| Depresia la adolescenți este o afecțiune medicală serioasă care afectează profund starea emoțională, gândirea și comportamentul unui tânăr. Se manifestă prin tristețe persistentă, iritabilitate accentuată, pierderea interesului față de activitățile preferate și izolare, având un impact negativ asupra performanței școlare, relațiilor cu familia și prietenii și stimei de sine.
Ce trebuie să știi despre depresia la adolescenți:
Află din acest ghid complet cum să recunoști corect semnele (vs. stările normale ale vârstei), care sunt cauzele și factorii de risc moderni, ce opțiuni de tratament există și, mai ales, cum poți oferi sprijin eficient, cu sfaturi concrete de comunicare și acțiune. |
Ce este depresia la adolescenți și cât de comună este
Depresia la adolescenți reprezintă o tulburare afectivă serioasă de sănătate mintală, care afectează profund modul în care un tânăr se simte, gândește și se comportă în viața de zi cu zi. Această afecțiune se manifestă printr-o tristețe persistentă și pierderea interesului sau a plăcerii în activitățile care anterior aduceau satisfacție, având un impact asupra relațiilor interpersonale, performanței școlare și stimei de sine.
Spre deosebire de fluctuațiile emoționale normale specifice adolescenței, depresia la adolescenți poate afecta personalitatea tânărului, provocând un sentiment de tristețe, disperare sau furie care persistă săptămâni sau luni întregi. Această tulburare este o afecțiune medicală reală care necesită atenție și tratament specializat. Este important de înțeles și diferența dintre depresia la adulți și cea la adolescenți, deoarece manifestările și abordările terapeutice pot varia.
Din perspectiva prevalenței, depresia la adolescenți este o problemă de sănătate publică semnificativă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (2024), depresia afectează aproximativ 1,4% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 10-14 ani și 3,5% dintre cei cu vârste între 15-19 ani. Totuși, studiile din țările dezvoltate arată cifre considerabil mai mari – în Statele Unite, circa 20% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani experimentează un episod depresiv major într-un an dat.
În România, datele disponibile indică o prevalență de 7,6% pentru depresia la adolescenți conform unui studiu european, în timp ce UNICEF România (2024) raportează că 11,2% dintre copii au fost diagnosticați cu tulburări de sănătate mintală (incluzând depresia). Aceste cifre pot fi subestimate din cauza stigmatului asociat problemelor de sănătate mintală și a accesului limitat la servicii specializate. De asemenea, 32% dintre fetele de 15 ani și 21% dintre băieții de 15 ani din România raportează sentimente de singurătate frecvente, un indicator important pentru riscul depresiv.
Este important de reținut că depresia la adolescenți nu discriminează pe baza statutului socio-economic, performanței academice sau popularității sociale. Această tulburare poate afecta orice tânăr, indiferent de circumstanțele externe aparent favorabile.
Depresie sau stări specifice adolescenței? Cum faceți diferența
Este firesc să vă întrebați dacă stările copilului dumneavoastră sunt manifestări ale unei probleme medicale sau simple fluctuații emoționale, tipice vârstei. Adolescența este, prin natura sa, o perioadă tumultuoasă. Totuși, există diferențe clare între tristețea normală și depresia clinică, pe care le puteți identifica analizând trei factori: durata, intensitatea și impactul.
| Criteriu | Tristețe specifică adolescenței | Simptom al depresiei clinice |
| Durata | Este temporară, durează câteva ore sau zile și apare ca reacție la un eveniment specific (o notă mică, o ceartă). | Este persistentă, durează mai mult de două săptămâni, aproape în fiecare zi, fără o ameliorare vizibilă. |
| Intensitatea | Sentimentele de tristețe sau furie sunt gestionabile și nu împiedică adolescentul să participe la activitățile zilnice. | Sentimentele sunt copleșitoare, profunde și pot părea disproporționate față de orice cauză externă. |
| Impactul | Afectează o singură arie a vieții (ex: e supărat pe tema școlii, dar încă se bucură de ieșirile cu prietenii). | Afectează global funcționarea: performanța școlară scade, se izolează de prieteni și familie, renunță la hobby-uri, neglijează igiena. |
Dacă observați că stările negative ale adolescentului sunt persistente, intense și îi afectează capacitatea de a funcționa normal în mai multe arii ale vieții, este indicat să nu amânați discuția cu un specialist.
10 semne ale depresiei la adolescenți
Recunoașterea semnelor de depresiei la adolescenți poate fi dificilă, deoarece multe dintre simptome se pot confunda cu comportamentele tipice adolescenței. Cu toate acestea, identificarea timpurie a acestor indicatori este esențială pentru intervenția rapidă și eficientă.
Iată cele mai importante 10 semne ale depresiei care ar trebui să atragă atenția părinților, profesorilor și persoanelor apropiate:
- Tristețe persistentă sau iritabilitate neobișnuită
Observați dacă adolescentul manifestă o tristețe profundă, o stare melancolică sau o iritabilitate accentuată care durează mai mult de două săptămâni. Această dispoziție nu se ameliorează nici măcar în urma unor evenimente plăcute și persistă indiferent de context.
- Pierderea interesului față de activitățile preferate
Un semnal de alarmă apare atunci când adolescentul renunță la hobby-uri, sporturi, ieșiri cu prietenii sau alte pasiuni care înainte îi aduceau bucurie. Puteți remarca o indiferență totală față de lucrurile care îl motivau anterior, fără o explicație logică.
- Schimbări majore ale apetitului și greutății
Fiți atent la modificările nejustificate ale obiceiurilor alimentare. Adolescentul poate fie să își piardă complet pofta de mâncare și să slăbească vizibil, fie, dimpotrivă, să mănânce compulsiv și să ia în greutate. Aceste fluctuații nu sunt rezultatul unei diete intenționate.
- Tulburări semnificative de somn
Programul de somn se poate schimba radical. Puteți observa fie insomnie (dificultăți de a adormi, treziri frecvente în timpul nopții), fie hipersomnie (somn excesiv, dificultăți majore la trezirea de dimineață).
- Oboseală cronică și lipsă de energie
Chiar și după o noapte întreagă de odihnă, adolescentul poate părea constant epuizat fizic și mental. Puteți remarca faptul că activitățile cotidiene, considerate simple înainte, necesită acum un efort considerabil din partea sa.
- Dificultăți de concentrare și de memorare
Performanța școlară poate scădea brusc din cauza incapacității de a se concentra la teme, la ore sau în timpul unei conversații. Este posibil să observați că uită informații importante sau că îi este foarte greu să ia decizii.
- Sentimente copleșitoare de vinovăție sau inutilitate
Acordați atenție modului în care adolescentul vorbește despre sine. Puteți auzi auto-critici frecvente sau exprimări ale sentimentului că este o povară pentru familie, asumându-și vina pentru probleme care nu îi aparțin.
- Agitație sau, dimpotrivă, lentoare în mișcări și vorbire
Comportamentul fizic se poate modifica vizibil. Adolescentul poate deveni fie extrem de agitat și nervos, incapabil să stea locului, fie, la polul opus, mișcările și vorbirea sa pot deveni neobișnuit de lente, ca în reluare.
- Gânduri despre moarte sau sinucidere
Acesta este cel mai grav semnal de alarmă și necesită intervenția dumneavoastră imediată. Orice mențiune despre moarte, dispariție sau planuri de auto-vătămare, oricât de vagă ar părea, trebuie tratată cu maximă seriozitate.
- Explozii de furie și iritabilitate extremă
Reacțiile emoționale pot deveni disproporționate față de context. Puteți observa explozii de furie neașteptate, declanșate de situații minore, sau o stare generală de intoleranță la orice formă de frustrare normală.
Cauze și factori de risc pentru depresia la adolescenți
Depresia la adolescenți este o afecțiune complexă, iar înțelegerea cauzelor și factorilor de risc este esențială pentru prevenire și tratament. Cercetările arată că această tulburare rezultă din interacțiunea dintre factori biologici, psihologici, sociali și de mediu.
Factori genetici
Factorii genetici joacă un rol în predispoziția la depresie. Adolescenții cu antecedente familiale de depresie, tulburare bipolară sau alte afecțiuni psihiatrice au un risc crescut de a dezvolta această tulburare. Studiile arată că, dacă un părinte a suferit de depresie, riscul copilului de a dezvolta aceeași afecțiune crește cu aproximativ 40%.
Factori biologici și hormonali
Schimbările hormonale specifice pubertății constituie un alt factor. Fluctuațiile nivelurilor de estrogen, testosteron și alți hormoni pot afecta neurotransmițătorii cerebrali responsabili de reglarea dispoziției, creând o vulnerabilitate crescută la depresia la adolescenți. Aceste modificări biologice explică parțial de ce incidența depresiei crește semnificativ în timpul adolescenței.
Factori psihologici și experiențiali
Experiențele traumatice din copilărie sau adolescență reprezintă factori de risc majori. Abuzul fizic, emoțional sau sexual, neglijarea cronică, pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților sau expunerea la violență domestică pot declanșa episoade depresive. Traumele afectează dezvoltarea sistemului nervos și capacitatea de reglare emoțională.
Factori sociali și de mediu
Stresul cronic și presiunile sociale contribuie la apariția depresiei la copii și adolescenți. Presiunea academică intensă, competiția socială, bullying-ul, problemele financiare familiale și așteptările nerealiste pot crea un mediu dificil pentru sănătatea mintală a tinerilor.
Factori de personalitate și suport social
Anumite caracteristici de personalitate cresc vulnerabilitatea la depresie. Perfecționismul, stima de sine scăzută, tendința către gândirea catastrofică și stilurile cognitive negative de interpretare a evenimentelor pot predispune adolescenții la dezvoltarea acestei tulburări. De asemenea, izolarea socială și lipsa unui sistem de suport solid amplifică riscul de depresie. Este important de menționat că și alte tulburări, precum anxietatea de separare la copii și adolescenți, pot crește riscul de dezvoltare a depresiei.
Depresia la adolescenți este o problemă reală și complexă, care necesită atenție, înțelegere și intervenție promptă din partea familiei, școlii și specialiștilor. Recunoașterea simptomelor și a factorilor de risc, precum și accesul la sprijin profesional, sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung și pentru asigurarea unei dezvoltări sănătoase.
Prin educație, comunicare deschisă și implicare activă, putem contribui la crearea unui mediu sigur și sprijinitor pentru adolescenți, ajutându-i să depășească dificultățile emoționale și să-și recapete echilibrul și încrederea în sine.
Impactul depresiei asupra vieții adolescenților
Depresia la adolescenți nu este doar o stare temporară de tristețe, ci o afecțiune care poate transforma complet viața unui tânăr, afectând toate aspectele existenței sale. Impactul acestei tulburări se resimte în performanța academică, relațiile sociale, dezvoltarea identității și sănătatea fizică.
Performanța școlară are de suferit sub influența depresiei. Dificultățile de concentrare, memoria afectată și lipsa de motivație duc la scăderea notelor, absenteism frecvent și, în cazurile severe, la abandonul școlar. Adolescenții deprimați raportează că nu mai pot să se focalizeze pe lecții, să rețină informații sau să finalizeze temele, ceea ce creează un stres suplimentar și sentimente de eșec academic. Această deteriorare a performanței poate avea consecințe pe termen lung asupra oportunităților educaționale și profesionale.
Relațiile interpersonale se deteriorează când un adolescent se confruntă cu depresia. Tendința de izolare socială, pierderea interesului pentru activitățile de grup și dificultatea de a menține conversații normale duc la alienarea de prieteni și familie. Mulți adolescenți deprimați raportează sentimentul că nu mai pot să se conecteze cu ceilalți, că nu sunt înțeleși sau că reprezintă o povară pentru persoanele dragi. Această izolare socială amplifică sentimentele de singurătate și poate contribui la întărirea gândurilor negative.
Dezvoltarea identității, un proces crucial în adolescență, este afectată de depresie. În loc să exploreze și să își definească personalitatea, valorile și aspirațiile, adolescenții deprimați dezvoltă o imagine de sine negativă și distorsionată. Această perioadă critică de formare a identității poate fi compromisă, cu efecte durabile asupra încrederii în sine și a capacității de a lua decizii importante în viață.
Sănătatea fizică este, de asemenea, afectată de depresie. Tulburările de somn, modificările apetitului, durerile de cap frecvente și oboseala cronică pot slăbi sistemul imunitar și pot contribui la dezvoltarea altor probleme de sănătate. Mulți adolescenți deprimați neglijează igiena personală și îngrijirea de sine, ceea ce poate afecta și mai mult stima de sine și relațiile sociale.
Tratamentul depresiei la adolescenți
Tratamentul eficient al depresiei la adolescenți necesită o abordare comprehensivă și individualizată. Succesul terapeutic depinde de identificarea timpurie a problemei, evaluarea corectă a severității simptomelor și implementarea unui plan de tratament adaptat nevoilor specifice ale fiecărui tânăr. Pentru o evaluare inițială a stării emoționale, se pot utiliza instrumente validate, cum ar fi Scala DASS-21, un test pentru depresie, anxietate și stres.
Psihoterapia
Psihoterapia reprezintă piatra de temelie în tratamentul depresiei la adolescenți. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) s-a dovedit eficientă, ajutând adolescenții să identifice și să modifice gândurile și comportamentele negative care contribuie la menținerea depresiei. Prin această abordare, tinerii învață să recunoască distorsiunile cognitive, să dezvolte strategii de coping sănătoase și să își îmbunătățească abilitățile de rezolvare a problemelor. Terapia interpersonală este o altă opțiune valoroasă, concentrându-se pe îmbunătățirea relațiilor și a abilităților de comunicare.
Medicația antidepresivă
În cazurile moderate până la severe, medicația antidepresivă poate fi necesară ca parte a planului de tratament. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt de obicei prima opțiune, fiind considerați mai siguri pentru adolescenți. Cu toate acestea, prescrierea și monitorizarea medicamentelor trebuie făcute cu atenție de către un psihiatru specializat, deoarece unele antidepresive pot crește temporar riscul de gânduri suicidare la tineri în primele săptămâni de tratament.
Terapia de familie
Terapia de familie joacă un rol crucial în procesul de vindecare, deoarece depresia la adolescenți afectează întreaga dinamică familială. Prin această abordare, membrii familiei învață să înțeleagă mai bine tulburarea, să comunice mai eficient și să ofere sprijinul necesar adolescentului. Terapia de familie poate ajuta la identificarea și modificarea modelelor disfuncționale de interacțiune care pot contribui la menținerea depresiei.
Spitalizarea și programele de zi
În situațiile de criză, când există risc iminent de suicid sau când simptomele sunt atât de severe încât interferează major cu funcționarea zilnică, spitalizarea poate fi necesară. Programele de spitalizare parțială sau de zi oferă o alternativă la internarea completă, permițând adolescentului să primească tratament intensiv în timpul zilei și să se întoarcă acasă seara.
Abordări complementare
Abordările complementare, cum ar fi exercițiile fizice regulate, tehnicile de relaxare, mindfulness-ul și arteterapia, pot îmbunătăți eficacitatea tratamentului principal. Aceste intervenții ajută la reducerea stresului, îmbunătățirea dispoziției și dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de coping. De asemenea, învățarea unor strategii de autoreglare emoțională este esențială pentru gestionarea pe termen lung a stării de bine și prevenirea recăderilor.
Cum pot ajuta părinții adolescenții cu depresie
Rolul părinților în sprijinirea unui adolescent cu depresie este fundamental și poate face diferența între recuperarea completă și agravarea simptomelor. Cum ar trebui să se comporte părinții cu adolescenții depresivi și ce acțiuni concrete pot întreprinde este crucial pentru a oferi sprijinul necesar. Depresia la copii și adolescenți necesită o abordare delicată, înțelegătoare și informată din partea familiei, care să combine dragostea necondiționată cu acțiuni concrete și eficiente.
Primul pas esențial este educarea despre depresia la adolescenți și recunoașterea faptului că aceasta nu este o slăbiciune de caracter sau o fază trecătoare, ci o afecțiune medicală reală care necesită tratament profesional. Părinții trebuie să înțeleagă că adolescentul nu poate “să se mobilizeze” sau “să se gândească pozitiv” pentru a ieși din depresie, la fel cum nu ar putea vindeca o fractură prin voința proprie.
Comunicarea deschisă și non-judecătoare este crucială pentru crearea unui mediu sigur în care adolescentul să se simtă confortabil să își exprime sentimentele. Părinții ar trebui să asculte activ, să valideze emoțiile copilului și să evite minimizarea sau criticarea experiențelor sale. Fraze precum “toți trec prin asta” sau “ai atâtea motive să fii fericit” pot fi dăunătoare și pot crește sentimentele de izolare ale adolescentului.
Căutarea ajutorului profesional specializat nu ar trebui amânată. Un psiholog, psihoterapeut sau psihiatru cu experiență în lucrul cu adolescenți poate oferi evaluarea și tratamentul adecvat. Părinții ar trebui să fie implicați activ în procesul terapeutic, participând la ședințele de familie când este recomandat și colaborând cu echipa de tratament pentru a asigura continuitatea îngrijirii.
Menținerea rutinelor zilnice și încurajarea unui stil de viață sănătos pot avea un impact pozitiv asupra simptomelor depresiei. Aceasta include asigurarea unui program regulat de somn, mese echilibrate la ore fixe, activitate fizică moderată și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor. Părinții pot modela aceste comportamente sănătoase și pot participa alături de adolescent la activități fizice sau de relaxare.
Este important ca părinții să își monitorizeze propriile reacții emoționale și să caute sprijin pentru ei înșiși atunci când este necesar. Îngrijirea unui adolescent cu depresie poate fi epuizantă emoțional, iar părinții au nevoie de resurse și strategii pentru a-și menține propria sănătate mintală și pentru a putea oferi sprijinul optim copilului lor.
Ce faceți atunci când adolescentul refuză ajutorul?
Refuzul este o reacție comună, alimentată de teamă, stigmatizare sau dorința de a nu fi perceput ca “defect”. Este o situație delicată, dar nu una fără soluții.
- Nu forțați, dar rămâneți ferm: Insistența agresivă poate consolida refuzul. În schimb, validați-i reticența (“Înțeleg că ideea de a vorbi cu un străin nu te încântă.”), dar mențineți-vă poziția calmă și fermă cu privire la necesitatea ajutorului.
- Implicați-l în decizie: Oferiți-i control acolo unde este posibil. Puteți spune: “Hai să căutăm împreună online câțiva specialiști. Poate găsim pe cineva cu care crezi că ai putea vorbi mai ușor.” Uneori, alegerea între un terapeut bărbat sau femeie, sau între diferite abordări terapeutice, poate face diferența.
- Căutați ajutor pentru dumneavoastră: Acesta este un pas crucial. Mergeți dumneavoastră la un consilier parental sau un psihoterapeut. Un specialist vă poate oferi strategii personalizate pentru a comunica mai eficient cu adolescentul și pentru a gestiona situația acasă. Progresul dumneavoastră poate avea un impact direct și pozitiv asupra copilului.
- Acționați imediat în caz de urgență: Dacă există un risc iminent de auto-vătămare sau suicid, siguranța adolescentului este prioritatea absolută. În acest caz, trebuie să apelați serviciul de urgență 112 sau să mergeți la cea mai apropiată cameră de gardă a unui spital de psihiatrie.
Prevenția depresiei: cum construiți un mediu familial protector
Deși nu toți factorii de risc pot fi controlați, crearea unui mediu familial care promovează reziliența emoțională poate reduce semnificativ vulnerabilitatea adolescentului.
- Încurajați comunicarea deschisă despre emoții: Creați un spațiu sigur în care este normal să vorbiți despre sentimente, atât pozitive, cât și negative. Normalizați ideea că tristețea, frica sau furia sunt emoții umane, iar exprimarea lor este sănătoasă.
- Stabiliți rutine și un stil de viață echilibrat: Asigurați un program regulat de somn, mese echilibrate și încurajați activitatea fizică. Structura și predictibilitatea oferă un sentiment de siguranță și stabilitate.
- Construiți stima de sine pe baze solide: Lăudați efortul, nu doar rezultatele. Încurajați implicarea în activități care îi fac plăcere și la care se pricepe, fie că este vorba de sport, artă sau voluntariat, pentru a-i oferi surse de validare în afara performanței școlare.
- Învățați-l abilități de adaptare (coping): Vorbiți deschis despre eșecuri și dezamăgiri ca fiind părți normale ale vieții. Explorați împreună moduri sănătoase de a gestiona stresul și frustrarea, de la tehnici de relaxare la rezolvarea de probleme pas cu pas.
Primul pas către vindecare începe acum
Înțelegerea depresiei la adolescenți este primul pas către vindecare. Informarea corectă, comunicarea empatică și intervenția specializată pot schimba traiectoria vieții unui tânăr, ajutându-l să își recapete echilibrul și speranța.
Sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră este o prioritate și nu trebuie să gestionați singur această luptă. Acum că ați înțeles mai bine semnele și pașii necesari, sunteți pregătit să acționați informat. Descoperă echipa noastră de psihoterapeuți specializați în lucrul cu adolescenții și programează o primă ședință pentru a găsi sprijinul potrivit.
Întrebări frecvente despre depresia la adolescenți
1. Cât durează, în medie, tratamentul pentru depresia la un adolescent?
Nu există un calendar fix, deoarece fiecare adolescent și fiecare situație este unică. Durata tratamentului depinde de factori precum severitatea simptomelor, prezența altor afecțiuni (precum anxietatea), aderența la terapie și nivelul de sprijin din familie. În general, procesul poate fi împărțit în câteva etape: o fază inițială de stabilizare și reducere a simptomelor acute (care poate dura câteva săptămâni sau luni), urmată de o perioadă mai lungă de consolidare, în care adolescentul învață și exersează abilități de adaptare și reglare emoțională. Chiar și după ameliorarea stării, pot fi recomandate ședințe de întreținere pentru a preveni recăderile.
2. Medicația antidepresivă prescrisă adolescenților creează dependență?
Aceasta este o temere frecventă și legitimă. Este esențial să se facă distincția între dependența specifică drogurilor (caracterizată prin euforie și nevoia compulsivă de a crește doza) și dependența fizică ce poate duce la sevraj. Antidepresivele moderne, precum cele din clasa ISRS, nu produc euforie și nu creează dependență în sensul clasic. Totuși, organismul se adaptează la prezența lor, iar oprirea bruscă poate cauza simptome neplăcute de sevraj (amețeli, greață, iritabilitate). De aceea, orice ajustare a dozei și, mai ales, încetarea tratamentului trebuie făcute exclusiv sub îndrumarea strictă a medicului psihiatru, printr-un proces lent și controlat.
3. Ar trebui să informez școala sau dirigintele despre diagnosticul copilului meu?
Aceasta este o decizie personală, care trebuie cântărită cu atenție. Informarea școlii poate avea avantaje semnificative: profesorii pot manifesta mai multă înțelegere, se pot acorda scutiri sau termene flexibile la teme și teste, iar personalul (diriginte, consilier școlar) poate oferi un nivel suplimentar de monitorizare și sprijin. Pe de altă parte, există și riscul stigmatizării. Recomandarea este ca această decizie să fie luată împreună cu adolescentul, respectându-i dorința și autonomia. O discuție cu terapeutul vă poate ajuta să evaluați beneficiile versus riscurile în contextul specific al școlii și al dinamicii clasei.
4. Este în regulă să-i verific telefonul sau jurnalul dacă sunt foarte îngrijorat(ă)?
Deși intenția dumneavoastră este de a proteja, încălcarea intimității poate distruge iremediabil încrederea, care este fundamentul unei comunicări deschise și al procesului de vindecare. Când un adolescent simte că nu mai are un spațiu privat, tinde să se închidă și mai mult și să își ascundă mai bine suferința. Abordarea recomandată este să folosiți îngrijorările specifice ca punct de plecare pentru o conversație directă și empatică. Singura excepție de la această regulă este situația în care aveți motive concrete și serioase să credeți că viața sa este în pericol iminent; în acel caz, siguranța primează.
5. Un episod de depresie în adolescență înseamnă că va avea probleme toată viața?
Nu neapărat. Este adevărat că un episod depresiv în adolescență poate crește riscul de recurență în viața adultă. Însă, este la fel de adevărat că un episod tratat corect și la timp echipează adolescentul cu un set valoros de abilități de viață: o mai bună înțelegere de sine, strategii de gestionare a stresului, tehnici de reglare emoțională și o capacitate sporită de a cere ajutor. Mulți adulți care au depășit depresia în tinerețe duc vieți împlinite și echilibrate, tocmai pentru că au învățat aceste lecții de reziliență devreme.
6. Ce fac dacă descopăr că adolescentul se auto-vătămă (self-harm)?
Descoperirea unor astfel de comportamente este șocantă și înfricoșătoare. Primul și cel mai important pas este să încercați să rămâneți calm. Reacțiile de panică, furie sau dezgust nu vor face decât să adâncească rușinea și vinovăția adolescentului. Abordați-l cu empatie și îngrijorare, nu cu acuzații: “Am văzut rănile și sunt foarte îngrijorat(ă) pentru tine. Nu ești singur(ă) în asta, vom trece prin asta împreună.” Asigurați-vă că rănile sunt îngrijite corespunzător și contactați imediat terapeutul pentru a-l informa și pentru a stabili un plan de siguranță.
7. Mă simt epuizat(ă), vinovat(ă) și neputincios(oasă). Este normal?
Da, este absolut normal și este crucial să recunoașteți aceste sentimente. Îngrijirea unui copil cu depresie este un maraton emoțional, nu un sprint. Sentimentele de vinovăție (“unde am greșit?”), frustrare și epuizare sunt extrem de comune în rândul părinților. Este vital să aveți grijă și de sănătatea dumneavoastră mintală. Luați în considerare consilierea parentală sau terapia individuală pentru a avea propriul spațiu de procesare și pentru a primi sprijin. Nu puteți turna dintr-o cană goală.
8. Cum îi afectează depresia unui copil pe frații săi și cum îi pot proteja?
Frații sunt adesea “pacienții tăcuți” într-o astfel de dinamică familială. Ei pot simți confuzie, teamă, resentimente (pentru că fratele bolnav primește toată atenția) sau chiar vinovăție. Este important să purtați discuții deschise și adaptate vârstei lor, explicându-le că fratele/sora lor suferă de o boală, așa cum alții suferă de astm, și că nu este vina nimănui. Încercați să mențineți rutinele normale și să le acordați timp dedicat, unu-la-unu, pentru a se simți văzuți și auziți. Terapia de familie poate fi extrem de benefică pentru a naviga aceste dinamici complexe.
Surse
- Centers for Disease Control and Prevention. (2023). Depression prevalence in adolescents and adults age 12 and older: United States, August 2021–August 2023. NCHS Data Brief, 527. https://www.cdc.gov/nchs/products/databriefs/db527.htm
- National Institute of Mental Health. (2024). Major Depression – Statistics. NIMH. https://www.nimh.nih.gov/health/statistics/major-depression
- appenfield, O., Alberto, C., Minnaert, J., et al. (2024). Adolescent Mental and Behavioral Health, 2023. National Survey of Children’s Health Data Briefs. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK608531/
- Kwong, A. S. F., López-López, J. A., Hammerton, G., et al. (2019). Genetic and Environmental Risk Factors Associated With Trajectories of Depression Symptoms From Adolescence to Young Adulthood. JAMA Network Open, 2(6), e196587. https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2736940
- Rice, F. (2010). Genetics of childhood and adolescent depression: insights into etiological heterogeneity and challenges for future genomic research. Genome Medicine, 2, 68. https://genomemedicine.biomedcentral.com/articles/10.1186/gm189
- Weersing, V. R., Jeffreys, M., Do, M. T., et al. (2024). Evidence-Base Update of Psychosocial and Combination Treatments for Child and Adolescent Depression. Journal of Clinical Child & Adolescent Psychology, 53(4), 461-504. https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/15374416.2024.2384022#d1e183
- Waraan, L., Siqveland, J., Hanssen-Bauer, K., et al. (2023). Family therapy for adolescents with depression and suicidal ideation: A systematic review and meta–analysis. Clinical Child Psychology and Psychiatry, 28(2), 831–849. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10018060/
