul sindroamelor vestibulare de tip periferic este favorabil, compensarea centrală a leziunii periferice realizându-se într-un timp variabil (poate dura și până la 3 luni). Iată de ce ne putem vedea și online pentru ca tu să scapi de caniculă dar și mai important, de vertij.
Cu drag de sănătate și de-al tău bine,
ATLAS
