Simptome tulburare bipolară - Semne, diagnostic și tratament

Despre tulburarea bipolară s-au spus multe, însă dincolo de definiții și termeni clinici se află realități complexe, adesea greu de înțeles pentru cei care nu le trăiesc direct. De la provocările zilnice în menținerea unui echilibru emoțional până la impactul asupra relațiilor, carierei și stimei de sine, această afecțiune psihică are ramificații profunde în viața celor afectați.

În cele ce urmează, vom explora mai detaliat simptomele tulburării bipolare, felul în care aceasta este diagnosticată și opțiunile actuale de tratament, pentru a înțelege mai bine ce înseamnă, de fapt, să trăiești cu bipolaritate.

Ce este tulburarea bipolară și cum se manifestă

Tulburarea bipolară este o afecțiune psihică cronică, marcată de fluctuații extreme ale dispoziției, energiei și nivelului de activitate. O persoană cu tulburare bipolară trece prin episoade de manie sau hipomanie (stări de euforie intensă, energie debordantă și impulsivitate) și episoade de depresie (sentimente profunde de tristețe, lipsă de energie și pierderea interesului pentru activități obișnuite).

Aceste episoade pot dura de la câteva zile la câteva luni și pot afecta considerabil viața de zi cu zi. Între aceste episoade, persoanele afectate pot avea perioade de dispoziție stabilă. Bipolar ce înseamnă, în termeni medicali, implică existența a cel puțin unui episod maniacal (în cazul tipului I) sau hipomaniacal (în cazul tipului II), alături de episoade depresive majore.

Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populație, debutând adesea în adolescență sau la începutul vieții de adult. Un diagnostic și tratament timpuriu sunt cruciale pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Dar, dincolo de statisticile medicale, cum se diferențiază tipurile acestei afecțiuni?

Tipuri de tulburare bipolară

Există mai multe tipuri de tulburare afectivă bipolară, fiecare cu caracteristici specifice:

Tulburarea bipolară de tip I se distinge prin prezența a cel puțin unui episod maniacal complet, cu o durată de minimum 7 zile. Pot apărea și episoade depresive majore, deși nu sunt obligatorii pentru diagnostic. De asemenea, pot exista episoade mixte, caracterizate prin simptome maniacale și depresive simultan.

Tulburarea bipolară de tip II se caracterizează prin episoade depresive majore și cel puțin un episod hipomaniacal (o formă mai ușoară de manie), dar nu include episoade maniacale complete.

Tulburarea ciclotimică implică fluctuații cronice ale dispoziției, alternând între hipomanie și depresie ușoară, cu simptome prezente pe o perioadă de cel puțin 2 ani la adulți și 1 an la copii. Perioadele de dispoziție normală sunt scurte, de obicei mai puțin de 2 luni.

Tulburarea bipolară cu ciclare rapidă se referă la existența a patru sau mai multe episoade de dispoziție distincte într-un an, cu alternanță rapidă între manie/hipomanie și depresie. Această specificație se poate aplica oricărui tip de tulburare bipolară.

Există, de asemenea, alte tipuri specificate sau nespecificate, care acoperă cazurile ce nu îndeplinesc toate criteriile pentru tipurile menționate anterior, dar prezintă simptome semnificative asociate cu tulburare bipolară.

Fiecare tip de tulburare bipolară prezintă un set unic de provocări. Înțelegerea acestor nuanțe este esențială pentru a identifica simptomele și a căuta ajutor specializat. Dar care sunt semnele specifice care indică prezența acestei afecțiuni?

Simptome ale tulburării bipolare

Tulburarea bipolară se caracterizează prin fluctuații semnificative ale dispoziției, energiei și comportamentului, care se manifestă prin episoade de manie sau hipomanie și depresie. Între aceste episoade, persoana poate avea o stare de echilibru emoțional, însă simptomele pot reapărea brusc și imprevizibil. În funcție de tipul de tulburare bipolară (tip I, tip II, ciclotimică), intensitatea și durata episoadelor variază.

1. Simptomele episodului maniacal

Mania este o stare de dispoziție anormal de ridicată, expansivă sau iritabilă, care persistă cel puțin o săptămână și afectează semnificativ funcționarea zilnică. În timpul unui episod maniacal, pot apărea următoarele simptome:

• Euforie extremă: persoana se simte excesiv de fericită sau optimistă, adesea fără un motiv concret.
• Agitație psihomotorie: mișcări rapide, neliniște, incapacitatea de a sta liniștit.
• Nevoie redusă de somn: poate dormi doar 2-3 ore pe noapte fără a simți oboseală.
• Vorbire accelerată: discurs rapid, presiune de a vorbi continuu, trecere bruscă de la un subiect la altul.
• Grandiozitate: convingerea că este capabil să facă lucruri extraordinare, planuri nerealiste sau sentimentul de superioritate.
• Distractibilitate crescută: atenția este ușor deturnată de stimuli minori.
• Comportamente impulsive sau riscante: cheltuieli excesive, comportamente sexuale imprudente, consum de substanțe, investiții financiare periculoase.
• Iritabilitate sau agresivitate: în unele cazuri, starea de euforie este înlocuită sau însoțită de iritabilitate intensă, mai ales când persoana este contrazisă.

Mania severă poate duce la pierderea contactului cu realitatea – halucinații sau convingeri delirante (manie psihotică), necesitând adesea spitalizare.

2. Simptomele hipomaniei

Hipomania este o formă mai ușoară a maniei, cu simptome similare, dar de intensitate mai redusă și fără afectare severă a funcționării sociale sau profesionale. Poate părea, din exterior, ca o perioadă de „energie bună” sau productivitate crescută, ceea ce o face mai greu de recunoscut.

Simptome comune ale hipomaniei:

• Creșterea nivelului de energie și activitate.
• Îmbunătățirea temporară a stimei de sine.
• Vorbire rapidă și gânduri accelerate.
• Sociabilitate excesivă sau comportament inadecvat în contexte sociale.
• Distractibilitate.

Deși poate părea benefică în aparență, hipomania netratată poate evolua în manie severă sau poate alterna brusc cu depresie.

3. Simptomele episodului depresiv major

Episodul depresiv din tulburarea bipolară este similar cu depresia clinică și durează cel puțin două săptămâni. Este caracterizat printr-o stare profundă de tristețe și pierderea interesului pentru activitățile cotidiene.

Simptome frecvente:

• Dispoziție depresivă aproape în fiecare zi.
• Pierderea interesului sau plăcerii pentru activități anterior apreciate.
• Oboseală extremă sau lipsă de energie, chiar și pentru sarcini simple.
• Tulburări ale somnului: insomnie sau somn excesiv (hipersomnie).
• Modificări ale apetitului și greutății corporale.
• Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă.
• Dificultăți de concentrare, luare a deciziilor.
• Gânduri recurente de moarte sau sinucidere.

Episodul depresiv este adesea mai lung și mai debilitant decât episoadele maniacale, iar riscul suicidar este semnificativ crescut în rândul persoanelor cu tulburare bipolară.

4. Simptome comune între episoade

Chiar și în perioadele de aparentă stabilitate, unele persoane pot experimenta:

• Anxietate generalizată.
• Iritabilitate.
• Instabilitate emoțională ușoară.
• Dificultăți de adaptare la stres.
• Simptome reziduale depresive sau maniacale care nu îndeplinesc criteriile pentru un episod complet, dar afectează funcționarea.

5. Ciclarea rapidă și formele mixte

• Ciclarea rapidă presupune patru sau mai multe episoade de manie, hipomanie sau depresie într-un an. Este mai greu de tratat și poate duce la instabilitate accentuată.
• Episoadele mixte combină simptome de manie și depresie în același timp – de exemplu, o persoană se poate simți extrem de agitată și energică, dar și disperată sau suicidară. Aceste episoade sunt asociate cu un risc mai mare de comportamente impulsive.

Simptomele tulburării bipolare sunt diverse și adesea înșelătoare, putând fi confundate cu alte afecțiuni psihice. De aceea, este esențială evaluarea atentă de către un specialist în sănătate mintală, pentru a primi un diagnostic corect și un plan personalizat de tratament.

Cum recunoști episoadele maniacale în tulburarea bipolară

Episoadele maniacale sunt printre principalele semne că ești bipolar. Ele se manifestă prin:

O stare de euforie sau iritabilitate care durează cel puțin o săptămână, energie și activitate crescute, nevoia redusă de somn, vorbire rapidă, gânduri accelerate, stimă de sine exagerată și implicare în activități riscante.

Alte semne tulburare bipolară în timpul episoadelor maniacale includ: distractibilitate, dificultăți de concentrare, activitate intensă orientată spre atingerea unor obiective, comportament sexual hiperactiv, cheltuieli excesive și agitație psihomotorie.

Severitatea acestor simptome poate varia. În cazuri severe, pot apărea simptome psihotice, cum ar fi halucinații sau idei delirante de grandoare. Recunoașterea acestor semne că ești bipolar și căutarea ajutorului specializat sunt esențiale pentru diagnostic și tratament.

Pe de altă parte, depresia bipolară are propriile sale particularități. Ce simptome specifice definesc depresia în contextul tulburării bipolare?

Simptome ale depresiei bipolare

Depresia bipolară este o componentă importantă a tulburării bipolare, caracterizată prin episoade de tristețe profundă și pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Principalele simptome ale depresiei bipolare includ:

Tristețe persistentă, sentiment de gol interior, pierderea interesului pentru activități, modificări ale apetitului și greutății, tulburări de somn (insomnie sau somn excesiv), oboseală, dificultăți de concentrare, sentimente de inutilitate și gânduri de moarte sau suicid.

Un aspect important al depresiei bipolare este că simptomele pot fi mai severe și mai persistente decât în depresia unipolară. Persoanele afectate pot avea episoade depresive care durează săptămâni sau luni, pot prezenta simptome psihotice (halucinații sau deliruri), agitație sau încetinire psihomotorie și variații ale dispoziției pe parcursul zilei.

Identificarea acestor simptome de bipolaritate este crucială pentru diagnostic și tratament. Depresia bipolară necesită o abordare terapeutică diferită de cea a depresiei unipolare, incluzând adesea stabilizatori ai dispoziției, pe lângă antidepresive.

Înțelegerea simptomelor ne oferă o perspectivă asupra modului în care se manifestă tulburarea bipolară. Dar ce factori contribuie la apariția acestei afecțiuni complexe?

Cauze și factori de risc ai tulburării bipolare

Tulburarea bipolară este o afecțiune complexă, cu cauze multifactoriale. Cercetările au identificat factori de risc care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări:

• Factori genetici: Studiile indică o componentă genetică importantă. Persoanele cu rude de gradul întâi (părinți, frați) cu această afecțiune au un risc mai mare de a o dezvolta.
• Factori biologici: Disfuncțiile în chimia creierului, în special în neurotransmițători precum serotonina, dopamina și norepinefrina, joacă un rol important în bipolaritate. Anomaliile structurale ale creierului, detectate prin imagistică, au fost asociate cu tulburarea bipolară.
• Factori de mediu: Evenimentele stresante pot declanșa episoade de manie sau depresie la persoanele predispuse genetic. Factorii de risc includ traume emoționale, abuzul, pierderea unei persoane dragi, stresul cronic și lipsa suportului social.
• Factori psihologici: Trăsăturile de personalitate și strategiile de adaptare pot influența evoluția tulburării bipolare. Impulsivitatea sau tendința de a experimenta emoții intense pot crește riscul.

Alți factori de risc includ vârsta (debutul apare adesea în adolescență), consumul de substanțe, schimbările hormonale și tulburările de somn.

Înțelegerea acestor factori de risc este esențială pentru identificarea persoanelor vulnerabile și pentru a dezvolta strategii de prevenție și tratament.

Având în vedere complexitatea factorilor implicați, cum se realizează, de fapt, diagnosticarea tulburării bipolare?

Diagnosticarea tulburării bipolare

Diagnosticarea tulburării bipolare necesită o evaluare atentă din partea unui specialist în sănătate mintală. Acest proces implică mai multe etape pentru a stabili un diagnostic precis:

• Evaluarea clinică: Un psihiatru va realiza un interviu clinic detaliat pentru a obține informații despre simptome, istoricul episoadelor, antecedentele familiale și impactul simptomelor asupra vieții pacientului.
• Instrumente de diagnostic: Specialistul poate utiliza teste standardizate, cum ar fi Scala de evaluare a depresiei Hamilton (HDRS) și Scala Young de evaluare a maniei (YMRS). Aceste instrumente ajută la cuantificarea severității simptomelor tulburării bipolare.
• Criterii de diagnostic DSM-5: Diagnosticul se bazează pe criteriile din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5). Pentru tipul I este necesar cel puțin un episod maniacal, iar pentru tipul II sunt necesare episoade hipomaniacale și depresive majore.
• Evaluare diferențială: Medicul va exclude alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi tulburările de personalitate, tulburările de anxietate și tulburările legate de abuzul de substanțe.
• Investigații suplimentare: În unele cazuri, pot fi necesare analize de sânge pentru evaluarea funcției tiroidiene sau imagistică cerebrală (CT sau RMN) pentru a exclude alte cauze medicale ale simptomelor tulburării bipolare.
• Monitorizare și ajustare: Diagnosticul poate necesita o perioadă de monitorizare, deoarece simptomele pot evolua în timp. Răspunsul la tratament poate oferi indicii suplimentare.

Diagnosticarea precisă a tulburării bipolare este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat și îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.

Odată stabilit diagnosticul, ce opțiuni terapeutice sunt disponibile pentru gestionarea eficientă a tulburării bipolare?

Opțiuni de tratament pentru tulburarea bipolară

Tratamentul tulburării bipolare implică o abordare complexă, care combină metode pentru a gestiona simptomele și a preveni recăderile. Deși tulburarea bipolară nu se vindecă complet, cu un tratament adecvat, persoanele afectate pot avea o viață stabilă.

Tratamentul medicamentos este fundamental. Principalele categorii de medicamente sunt stabilizatorii de dispoziție (litiu, valproat de sodiu) care previn episoadele maniacale și depresive, antipsihoticele (olanzapină, quetiapină) eficiente în tratarea episoadelor maniacale severe și antidepresivele, utilizate cu precauție, în combinație cu stabilizatorii de dispoziție, pentru episoadele depresive.

Psihoterapia este importantă. Formele de terapie includ terapia cognitiv-comportamentală (TCC) care ajută pacienții să identifice tiparele de gândire negative, terapia interpersonală și de ritm social (IPSRT) care se concentrează pe stabilizarea rutinelor zilnice și psihoeducația care oferă informații despre boală.

Unele persoane pot beneficia de terapii alternative precum neurofeedback, terapia electroconvulsivă (ECT) pentru cazurile severe și stimularea magnetică transcraniană (TMS), o metodă non-invazivă de stimulare cerebrală.

Un stil de viață sănătos poate contribui la gestionarea tulburării bipolare. Aceasta include un program regulat de somn, exerciții fizice moderate, evitarea alcoolului și a drogurilor și gestionarea stresului.

Tratamentul tulburării afective bipolare este un proces continuu, care necesită monitorizare și ajustări periodice. Colaborarea cu echipa medicală și aderența la planul de tratament sunt esențiale pentru rezultate optime.

Spre o viață echilibrată

Gestionarea tulburării bipolare este un angajament pe termen lung, care implică o combinație de tratament medicamentos, psihoterapie și ajustări ale stilului de viață. Identificarea timpurie a simptomelor și colaborarea strânsă cu specialiștii sunt esențiale pentru a minimiza impactul episoadelor și a menține o stare de bine.

Următorii pași ar putea include stabilirea unei rutine zilnice, monitorizarea atentă a dispoziției și căutarea unui grup de suport pentru a împărtăși experiențe și strategii. Prin eforturi susținute și o abordare personalizată, persoanele cu tulburare bipolară pot trăi vieți împlinite și echilibrate.

Dacă tu sau cineva drag se confruntă cu simptome ale tulburării bipolare, poți face primul pas spre echilibru emoțional alături de specialiștii Hilio. Descoperă psihoterapeuții potriviți pentru tine și începe un proces de sprijin personalizat – programează o ședință aici.

Surse

1. Baldessarini, R.J., et al. (2020). Bipolar depression: overview and commentary. Harvard Review of Psychiatry, 28(2), 58-66. https://journals.lww.com/hrpjournal/abstract/2010/04000/bipolar_depression__overview_and_commentary.1.aspx
2. Merikangas, K.R., et al. (2011). Prevalence and correlates of bipolar spectrum disorder in the world mental health survey initiative. Archives of General Psychiatry, 68(3), 241-251.https://jamanetwork.com/journals/jamapsychiatry/fullarticle/211192
3. udd, L.L., et al. (2002). The long-term natural history of the weekly symptomatic status of bipolar I disorder. Archives of General Psychiatry, 59(6), 530-537.  https://jamanetwork.com/journals/jamapsychiatry/fullarticle/206451
4. Shen, G.H., et al. (2008). Are bipolar disorders underdiagnosed in patients with depressive episodes? Results of the multicenter BRIDGE screening study in Germany. Journal of Affective Disorders, 105(1-3), 249-255. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0165032712002431?via%3Dihub
5. Alloy, L.B., et al. (2005). The psychosocial context of bipolar disorder: environmental, cognitive, and developmental risk factors. Clinical Psychology Review, 25(8), 1043-1075. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0272735805000966?via%3Dihub