Violența în familie

Abordarea unor subiecte sau situații delicate, precum violența în familie, nu a fost niciodată ușoară. Dar nu putem vorbi doar despre lucruri ușoare, ba chiar despre problemele reale și grave trebuie să vorbim. Des. Zilnic. Ca ele să nu mai fie considerate subiecte tabu, să nu întoarcem privirea și să încercăm să ajutăm cum putem. 

Pentru majoritatea dintre noi să stăm acasă înseamnă timp petrecut cu cei dragi, Netflix, Zoom, sport, plictiseală, gătit împreună, alintat animăluțele etc. Pentru prea multe femei și prea mulți copii sau adolescenți, din păcate, statul acasă cu cineva violent înseamnă groază. Bătaie și neputință. Un film horror care pare că nu se mai termină.

Ne dorim să putem veni în ajutorul vostru, indiferent de vârstă, sex, mediu sau de locul unde sunteți și pentru aceasta am stat de vorbă cu Liviu Elefterie, psiholog clinician, psihoterapeut și specialist Hilio, despre cauzele violenței, de ce apare, cum poate fi prevenită, dar și ce ai de făcut, dacă ești victima unei agresiuni. Rezultatul discuției cu Liviu Elefterie este acest interviu, pe care sperăm că îl veți găsi util.

Ce este violența în familie?

Violența în familie (cunoscută și sub numele de violență domestică) se referă la orice formă de abuz pe care o persoană (abuzatorul) o îndreaptă asupra altei persoane (victima). Atunci când vorbim despre violența domestică, trebuie să știm că aceasta nu se limitează doar la o agresiune fizică, ci și la agresiune verbală; aceasta poate fi și sexuală, psihologică, emoțională, economică, spirituală sau legală.

E important să știi că toate formele de violență în familie sunt ilegale și inacceptabile.

Exemple de manifestări ale violenței psihologice

Dacă în cazul agresiunii fizice, lucrurile sunt clare, hai să vedem ce gesturi sau fapte sunt considerate a fi manifestări ale violenței psihologice:

• țipatul
• diminuarea stimei de sine a unei persoane prin critici constante, minimalizare, jigniri sau insulte
• amenințarea sau intimidarea victimei pentru a obține conformare din partea acesteia
• amenințările
• manifestarea de violență față de un obiect sau un animal de companie
• hărțuirea
• izolarea victimei de prieteni și familie.
• posesivitatea excesivă
• lipsa încrederii în capacitatea victimei de a lua decizii
• control excesiv
• inducerea sentimentului că victima nu va putea ieși din relație
• învinuirea victimei pentru acțiunile sau sentimentele abuzatorului

De ce apare violența în familie?

Trebuie să clarificăm din capul locului că violența nu apare ca urmare a ceva ce a făcut sau nu a făcut victima.

Abuzatorii folosesc violența domestică pentru a obține putere și control asupra victimelor lor și este deci o alegere pe care abuzatorul o face. Prin urmare, violența nu este un instinct sau un gest necontrolat.

Cele mai multe studii arată că violența este un comportament învățat și, de regulă, copiii care au fost victime sau martori ale actelor de violență vor deveni, la rândul lor, abuzatori.

Prin urmare, există anumiți factori care ar putea contribui uneori la predispoziția unei persoane pentru abuz, cum ar fi:

– trecerea printr-o traumă în copilărie

– statutul de martor al violenței domestice în copilărie

– deținerea anumitor sisteme de credință despre ierarhie și dominație

În ceea ce privește dorința abuzatorului de a deține controlul, cauzele ar putea fi:

• o stimă scăzută de sine
• tulburări de personalitate
• dificultăți în gestionarea furiei
• acces redus la educație
• anumite ideologii în ceea ce privește inferioritatea genului și anumite atitudini culturale
• consumul de substanțe

Cum putem descrie impactul psihologic în cazul violenței în familie?

Violența domestică o regăsim la toate categoriile de vârstă și în toate mediile sociale. De cele mai multe ori, auzim despre femei și copii abuzați, însă trebuie să atragem atenția că mai există două categorii de oameni care, din păcate, nu sunt atât de vizibile când vine vorba despre abuz și aici mă refer la: bătrâni, bărbați.

Rușinea și izolarea îi determină să nu dezvăluie asta.

Din punct de vedere psihologic, dacă ideea de „casă” implică siguranță și securitate fizică și psihică, precum și adăpost, atunci un copil, un adult sau o persoană în vârstă afectată de violență în familie experimentează o pierdere a identității.

Violența în familie poate fi: fizică, sexuală sau psihologică, dar toate cele trei pot fi prezente.

Violența în familie este caracterizată întotdeauna prin: utilizarea controlului și a abuzului psihologic.

• Victimizarea este asociată cu modificări în percepția abuzatorului, în special cu o credință în atotputernicia sa și cu modificări în percepția victimei despre sine.
• Sentimentele de vină de sine, rușine și pierderea stimei de sine sunt extrem de frecvente.
• Apărările psihologice folosite pentru a face față violenței includ negarea existenței sale și reducerea la minimum a gravității sale.
• Faptele de constrângere și bunătate intermitentă ale abuzatorului pot menține relația și pot da false speranțe persoanei abuzate că violența se va încheia.

Crește violența în familie în situații stresante?

Sigur că da! Sunt mulți factori care ne aduc în acest punct și anume stresul, anxietatea, iritarea, teama.

În perioada pandemiei, de exemplu, când vorbeamm de stres și anxietate, ne refeream la a nu pierde locul de muncă, afacerea, a nu ne îmbolnăvi, de a nu pierde poziția socială și relațiile. Nu vorbim de abuzatorul clasic, ci despre o categorie de oameni care înaintea izolării nu erau abuzatori în familie pentru că își eliberau furia, energia prin alte metode și în alte medii, iar atunci s-au regăsit într-o relație de 24/24h, unde putem spune că intimitatea nu mai există.

Lucrul acesta provoacă o stare de tensiune de ambele părți și duce la o escaladare a tensiunilor și divergențelor.

Trebuie să clarificăm faptul că intimitatea nu se referă doar la a sta împreună cu partenerul, ci și la acele clipe pe care ni le oferim nouă. Trebuie să înțelegem că obișnuința ne oferă siguranța, iar în cazul pandemiei nimeni nu era obișnuit cu acea izolare. Toate obiceiurile și tabieturile au fost oprite brusc, iar asta a creat o tensiune foarte mare.

Ce măsuri poți lua ca să nu mai ajungi în punctul de a apela la violență?

Măsurile, de cele mai multe ori, sunt individuale pentru că și răspunsul la acest stres este diferit de la persoană la persoană.

Aici putem da exemplu un părinte care se bucură de prezența copiilor și de timpul petrecut împreună, de a se conecta cu aceștia, dar avem și situații în care părinții se simt copleșiți de energia copiilor și nevoia acestora de a petrece timp împreună. Exact cum spuneam mai sus, în momentul în care intimitatea personală este atacată, de multe ori răspunsul nostru este furia.

Ne pot domoli furia prin:

• crearea unei zone de intimitate
• respectarea tabieturilor celorlalți
• adaptarea prin compasiune și respect la o anumită situație

Trebuie să înțelegem că și cei din jurul nostru trec prin aceleași momente și stări ca ale noastre. Este timpul să ne luăm un răgaz, să ne privim partenerul în ochi câteva momente și să încercăm să ne vedem prin privirea lui.

Vom descoperi că acesta, cel mai probabil, simte aceleași lucruri pe care le simțim și noi. Este momentul să ne descoperim pe noi și traumele trecutului nostru, să vorbim despre ele, să învățăm să comunicăm real și să ascultăm, la rândul nostru.

Există vreo metodă prin care persoana abuzată se poate apăra?

Dacă mai sus vorbeam de cazul abuzatorului format în situația pandemică, trebuie să readucem în discuție abuzatorul clasic. Acest abuzator, de cele mai multe ori, are și o dependență, fie că vorbim de alcool, de droguri, jocuri de noroc etc. Aceste dependențe trebuie înțelese de ei, dar și de cei apropiați lor.

Adicțiile sunt doar un simptom al unei probleme, nu problema în sine, sunt doar un mijloc prin care dependentul caută să-și rezolve anumite traume din copilărie, traume care ne deconectează de la propria persoană. Adicțiile sunt un răspuns normal la o situație anormală, acestea sunt doar o încercare disperată a individului de a alina durerea.

Trebuie să găsim exact care este acea traumă și să încercăm să o rezolvăm.

Dr. Gabor Mate spunea că:

Nu toate persoanele cu traumă în copilărie au și dependențe, dar toți dependenții au traume în copilărie.

Cu toții încercăm să recreăm, la un anumit nivel, energia din copilăria noastră, în căutarea iubirii pe care nu am primit-o așa cum o doream atunci. Întorcându-ne la abuz, pot spune că în spatele oricărei acțiuni se află o nevoie! Care este acea nevoie pe care acesta o caută și o primește din acel abuz este întrebarea-cheie în recuperarea acestuia.

Victimele violenței domestice care sunt forțate de situație să rămână în aceeași acasă, alături de abuzatori, fie că vorbim de permisivitatea socială față de violența în cuplu, fie că vorbim de factorii socio-economici, cum ar fi dependența financiară sau izolarea impusă de către autorități, atât bărbați, cât și femei, îngrijorarea lor imediată este minimizarea expunerii la agresiune și vătămare.

În consecință, atunci când un abuzator și o victimă locuiesc împreună, obiectivul este de a lua măsuri concepute pentru a preveni abuzul.  Iată cum:

Apelează la ajutorul autorităților

Dacă ieșirea din relație nu este văzută ca o posibilitate de a te proteja, atunci există la îndemână ajutorul autorităților competente. În cazul în care nici această variantă nu este una valabilă, în unele cazuri victima își poate face un plan prin care să restricționeze accesul la diferite obiecte pe care abuzatorul le poate folosi (cuțite ascuțite, precum și obiecte grele sau obiecte cu margini ascuțite, căni de cafea și aparate la îndemână pe blat etc.).

Cere ajutorul prietenilor sau familiei

În contextul pandemic, victima putea apela la rude sau prieteni să îi aducă diverse cumpărături sub pretextul temerii de a nu se îmbolnăvi. Acest lucru se datorează faptului că mulți abuzatori au un comportament mai bun în compania altora. Ca o chestiune practică, chiar dacă prietenul sau membrul familiei trebuia să comunice printr-o ușă și să lase afară ceea ce aducea pentru a fi igienizat, obiectivul era de a crea o diversiune care să poată ajuta la scăderea tensiunii.

Tot în contexte în care victima este obligată să stea în casă cu abuzatorul, victima se poate folosi de internet pentru a apela la prieteni și/sau familie.

Strânge un fond de urgență

Persoanele care merg la serviciu pot apela la colegi sau la cei apropiați pentru a-și face o rezervă financiară și cu cele necesare pentru o perioadă scurtă de timp. Încearcă să fii un părinte bun pentru tine, vezi ce ți-ai spune dacă în situația ta ar fi chiar copilul tău, ce sfaturi i-ai da și urmează acele sfaturi!

Fă-ți un plan de urgență

De asemenea, îţi poți face un plan de siguranţă, care să includă persoanele cu care te simți în siguranță să discuți despre abuz, care te pot găzdui, la nevoie, care te pot ajuta și care te pot susține în cazul unui divorț. Poți păstra la ele acte și alte documente importante, bani și bunuri, pe care le găsești acolo în cazul în care este nevoie să îți părăsești casa.

Care sunt drepturile legale ale victimei?

Conform Art.6 din LEGEA nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, “Victima violenței domestice are dreptul:

1. a) la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private;
2. b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
3. c) la protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;
4. d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi;
5. e) la consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.”

De asemenea, este dreptul tău să beneficiezi de serviciile Centrului de consiliere pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, unde poți avea parte de  programe instruire și de consiliere pentru depășirea situațiilor de risc și a traumelor rezultate în urma violenței în familie, asistență socială și consiliere psihologică sau multe alte tipuri de ajutor sau sfaturi utile.

Cum te poate ajuta statul?

Dacă ai nevoie de mai multe informații, de la ce ai de făcut în situații de urgență și până la a cere ajutor, poți intra pe site-ul Agenției Națională pentru egalitate de șamse între bărbați și femei – https://anes.gov.ro/ și poți apela HELPLINE-ul: 0800 500 333.

În cazul în care copiii au asistat la scene de violență domestică sau dacă au fost victime ale violenței domestice, te poți adresa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului.

Dacă ai fost victima unui act de violență domestică, prezintă-te la o secție de Poliție pentru a depune plângere împotriva abuzatorului, iar dacă ai urme ale violenței pe corp, mergi la un medic legist care să constate asta și să îți emită un certificat medico-legal – acesta te va ajuta în emiterea unui ordin de protecție, care să îl țină pe agresor la distanță de tine și în pronunțarea divorțului, dacă este cazul.

Iată, deci, că din fericire, există soluții: linii de suport, centre pentru ajutorarea victimelor violenței în familie și apropiați pe care te poți baza atunci când ai nevoie de ajutor. Nu ezita să îl ceri!

Surse:

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/What-is-family-violence

https://psychcentral.com/lib/what-causes-domestic-violence

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499891/

https://ardom.ro/articole/drepturile-victimelor-violentei-domestice

https://sb.politiaromana.ro/ro/comunicate/ce-poti-face-daca-esti-victima-violentei-domestice