Schizofrenia este o boală mintală gravă, care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie pot părea că au pierdut contactul cu realitatea, ceea ce provoacă o suferință reală pentru individ, membrii familiei și prieteni.
Specialistul Hilio, Iulia Mira Carmaciu, medic psihiatru, ne aduce informațiile de bază pentru a afla mai multe despre schizofrenie.
Ce e schizofrenia?
Schizofrenia este o boală care afectează modul în care o persoană gândește, simte și acționează. De aceea, atunci când se află într-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face diferența între real și imaginar și au nevoie de sprijinul constant al medicului și al familiei. Schizofrenia este o boală cronică, ce începe lent și necesită tratament de lungă durată.
Cele mai comune simptome ale schizofreniei sunt:
- halucinațiile
- ideile delirante
- dificultățile de organizare mentală
Nu există medicament sau metodă prin care se poate vindeca total schizofrenia. Variantele actuale de tratament reușesc să țină sub control boala și să ofere pacienților o viață mai ușoară.
Ce înseamnă schizofrenie?
Schizofrenia este mai mult decât o simplă listă de simptome; ea reprezintă o provocare semnificativă atât pentru cei care trăiesc cu aceasta, cât și pentru societate.
Schizofrenia afectează aproximativ 24 de milioane de persoane, adică 1 din 300 de oameni (0,32%) la nivel mondial. Această rată este de 1 din 222 de persoane (0,45%), în cazul adulților. În general, apare între 15 și 35 de ani și se manifestă mai rapid la bărbați decât la femei.
Tipuri de schizofrenie
Subtipurile de schizofrenie definesc boala la un anumit moment de timp și astfel ele pot varia, pe parcursul evoluției bolii, la aceeași persoană.
Există 5 subtipuri:
- Paranoid,
- Dezorganizat,
- Catatonic,
- Nediferențiat,
- Rezidual.
Schizofrenia paranoidă
- Este cel mai frecvent subtip de schizofrenie, iar funcționarea persoanei este mai puțin afectată.
- Simptomele predominante ale schizofreniei paranoide sunt: halucinațiile (cele mai frecvente sunt cele auditive) și ideile delirante.
- Simptomele afective (tocire afectivă, inadecvare afectivă), incoerența verbală, dezorganizarea sunt mai puțin proeminente.
Schizofrenie dezorganizată/hebefrenică
- Debut precoce, între 15 și 25 de ani.
- Vorbirea și comportamentul sunt dezorganizate.
- Sunt prezente: aplatizarea și inadecvarea afectivă, tendința la izolare, cu o scădere marcată a gradului de funcționare socio-profesională.
Schizofrenie catatonică
- Prezența comportamentelor catatonice (adoptarea unor poziții ale corpului inadecvate sau bizare sau menținerea unor poziții rigide împotriva eforturilor de mobilizare).
- Persoana poate prezenta agitație (activitate motorie crescută, aparent fără scop) sau stupor (scăderea marcată a reactivității și reducerea mișcărilor)
- Poate refuza să vorbească sau poate repeta anumite cuvinte.
Schizofrenie nediferențiată
- Poate avea simptome psihotice numeroase
- Nu prezintă simptome predominante de un anumit fel.
Schizofrenie reziduală
- Poate reprezenta un stadiu în evoluția bolii
- Absența simptomelor pozitive (halucinațiile și ideile delirante)
- Prezența unor simptome negative (tocire afectivă, lipsa inițiativei, sărăcirea limbajului, izolare)
Chiar dacă schizofrenia se poate manifesta și prin apariția unor episoade maniacale sau depresive, ea nu este o boală din categoria tulburărilor afective. Cu toate acestea, există și cazuri, mai rare, în care pacientul se poate confrunta și cu astfel de manifestări, iar în aceste condiții, diagnosticul va fi de schizofrenie afectivă sau de tulburare schizoafectivă.
Cauzele schizofreniei
Cauzele schizofreniei nu sunt complet cunoscute, dar boala este considerată a avea o geneză multifactorială, ereditatea și stresul psihosocial fiind factori de risc. Aproximativ 90 de miliarde de celule nervoase ale creierului comunică între ele folosind substanțe de semnal. Dopamina și glutamatul sunt cei doi neurotransmițători despre care se crede că sunt cei mai importanți în schizofrenie.
Substanțele care influențează dopamina și sistemele de glutamat pot provoca simptome asemănătoare schizofreniei.
Modelul de stres – vulnerabilitate reprezintă o teorie despre importanța factorilor de mediu pentru apariția tulburărilor psihiatrice, inclusiv a schizofreniei. Modelul se bazează pe observația că oamenii reacționează diferit la stresul fizic sau mental. O persoană poate avea o vulnerabilitate scăzută și atunci este necesar un nivel de stres ridicat pentru a declanșa un episod psihotic, în timp ce vulnerabilitatea altei persoane poate fi mai mare și stresul poate declanșa o psihoză mult mai ușor. Poți verifica nivelul de stres cu ajutorul Scalei DASS.
Vulnerabilitatea poate fi determinată de factori genetici, complicații din timpul sarcinii, inclusiv infecții în perioada fetală și neonatală, care afectează creierul, tulburări ale dezvoltării creierului.
Diverși factori de stres pot crește riscul de a dezvolta boala, precum: insomnia, malnutriția, abuzul de alcool sau droguri, alte boli sistemice.
Alți factori de stres psihosocial, cum ar fi: migrația, abandonul, traumele din copilărie, șomajul și lipsa unui adăpost cresc riscul apariției schizofreniei.
Primele semne de schizofrenie
Deși schizofrenia poate apărea brusc, există câteva indicii care te pot ajuta să primești cât mai repede tratamentul potrivit.
Iată care sunt primele semne:
- tulburări ale somnului
- izolare socială
- implicare emoțională scăzută
- scăderea performanțelor școlare/profesionale
- interes crescut pentru idei abstracte, filosofice, religioase, oculte
- neglijarea igienei și a aspectului fizic
- iritabilitate, anxietate
- tulburări de atenție
La apariția primului episod, este obligatorie examinarea imagistică cerebrală (computer tomograf sau RMN).
Schizofrenie – simptome
Simptomele reprezintă felul în care boala se manifestă. Ele sunt împărțite în simptome pozitive și simptome negative.
Simptomele pozitive ale schizofreniei
Sunt evidente, mai ușor de sesizat de cei din jurul pacientului:
- halucinații: atunci când auzi, vezi, miroși sau simți ceva care nu este real;
- idei delirante: sunt convingeri sau idei neadevărate (persoana este absolut convinsă că are anumite puteri supranaturale sau că este o persoană faimoasă sau că cineva o spionează sau îi controlează gândurile sau încearcă să îi facă rău);
- dezorganizarea limbajului și a gândirii: trecerea rapidă de la o idee la alta, răspunsuri imprecise, inexacte sau total fără legătură cu subiectul
- comportamentul dezorganizat: acțiuni care nu par să aibă un scop clar, gesturi care nu au sens.
Simptomele negative ale schizofreniei
Reprezintă absența unor comportamente normale, precum:
- retragerea socială: înstrăinarea față de familie, prieteni sau activități sociale;
- lipsa implicării emoționale: reducerea mimicii și a gesturilor, reducerea răspunsurilor emoționale (lipsa unor semne ale emoțiilor precum tristețe și fericire);
- lipsa motivației;
- lipsa plăcerii sau a interesului față de viață;
- sărăcirea limbajului;
- dificultatea de a începe/termina o activitate.
Halucinațiile și ideile delirante
Halucinațiile sunt modificări de percepție, care pot fi uneori vătămătoare pentru propria persoană și pentru cei din jur. Halucinațiile sunt simptomele cel mai des responsabile pentru episoadele de violență, tentativele de suicid și alte acțiuni imprevizibile.
Ideile delirante sunt convigeri false la care pacientul nu renunță în ciuda dovezilor celor din jur. Ele pot fi clasificate în funcție de tipul lor:
- Idei de persecuție: persoana se simte amenințată, persecutată, urmărită, spionată;
- Idei de referință: persoana crede că anumite gesturi, comentarii, cântece auzite sau văzute la televizor/radio îi sunt adresate în mod special;
- Idei de grandoare: persoana crede că are puteri speciale, că este un geniu sau o persoană faimoasă ori foarte bogată;
- Idei religioase: persoana crede că are o relație specială cu Dumnezeu, că are anumite puteri sau chiar crede că este Dumnezeu/Iisus/Fecioara Maria;
- Idei somatice: persoana crede că anumite organe îi lipsesc sau i-au fost schimbate sau că are anumite corpuri străine în organism;
- Idei de control: persoana crede că gândurile și acțiunile îi sunt controlate sau au fost sustrase de către o forță exterioară.
Evoluția bolii
Depistarea timpurie a semnelor schizofreniei și aplicarea rapidă a unui tratament au o importanță deosebită în evoluția pozitivă a bolii.
Factori pentru o evoluție favorabilă a bolii:
- sexul feminin
- vârsta înaintată la debutul bolii
- lipsa cazurilor de schizofrenie în familie
- sprijin din partea familiei și a societății
- episoade scurte și mai puțin frecvente
- pacienții cu schizofrenie paranoidă răspund mai bine la tratamentul antipsihotic
Diagnostic schizofrenie
Nu exista o analiză de laborator specifică pentru schizofrenie, medicul psihiatru poate pune diagnosticul doar observând anumite simptome clinice.
Pentru diagnosticare se folosesc discuții și teste de evaluare special concepute pentru schizofrenie. Conform DSM-5, stabilirea diagnosticului de schizofrenie se poate face dacă o persoană are două sau mai multe simptome de bază timp de cel puțin o lună, dintre care una trebuie să fie halucinația, ideea delirantă sau vorbirea dezorganizată.
Primul episod ar trebui să reprezinte și prima vizită la medic. Cu cât mergi mai repede la medic (de la primul episod), cu atât vei putea ține mai bine boala sub control!
Ce înseamnă o diagnosticare corectă
- discuții între tine și medic
- discuții între familia și apropiații tăi și medic
- examinare fizică
- teste de diagnosticare (scale medicale specifice)
- durata simptomelor
- evolutia simptomelor și răspunsul la tratament
Primul episod psihotic
Orice modificare vizibilă a gândirii și a comportamentului unei persoane reprezintă un motiv de îngrijorare. Atunci când o persoană, mai ales de vârstă relativ tânără, devine mai izolată, mai puțin comunicativă, dezvoltă un comportament mai “ciudat” și greu de înțeles de către cei din jur, atât persoana respectivă, cât și familia acesteia trebuie să ceară ajutorul și sfatul medicului.
Dacă aceste modificări sunt însoțite de tulburări în gândire sau de tulburări ale percepției, un consult psihiatric este indicat, aceste manifestări făcând parte din tabloul unui episod psihotic.
Primul contact cu medicul psihiatru, primul consult de psihiatrie sau prima internare la psihiatrie poate fi un eveniment stresant. În cazul pacienților aflați la primul episod psihotic, atât aceștia, cât și familiile lor trec printr-o perioadă extrem de dificilă, în care le este foarte greu să înțeleagă și mai ales să accepte situația în care se află un membru apropiat al familiei.
Odată cu internarea într-o secție de psihiatrie vin și o serie de alte probleme și întrebări, pe lângă motivul primar care a dus la spitalizarea în sine: Oare mă mai vindec? Cât timp trebuie să iau tratamentul? Dacă află vecinii, prietenii? Oare o să pot să îmi întemeiez o familie?
Toate aceste întrebări, precum și multe altele sunt firești și trebuie discutate, în primul rând, cu medicul psihiatru curant.
În general, persoanele care suferă de o afecțiune psihică, în special la debutul acesteia, trebuie să beneficieze de cât mai multe informații despre boala lor: cum se manifestă aceasta, ce tratament trebuie urmat și pentru cât timp, șansele de ameliorare sau vindecare etc. Cu cât este mai informat, cu atât șansa ca acesta să-și accepte boala și să ia tratamentul poate fi mai mare.
Viața după diagnostic
Recuperarea presupune ca, în ciuda limitărilor impuse de afecțiunea psihică, să poți duce o viață satisfăcătoare și să poți contribui la viață familială, socială.
Drumul spre recuperare este un proces gradual, cu multe etape mici și obiective realiste. Odată ce simptomele s-au diminuat, trebuie să înceapă reintergrarea ta socială, să îți recâștigi personalitatea și autonomia.
Cu cât te implici mai mult în activități sociale și îți asumi mai multe responsabilități, cu atât va fi și recuperarea mai eficientă.
Ajută-i pe alții prin experiențele tale cu schizofrenia!
Implicându-te într-un program de ajutorare a altor pacienți cu schizofrenie poți face o mare diferență în viața lor și a ta.
Pacienții vor răspunde mult mai bine la sfaturile și experiențele tale, iar responsabilitățile pe care ți le asumi și activitatea socială te vor ajuta să îți menții calitatea vieții.
Menține o stare de bine!
Optimismul este o parte foarte importantă a procesului de recuperare. O stare de calm și o atitudine pozitivă te pot ajuta să îți îndeplinești obiectivele sau să depășești momentele dificile.
Fii puternic/ă!
Totul ține de atitudine. Trebuie să îți cultivi optimismul, să înveți să te bucuri de micile progrese și reușite. Numai așa poți spera la o viață mai bună.
- Recunoaște și acceptă faptul că ai o problemă!
- Dorește-ți o schimbare!
- Concentrează-te pe punctele tale tari!
- Privește înainte, nu te bloca în trecut!
- Bucură-te de progresele mici; nu aștepta succese mari și rapide!
- Ordonează-ți prioritățile!
- Cultivă-ți optimismul!
Recuperare nu înseamnă pe cont propriu
Sprijinul familiei, al apropiaților sau al comunității trebuie să fie constante în viața ta. Trebuie să știi că nu ești singur/ă și că ai alături oameni care vor să te ajute.
Ce să eviți?
Aici poți să ceri ajutor:
București:
Timișoara:
Tratament schizofrenie
Tratamentul schizofreniei este un proces care durează toată viața. Tratamentul este individualizat, în funcție de fiecare pacient, acesta fiind un participant activ și important în alegerea planului terapeutic. Sprijinul familiei pe parcursul întregului proces este vital, iar o relație bună cu medicul este esențială în drumul spre recuperare!
Obiectivele tratamentului
Obiectivele tratamentului schizofreniei sunt:
- scăderea frecvenței și a severității episoadelor psihotice (episoade mai puține și mai ușoare);
- prevenirea apariției altor episoade;
- menținerea unei perioade cât mai lungi de remisiune;
- îmbunătățirea calității vieții și a capacității de funcționare.
Tratamentul primului episod psihotic
Tratează-te din timp pentru o viață mai ușoară!
Primul episod psihotic înseamnă și prima ta vizită la medicul psihiatru. Împreună cu el vei putea stabili pașii pe care trebuie să îi urmezi și tratamentul tău personalizat.
Cu cât începi tratamentul mai repede, cu atât poate fi ținută mai bine boală sub control!
După un prim episod, tratamentul ar trebui continuat cel puțin un an de la remisiunea completă a simptomatologiei psihotice, sub îndrumarea permanentă a medicului.
Evaluarea înaintea tratamentului
Orice decizie de a începe un tratament trebuie să vină după o evaluare amănunțită a medicului. El este cel care alege tratamentul optim pentru fiecare pacient în parte, pentru a putea fi ușor de tolerat și administrat.
Tipuri de tratament pentru tratarea schizofreniei
Medicația
Există două grupe mari de medicamente folosite în tratamentul schizofreniei: antipsihoticele “tipice” și antipsihoticele “atipice” (sau de generația a doua).
Antipsihoticele tipice
Sunt primele descoperite și au fost folosite cu succes de-a lungul vremii în tratarea simptomatologiei psihotice. În prezent, sunt folosite din ce în ce mai rar, în special din cauza efectelor adverse pe care le produc. Cele mai folosite neuroleptice clasice sunt: haloperidolul, zuclopentixolul, flupentixolul.
Antipsihoticele atipice
Față de antipsihoticele tipice, antipsihoticele de generația a doua sunt mult mai bine tolerate, având mai puține efecte adverse. De asemenea, ele s-au dovedit eficiente nu numai în tratarea simptomelor pozitive, cât și în tratarea simptomelor negative, cognitive și afective.
În România, antipsihoticele atipice disponibile sunt: amisulprid, aripiprazol, clozapină, olanzapină, paliperidonă, quetiapină, risperidonă, sertindol, ziprasidonă.
Spitalizarea
Decizia de a interna pacientul depinde de prezența unor simptome care pot pune în pericol viața acestuia și a celor din jurul său. Pentru cazurile în care pacienții refuză spitalizarea, când această este necesară, se aplică Legea Sănătății Mintale 487/2002.
Tratamentul de întreținere
Mergi la medic măcar o dată pe lună și discută despre evoluția bolii. Schizofrenia necesită tratament pe tot parcursul vieții.
Continuă cu medicamentația aleasă de medic și la care ai răspuns cel mai bine.
Intervenții psihosociale
Pe lângă tratamentul medicamentos, este foarte important, pentru managementul bolii, ca între medic, pacient și familia pacientului să existe o bună colaborare.
Intervențiile sunt cele prin care, atât pacientul, cât și familia acestuia înțeleg importanța urmării tratamentului.
Șansele de recădere, în cazul unui pacient care urmează corect tratamentul medicamentos, sunt de 20%, față de 80%, în cazul în care acesta nu îl urmează.
Intervenția psihosocială crește eficiența tratamentului medicamentos și invers.
Până la trei sferturi dintre persoanele care întrerup medicația după un prim episod vor suferi recăderi în primul an și doar jumătate dintre persoanele care iau medicația prezintă acest risc.
Tipuri de intervenții psihosociale
Antrenarea abilităților sociale
Ținta acestui tip de intervenție sunt simptomele negative ale pacienților cu schizofrenie, cele care împiedică pacientul să funcționeze în societate ca un membru activ. Metoda își propune să îmbunătățească funcționarea socială a pacienților, prin învățarea comportamentelor necesare în societate, pierdute ca urmare a bolii. Cele mai comune simptome sunt: lipsa contactului vizual, sărăcia expresiilor faciale, lipsa spontaneității în conversație, lipsa capacității de apreciere corectă a expresiilor celorlalți.
Reabilitarea vocațională
Schizofrenia, ca diagnostic, nu înseamnă neapărat că pacientul nu poate fi un membru activ și productiv al societății. Mulți dintre pacienți pot munci, având chiar abilități deosebite în anumite domenii, iar acestu lucru este esențial pentru reintegrarea lor socială și o recuperare pozitivă.
Terapia de grup
Terapiile de grup își propun îmbunătățirea metodelor de adaptare. Ele pot fi mijloace importante de monitorizare a pacienților privind reapariția simptomelor premergătoare unui nou episod. Terapiile de grup sunt eficiente în reducerea izolării sociale și ameliorarea contactului cu realitatea.
Intervenții familiale
Familia poate înțelege cel mai bine gravitatea tulburării pacientului, atunci când acesta este în faza acută. Tot în această situație, familia înțelege necesitatea tratamentului adecvat. Este necesar ca familia să înțeleagă că negarea existenței unei tulburări psihice și încercarea de a căuta o altă explicație pentru apariția acesteia sunt în detrimentul pacientului.
Psihoterapiile de orientare cognitiv-comportamentală
Încearcă să modifice experiențele și simptomele psihotice sau efectul exercitat de acestea asupra gândirii, sentimentelor și comportamentului pacientului, astfel încât acestea să fie acceptabile pentru pacient. Nu se încearcă, de exemplu, contrazicerea ideii delirante, ci acceptarea și înglobarea ei în sistemul de valori acceptate de societate. Este o metodă complementară tratamentului medicamentos.
Rezistența la tratament
Cel puțin o treime din pacienții cu schizofrenie nu răspund la tratamentul antipsihotic. În astfel de cazuri se recomandă ca, sub observația medicului, să se introducă clozapina în tratament.
Complicații
Schizofrenia poate avea un impact semnificativ asupra vieții individului și poate duce la o serie de complicații care afectează starea generală de bine, precum:
- tulburări de anxietate și obsesiv-compulsive
- comportamente de autoagresiune sau violența asupra altor persoane
- suicid, tentative de suicid sau gânduri suicidale
- depresie
- abuzul de droguri, alcool sau alte substanțe precum nicotina
Tratamentul adecvat, terapia și sprijinul din partea familiei și a comunității pot juca un rol important în gestionarea schizofreniei și în prevenirea complicațiilor.
Îngrijirea pacientului cu schizofrenie
Dragostea și sprijinul familiei și al prietenilor au un rol important în tratarea schizofreniei, de aceea este important să ai cât mai multe informații despre această boală. În momentul în care recunoști și înțelegi simptomele, comportamentul persoanei dragi poate părea mai puțin confuz sau înfricoșător.
Când din viața ta face parte o persoană care suferă de schizofrenie, încearcă să:
- o încurajezi să urmeze planul de tratament prescris de medic chiar și atunci când se simt mai bine;
- o ajuți să nu uite de programările la doctor;
- o ajuți să obțină îngrijire imediată în momentul în care simptomele se intensifică, apare un episod de psihoză sau tendință de suicid;
- oferă-i compasiune, nu o judeca și nu o stigmatiza pentru simptomele pe care le are;
- creezi un sistem de sprijin prin care să depășească mai ușor dificultățile financiare sau sociale cu care se confruntă.
Nu uita, schizofrenia necesită tratament pe tot parcursul vieții, chiar și atunci când simptomele au dispărut. Telemedicina poate ajuta în acest sens, iar sprijinul celor dragi poate face, de asemenea, o mare diferență, motivându-i pe cei diagnosticați să caute ajutor pentru simptome și să urmeze planul de tratament.
Surse:
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/schizophrenia
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/schizophrenia
https://www.psychiatry.org/patients-families/schizophrenia/what-is-schizophrenia
https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/schizophrenia/overview/
