Caracterul de parteneriat al relației medic – pacient are la bază, capacitatea medicului de a găsi o metodă eficientă de comunicare în caz de insulinodependență, de a prezenta informația într-un mod accesibil și a-l îndruma pe pacient să aleagă din multitudinea de informații doar pe cele corecte. Insulina este cea care crește speranța de viață, precum și calitatea vieții, nicidecum o sentință.
Cum învingem spaima de insulinodependență? Indiferent de vârstă nu e o veste de primit ușor dar nici o situație de gestionat ulterior, singuri. Venim cu soluții alături de medicul diabetolog Dr. Cristina Sintimbrean.
Dacă vorbim despre insulinodependență, trebuie să discutăm întâi despre diabetul zaharat, dezbătut pe larg într-un articol anterior.
Putem să definim diabetul zaharat ca o boală cronică, un complex de manifestări, ce apare datorită deficitului de insulină și este reprezentat de creșterea valorilor glicemiei. Numim glicemie valoarea zahărului din sânge.
Diabetul este de două tipuri:
- Diabetul zaharat tip 1( sau insulinodependent – apanajul copiilor și tinerilor cu o greutate normală, deși poate apărea la orice vârstă; copii, tineri, adulți peste 35 ani).
- Diabetul zaharat tip 2( noninsulinodependent, apanajul adulților cu un exces de greutate). Indiferent de tipul de diabet, în centrul problemei stă câtă insulină poți elibera ca și răspuns de adaptare la creșterea nivelului de zahăr în sânge.
Ce este insulina?
Insulina reprezintă un hormon produs în corpul nostru de către pancreas, ce are rolul de a scădea nivelul zahărului din sânge.
Putem să ne imaginăm celulele din corpul nostru ca niște uși încuiate, cheia ce le deschide pentru a putea intra glucoză spre a fi utilizată fiind reprezentată de către insulină. Nivelul glicemiei crește mult în sânge atunci când nivelul de insulină este insuficient și astfel apare insulinodepedența, necesitatea imperioasă de a urma un tratament injectabil cu insulină pentru a asigura supraviețuirea.
Pacienți în situația de a avea nevoie de tratament cu insulină
1. Pacienții cu diabet zaharat tip 1– boală autoimună adică organismul își autodistruge celulele care secretă insulină, înregistrându-se un deficit absolut de insulină. În diabetul zaharat tip 1 este vorba de o lipsa completă a insulinei în sânge, cu alte cuvinte despre insulinodependență, injecțiile cu acest hormon reprezentând singurul mijloc de supraviețuire. Pacienții cu diabet zaharat tip 1 au nevoie de patru injecții insulină/zi: o injecție de insulină lentă ce acționează în jur de 24 ore, care să mimeze secreția permanentă de insulină pe care o avem fiecare dintre noi, multiple injecții de insulină rapidă, dozele fiind adaptate la fiecare masă principală – mic dejun, prânz și cină. Pacienții cu diabet zaharat tip 1 sunt cei care prin gândirea lor trebuie să înlocuiască pancreasul, de aceea este esențial să își cunoască foarte bine boala, să calculeze cantitatea de carbohidrați (acele alimente ce conțin glucide și au efectul de creștere a glicemiei) de la fiecare masă și să adapteze doza de insulină injectată.
2. Pacienții cu diabet zaharat tip 2 – boală caracterizată printr-un deficit relativ de insulină, cu alte cuvinte deși pancreasul continuă să producă insulină, celulele sunt rezistente la acțiunea acestui hormon, proces denumit insulinorezistență. Tratamentul inițial fiind reprezentat de tablete care ajută fie modul în care acționează insulina, fie stimularea secretiei de insulină. După mai mulți ani de evoluție a diabetului zaharat tip 2 se ajunge la necesitatea de inițiere a tratamentului injectabil cu insulină, un grad de insulinodependență la care se ajunge în timp. Inițial se începe tratamentul cu o singură injecție de insulină pe zi, o insulină lentă, cu acțiune pe 24 ore, dacă tot nu obținem echilibru glicemic, atunci se poate administra și insulină rapidă înaintea sau în timpul meselor principale.
3. Femeile ce dezvoltă diabet gestational, o tulburare a toleranței la glucoză, ce apare în cursul sarcinii. Singurul tratament în afară de intervenția medicală nutrițională și efort fizic zilnic, minim 30 minute este reprezentat de către tratamentul injectabil cu insulină. Vorbim aici despre o stare de insulinodependență temporară, pe durata stării de graviditate.
Simptomatologia clasică în diabetul zaharat
Simptomele clasice de diabet sunt:
- somnolență
- scădere în greutate
- urinare frecventă și senzație crescută de sete (urinezi mult te deshidratezi și ai nevoie să bei mai multă apă decât de obicei–3-4-5 litri/zi)
- senzație de oboseală permanentă
- foame.
De ce foame? Deoarece nivelul de zahăr din sânge este mare și totuși nu ajunge o cantitate suficientă în interiorul celulei, deoarece nu ai o secreție corespunzătoare de insulină, nu ai acea cheie care să deschidă ușa la celulă să poată intră glucoza. Astfel organismul încearcă să te facă să mănânci în continuare pt că nu realizează care e de fapt problema.
Efectele nedorite ale tratamentul cu insulină
1. Hipoglicemia
Hipoglicemia (o scădere a nivelului de zahăr în sânge sub limita normală) reprezintă cel mai frecvent efect advers al tratamentului cu insulină și reprezintă singura barieră majoră împotriva atingerii și menținerii unor valori glicemice optime.
Riscul de hipoglicemie apare atunci când nu adaptăm corect cantitatea de insulină injectată la necesarul de insulină al organismului. În special pacienții cu diabet zaharat tip 2 au o dietă echilibrată, cu atenție la mărimea porțiilor, care au început să facă sport, au scăzut în greutate și și-au îmbunătățit astfel toleranța la glucoză trebuie să fie atenți să reducă dozele de insulină injectabilă.
În ceea ce privește pacienții cu diabet tip 1, aceștia au risc crescut de hipoglicemie dacă : iau cu întârziere sau omit o masă și cu toate astea își administrează injecția de insulină rapidă, fac efort fizic de intensitate medie-mare fără a lua o gustare cu conținut carbohidrați sau fără a reduce doză de insulină injectată în cazul unui efort fizic planificat.
2. Creșterea în greutate
Poți constată o creștere a apetitului odată cu începerea tratamentului cu insulină. De obicei iau în greutate pacienții care fac frecvent hipoglicemii și necesită un aport crescut de carbohidrați pentru a le putea corecta.
3. Lipodistrofia
Aceasta reprezintă modificarea țesutului subcutanat prin îngroșare (formare de noduli) la locul de injectare al insulinei
4. Alergia la insulină
Se întâmplă în cazuri foarte rare ca insulina să producă alergii. Simptomatologia este reprezentată prin: erupție cutanată, transpirații, probleme de respirație, scăderea tensiunii arteriale.
Spaima cu care se confruntă pacienții când este vorba de inițierea tratamentului cu insulină
Ca medic diabetolog, întâlnesc frecvent pacienți îngroziți de faptul că este nevoie să înceapă tratamentul cu insulină, aceștia asociind de cele mai multe ori această etapă a tratamentului cu o faza terminală a diabetului zaharat:
Acum că sunt dependent de insulină, nu mai am mult de trăit sau viața mea nu va mai fi niciodată ca înainte
Încerc să le explic că de fapt, insulina, este cea care le va crește speranța de viață, precum și calitatea vieții, nicidecum o sentința.
Alți pacienți privesc îngroziți spre tratamentul cu insulină datorită riscului de hipoglicemie. Încerc să le explic cât mai clar importanța recunoașterii și tratamentului corect al episoadelor de hipoglicemie, precum și cum putem preveni apariția lor. Insist mereu că fiecare pacient care urmează tratament cu insulină să aibă mereu la îndemână 15 g de carbohidrați cu absorbție rapidă sub formă a 15 g glucoză- tablete sau o lingură de zahăr sau de miere și puțină apă.
Chiar și la cei care fac tratament cu insulină de ani de zile, se mai pot strecura erori de dozare a acesteia și, în consecință, vor mai există momente de spaimă. Important e să găsim împreună, medic – pacient, soluții pentru a le depăși.
Soluții pentru a învinge spaima de insulinodependență
Comunică eficient cu medicul curant, căruia dacă îi vei spune de ce ți-e frică, îți va explica cum să învingi aceste temeri, te va asculta și va discuta împreună cu tine, despre fiecare motiv de îngrijorare.
Orice problemă ar avea pacientul, fie că e vorba de neîncredere în capacitatea de a-și gestiona tratamentul, fie că e vorba de teama de apariție a efectelor secundare sau de frica de injecție în sine, medicul e acolo să îl asculte și să îl susțină, iar acum, mai mult ca oricând, putem face asta prin Telemedicină. Medicul este cel care trebuie să ajungă cumva la pacient, să reușească să depășească orice barieră psihologică, pacientul are doar obligația de a acorda încredere medicului, ca să poată fi ajutat.
Sunt foarte multe informații, pe internet, pe Facebook, noile tehnologii aduc în fața medicului un pacient mult mai informat. Acest parteneriat medic – pacient are la bază o comunicare eficientă, cu depășirea eventualelor bariere de comunicare.
Este necesar ca pacientul să se prezinte cu încredere la medic, să spună de ce îi este frică, ce îl supără, nici un simptom nu trebuie ignorat, dar nici nu trebuie căutat pe Google. Doar medicul este acela care îl poate interpreta în contextul clinic și poate găsi soluții personalizate pentru fiecare problemă în parte.
