Violența rămâne o dramă fără anotimp chiar dacă ea se accentuează în contextul unei izolări sociale susținute de agresor și de vremurile fluctuante pe care le trăim. Deși OMS avertizează asupra inegalității de gen și a normelor de reglementare a violenței ca fiind 2 cauze majore ale violenței împotriva femeilor, întrebarea este cum rămâne cu profilul psihologic al agresorului? Ce se întâmplă în mintea victimei care rămâne în relații abuzive și cum putem contribui activ oricând la reducerea dacă nu stoparea acestui fenomen?

Rămâneți până la final pentru recomandări dincolo de definiții și anotimp, cu Psihologul ATLAS, Alexandra Mariș.

Violența împotriva femeilor provoacă suferință victimelor și familiilor acestora și pune o povară grea asupra societăților din întreaga lume. Statisticile recente ale Națiunilor Unite arată că 1 din 3 femei este agresată fizic.

Cu toate că e prea devreme pentru a avea acces la statistici finale, mass-media și rapoartele organizațiilor care răspund la violența împotriva femeilor estimează o creștere alarmantă a cazurilor de violență domestică în urma declanșării pandemiei de COVID-19.

În timpul stării de urgență, numărul de cazuri raportate privind violența domestică a crescut cu o treime, atât la nivel global, cât și în unele state membre ale UE. Femeile aflate în relații cu partenerii violenți sunt prinse în casă pentru perioade mai lungi, la mila agresorilor lor, a căror prezență constantă le face foarte dificil accesul la sprijin extern.

Ce este violența?

Violența reprezintă folosirea intenţionată a forţei sau puterii, reală sau sub formă de ameninţări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui grup sau comunităţi, din care rezultă sau care aduce o probabilitate ridicată de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).

Violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor privind demnitatea, egalitatea și accesul la justiție.

Este o construcție socială bazată pe un consens cu privire la rolurile și drepturile bărbaților și femeilor. Se întâmplă mai ales în cadrul relațiilor intime sau între oameni cunoscuți. Multe femei experimentează violența de gen într-o mare varietate de forme de-a lungul vieții lor: fizic, sexual și psihologic.

Tipuri de violență

Specialiștii au identificat următoarele tipuri de violență ca fiind cele mai frecvente:

intimidare și violența fizică (imobilizare, îmbrâncire, lovire etc.)
abuz psihologic (insulte, amenințări, șantaj emotional, discreditare etc.)
hărțuire și abuz sexual (mesaje nedorite cu conținut sexual, atingeri sau acte sexuale fără consimțământ)
violență economică (limitarea sau interzicerea accesului la un serviciu, resurse sau bani)
violență socială (monitorizarea comportamentelor și restricționarea relațiilor sau accesului la suport social)

Cel mai frecvent, violența apare în familie și în relațiile de cuplu, acolo unde victima este forțată de împrejurări să tolereze comportamentele agresive.

Cauzele violenței

Organizația Mondială a Sănătății subliniază că inegalitatea de gen și normele privind acceptarea violenței împotriva femeilor sunt amândouă cauze fundamentale ale perpetuării acestui fenomen.

Dintr-o perspectivă psihologică, violența împotriva femeilor nu are niște cauze directe, putem vorbi mai degrabă despre un conglomerat de factori care duc la acceptarea abuzului ca normalitate.

Principalele influențe care crează contexte favorabile pentru abuz sunt:

modelul relațional al familiei de origine
dezvoltarea psihică și emoțională
nivelul de educație academică
accesul la educație sexuală
nivelul socio-economic
reacția comunității
implicarea autorităților

Profilul psihologic al abuzatorului

Trecerea de la iubire la control și violență poate fi lentă și discretă. Și, deși violența domestică este o alegere pe care o fac agresorii, există o serie de factori suspectați de a contribui la probabilitatea ca cineva să devină abuziv. Cunoașterea acestor factori poate ajuta la identificarea riscurilor legate de potențialii parteneri:

Desigur, apariția acestor factori în istoricul cuiva, nu înseamnă ca persoana va deveni abuzator. Cu toate acestea, agresorii pot încerca să se folosească de acești factori pentru a scuza comportamentul lor, negând responsabilitatea.

Cum poți anticipa comportamentul violent?

Oamenii se gândesc adesea la abuzuri în contextul violenței fizice, cu toate acestea, este obișnuit ca violența fizică să fie prefigurată de alte tipare de comportament și forme de violență:

intră rapid în relație si dorește angajamentul tău imediat
a fost abuziv în relațiile anterioare
crede în stereotipurile de gen și în supremația masculină
este dominator
dovedește suspiciune sau gelozie extremă
îți îngrădește relațiile sociale
îți monitorizează activitățile și cheltuielile
agresivitate verbală în relație cu alte persoane sau cu tine (țipete, injurii, jigniri)
nu acceptă refuzuri
are un temperament agresiv și emoțiile lui se schimbă rapid
te amenință
comportamentul din public diferă de comportamentul pe care îl are în privat față de tine

Profilul psihologic al victimei

Violența domestică împotriva femeilor este o problemă socială și de sănătate publică de mare interes care a fost studiată de-a lungul timpului de asistenți sociali si psihologi, cu scopul de a descoperi mecanismele și tipologiile psihologice din spatele fenomenului.

Profilul emoțional și trăsăturile de personalitate, atât ale agresorului, dar mai ales ale victimei, sunt factori semnificativi în înțelegerea dinamicii violenței domestice și în dezvoltarea metodelor de prevenție.

Studiile arată că profilul psihologic al femeilor expuse la violență se modifică treptat, pe măsură ce petrece mai mult timp într-un astfel de mediu. Stresul și emoțiile negative la care sunt supuse cresc riscul apariției problemelor de sănătate mintală. De asemenea, riscul de a ramâne blocate în relații abuzive, sau de a reintra în relații similare este crescut.

Consecințele emoționale și comportamentale ale violenței pot include mai multe răspunsuri generale la traumă:

neglijarea sau minimizarea abuzului
comportamente evitante
agresivitatea
scăderea încrederii în forțele proprii și a stimei de sine
vinovăție și rușine
neajutorarea
furia și anxietatea
problemele de somn și probleme de alimentație
consumul de alcool sau droguri
ideație suicidară sau suicid

Aceste mecanisme disfuncționale de coping devin treptat o barieră în acceptarea ajutorului și împiedică ieșirea din relația abuzivă.

Poate părea ilogic celor care nu au experimentat niciodată abuzuri din partea unui partener intim, dar separarea definitivă de abuzator este rareori simplă. Adevărul nefericit este că femeile abuzate se pot simți ca fiind ținute ostatice de persoana pe care au iubit-o și în care au avut încredere. Existența copiilor, animalelor de companie sau proprietățile comune, fac separarea cu atât mai dificilă, deoarece odată cu plecarea din relație, există riscul sa piardă totul.

Printre cele mai frecvent întâlnite motive pentru care femeile aleg să rămână într-o relație abuzivă se numără: teama că abuzatorul le va urmări/răni, teama de a pierde custodia copiilor, lipsa de suport extern (atât emoțional cât și financiar), dorința de a menține familia unită, faptul că încă își iubesc partenerul, speranța ca partenerul se va schimba, sentimentul de vinovăție, etc.

#vorbește despre ceea ce ți se întâmplă, nu ești singură. Iată o poveste reală:

Ce pot să vă spun în câteva cuvinte atunci când sunt atâtea de spus. Eu am simțit primul semnal de abuz în momentul în care el a început să ridiculizeze și să judece emoțiile și felul meu de a vedea lucrurile.

Dacă eram tristă, spunea că motivul era o prostie, dacă mă supărăm pe el și îi spuneam direct ce simt, eram imatură și exagerată și el se supăra mai tare decât o făceam eu. Apoi au venit insultele, imbrânciturile și evident mai mult de atât. Dependența economică a existat de la începutul relației și asta îl face să se simtă și acum fericit și puternic.

Îmi spunea: <<Tu nu trebuie să muncești!>>. Așa poți avea un copil, doi, trei, o sută, că doar lui îi e indiferent, în fond îi vei crește singură. Iar bucuria lui imensă era să nu îmi iau un job. De câte ori am făcut-o, am renunțat în urma scandalurilor în care îmi spunea că îmi abandonez copiii și că sunt nebună.

Așa îți da ocupație, având grijă de casă în timp ce el, muncește <<pentru voi>>. Iar dacă te plângi că nu mai poți și că el nu se implică în educația copiilor începe abuzul psihologic care în opinia mea doare cel mai tare, mai mult decât o fac atingerile de care vrei să te speli la propriu.

Te insultă, te învinovățește, te amenință că te lasă fără bani, te acuză că ești o nemulțumită. Iar tu rămâi lângă el, luni, ani…mulți ani. De ce? Pentru că între timp te-a izolat de familie și prieteni și ai cam rămas singură, nu ai mai câștigat un bănuț de ani de zile și ti-a măcinat mărunt toată încrederea în tine. Îi faci lui pe plac ca să nu vă certați de față cu copiii.

Ca să-ți deschizi ochii și să te poți desprinde trebuie să vorbești cu lumea, să le povestești prietenilor, să iei legătura cu avocați și psihologi, să citești cărți de auto-ajutor (la mine au funcționat chiar sute de podcasturi în câțiva ani) și să ceri ajutorul oricui îți iese în cale. Te ajută să poți judeca mai limpede.

Femeilor în situația mea le-aș spune că: lupta cea mai grea va fi cu ele (nu cu un munte de bărbat), cu fricile ce le țin pe loc, dar trebuie să le înfrunte și nu atât de târziu cum am făcut-o eu. Altfel nu se va schimba nimic, niciodată. Faceți-o pentru voi și pentru ce vreți să dați mai departe copiilor voștri. (M. D. 39 de ani, fitoterapeut)

Concluzii și recomandări

Atât bărbații, cât și femeile pot fi victime ale violenței. Violența împotriva femeilor este o categorie unică de violență care se bazează pe dezechilibrul puterii între bărbați și femei, băieți și fete.

La un anumit nivel, fiecare dintre noi participăm la cultura care susține și încurajează violența împotriva femeilor, uneori fără să ne dăm seama.

Iată câteva modalități prin care te poți implica și prin care poți aduce o schimbare, indiferent de gen:

încurajează femeile care suferă din cauza violenței domestice să ceară ajutor din partea autorităților, serviciilor sociale, medicale sau psihologice
educă-te cu privire la violența împotriva femeilor; află faptele și prevalența
susține modificările legislative care încearcă să restabilească egalitatea între genuri
respectă și îmbrățișează diversitatea
respectați dreptul unei persoane – chiar și al unui copil – de a spune nu
respectă dreptul partenerului tău de a nu fi de acord sau de a avea propria părere
oprește avansurile sexuale dacă cealaltă persoană spune nu și încurajează-i pe alții să facă același lucru
nu da vina pe victime. Violența nu este niciodată vina victimei
află cum sunt conectate rasismul, sexismul și homofobia
informează-te despre ce se întâmplă în propria comunitate
solicită permisiunea înainte de a continua contactul fizic sau sexual cu cineva
învață-i pe copii că respectul este obligatoriu într-o relație și că violența nu rezolvă probleme
pledează pentru drepturile victimei
raportează hărțuirea sau violența atunci când ești martor
oprește-te pe tine sau pe ceilalți să profite de cineva care este în stare de ebrietate
alege-ți cuvintele cu atenție și respect atunci când vorbești despre femei din viața ta
tratează femeile și fetele cu respect

Rupe cercul violenței pentru tine sau cineva drag cu ajutorul specialiștilor în sănătate mintală!

Violența împotriva femeilor | O dramă fără anotimp

Sindromul Stockholm | Răspunsul emoțional al abuzului

Violența în familie

Ești pregătit să începi?