Obezitatea poate afecta aproape 500.000 de copii din România până în 2030, conform unor date oferite de Federația Mondială a Obezității. 1 din 4 copii au deja probleme cu greutatea în România! ENORM! Și la adulți stăm la fel de rău. 55% din populație este supraponderală.
Ce facem, cum facem, când facem? De unde o apucăm când cântarul începe să ne certe și oglinda ne-a rămas… mică? Am povestit cu Specialistul ATLAS în nutriție, Ana-Paula Popiel, despre obezitate. Fără perdea, fără menajamente. Obezitatea este o afecțiune extrem de gravă și ea trebuie tratată. Cum? Aflăm mai jos!
Doamna doctor, am luat câteva kilograme în plus, obosesc repede la efort, nu sunt mulțumit de cum arăt când mă uit în oglindă, mi-au apărut dureri sporadice la nivelul coloanei vertebrale și nu știu cum să procedez în această situație…
Sunt cuvintele unui pacient ce suferă de aproximativ 5 ani de obezitate și care este conștient că prezența kilogramelor în exces i-au schimbat viața.
Pentru a putea conștientiza situația, fiecare dintre noi are nevoie de câteva informații medicale ce stau la baza procesului de schimbare necesar.
Ce este obezitatea?
Obezitatea reprezintă o afecțiune nutrițional- metabolică. Este caracterizată prin acumularea în exces a grăsimilor ce determina o creștere ponderală cu mai mult de 20% față de greutatea ideală. Este cea mai frecventă afecțiune metabolică și reprezintă o problemă de sănătate publică în majoritatea statelor lumii.
Obezitatea ”se vede”, este o caracteristică vizibilă a pacientului, pe când alte boli metabolice necesită determinări biochimice specifice pentru a fi diagnosticate.
Obezitatea apare ca urmare a dezechilibrului apărut între aportul și consumul de energie al organismului. Altfel spus se datorează unui aport alimentar crescut raportat la un consum energetic scăzut (surplus alimentar peste nevoile energetice ale organismului).
Hai să evaluăm obezitatea!
Examenul clinic al unui pacient obez arată depunerea de grăsime generalizată sau localizată, vergeturi la nivelul abdomenului sau coapselor. Asociate sunt simptomele de încărcare mecanică că:
- oboseală,
- dispnee polipnee,
- edeme ale membrelor inferioare,
- dureri articulare.
La nivelul tegumentului, în zonele în care acesta realizează așa numitele ”plici” pot apărea iritații prin fricțiune și/sau prin hipersudoratie, prurit, suprainfectare fungica sau bacteriană. Sunt prezente și tulburări nespecifice că: vertij, cefalee, tulburări menstruale, flatulență, constipație.
Evaluarea paraclinică trebuie să cuprindă dozarea glicemiei, a profilului lipidic, hemoleucograma, teste de inflamație, profil renal și hepatic, dozări hormonale, teste funcționale ventilatorii, ecografie abdominala, doppler vascular, radiografii, etc.
Pentru evaluarea obezității se măsoară: indicele de masă corporală (IMC) și circumferința abdominală (CA). Pentru a defini obezitatea se folosesc și alți indicatori, printre care: grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, la nivelul tricepsului, bicepsului, suprailiac, etc).
Indicele de masă corporală
IMC este cea mai obișnuită metodă întâlnită în practică medicală pentru estimarea proporției de țesut gras și se calculează astfel:
IMC= greutate corporală (kg)/ înălțime2 (m)
Pacientul supraponderal are un IMC 25-29,9kg/m2
Conform criteriului IMC Obezitatea are 3 grade:
- Gradul 1- IMC 30-34,9 kg/m2
- Gradul 2- IMC 35-39,9 kg/m2
- Gradul 3- IMC mai mare de 40 kg/m2
Iată întrebarea firească: ”Cine trebuie să slăbească”?
Răspunsul : toți pacienții supraponderali sau încadrați într-una din clasele clinice cu risc moderat și sever. Asta pentru că netratată, obezitatea progresează.
O parte importantă din managementul acestei afecțiuni o reprezintă abordarea comorbiditatilor și a complicațiilor apărute ca urmare a creșterii în greutate.
Dieta hipocalorică – un pas necesar în tratarea obezității
În general, trebuie stabilită o dietă cu un deficit de 500 calorii/zi față de aportul alimentar anterior. Se va estima o scădere ponderală cu 5-10% din greutatea inițială într-o perioada de 3 luni.
Elaborarea dietei hipocalorice trebuie să respecte câteva principii importante:
- limitarea consumului alimentar în afara meselor stabilite,
- fracționarea meselor
- asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere nutritiv
- stabilirea alimentelor al căror aport trebuie controlat
- evitarea/excluderea alimentelor cu densitate calorică mare
- stoparea fumatului
- consum scăzut de alcool
Alimente permise:
- lapte, iaurt, brânză de vaci degresate, urdă
- carne slabă de vacă, vițel, miel, pasăre (pui, curcan)
- peste slab de râu -șalău, știucă, lin, păstrăv
- ouă fierte tari, albuș de ou
- ciuperci
- legume: roșii, ridichii, andive, salată verde, ardei grași, castraveți, conopidă, spanac, lobodă, broccoli , sparanghel, dovlecei, varză albă, fasole verde (modalitatea de preparare – ca salate, fiert, înăbușit sau că sote)
- fructe: mere acre, lămâi, grepfruit, portocale, mandarine, pepene verde, coacăze, fragi, afine, zmeură, visine, cireșe timpurii (sub formă de salată de fructe sau compot fără zahăr adăugat sau cu îndulcitori)
- grăsimi: uleiuri vegetale
- băuturi: apă, sucuri de legume și fructe, lapte degresat
- sarea: în medie 5-8 grame pe zi
Lichidele sunt premise în cantități de cel puțin 1l 1/2 apă pe zi. În situația în care apare o restricție de lichide (pacientul nu consumă din diverse motive suficiente lichide) scade diureza cu impact important asupra aparatului renal în prima instanța, apoi cu răsunet asupra întregului metabolism.
Sunt interzise următoarele alimente:
- cașcaval, camembert, Schweitzer – în general toate brânzeturile grase și sărate, lapte integral, iaurt gras, brânză de vaci grasă;
- cărnuri grase, pește gras, conserve de carne și de pește, mezelurile grase, afumăturile;
- pâine și paste făinoase;
- ouă prăjite;
- leguminoase uscate: fasolea, mazărea, lintea, năutul;
- cartofi în cantitate mare;
- fructe: stafide, curmale, smochine, struguri, prune, alune, nuci, arahide;
- grăsimi: frișcă, smântână, slănină, untură;
- sosuri cu rântaș, cele cu grăsime multă, maioneză;
- dulciuri concentrate, creme, aluaturi cu grăsime;
- dintre lichide: băuturi îndulcite cu zahăr, siropuri, alcoolul, laptele integral, cafeaua în cantitate mare.
Numărul meselor se va stabili în funcție de profilul pacientului, astfel încât să se asigure o metabolizare mai eficientă a caloriilor, împiedicând acumularea lor sub formă de țesut adipos.
În situația în care pacientul suferă de constipație se vor lua măsuri pe termen scurt pentru rezolvarea acestei probleme medicale.
Pacientul trebuie să țină cont de următoarele recomandări încă de la începutul dietei:
- să nu consume nimic între mesele principale; să renunțe practic la gustări
- să nu folosească sarea în exces
- să nu consume alcool
- să respecte întocmai cantitățile de alimente stabilite prin dietă – trebuie să cântărim tot ce mâncăm
- să scoată sosurile din meniu
- să adauge grăsimi sănătoase
- să completeze dieta cu suplimente nutritive dacă se impune acest lucru. De exemplu, suplimentele cu coenzimă Q10 ajută la reducerea stratului de grăsime. Studiile arată că cei care au ținut o dietă săracă în grăsimi și au luat coenzimă Q10 și-au dublat pierderea în greutate, față de cei care au urmat doar regimul recomandat
- să facă minim 30 de minute mișcare pe zi. Este necesară creșterea activității fizice, cu un efort submaximal individualizat, mersul pe jos crește consumul energetic cu 300 kcal/ora. Exercițiul fizic este important nu doar pentru creșterea consumului energetic ci și pentru combaterea rezistenței la insulină.
Să nu uităm că există și situații în care dietele hipocalorice sunt contraindicate
În TBC pulmonar, boală Crohn, boala Addison, rectocolita ulcero-hemoragică, depresia majoră, insuficiență renală, guta și vârsta foarte înaintată.
Relația cu specialistul stă la baza unor eforturi încununate cu succes
Principiul terapeutic fundamental în managementul obezității este transformarea dezechilibrului energetic pozitiv într-un dezechilibru energetic negativ. Acest lucru presupune schimbarea dietei, a comportamentului alimentar, a stilului de viață, introducerea sportului în activitățile săptămânale obligatorii- efort fizic făcut în limita toleranței individuale.
Este necesar ca medicul împreună cu pacientul să stabilească și să definească clar obiectivul și metodele prin care se ajunge la scăderea ponderală dorită. Fără o cooperare reală între el și medic eforturile de a slabi nu vor fi urmate de succes.
Scăderea în greutate se va face etapizat, într-un ritm individualizat de profilul clinic, paraclinic și psihologic al pacientului aflat în discuție.
Strategia terapeutică a obezității trebuie să țină cont de toți factorii care intervin în etiopatogenia bolii, de la comportamentul alimentar, până la gradul obezității, etiologia obezității, complicațiile și comorbiditățile ce o însoțesc.
Tratamentul medicamentos în cazul obezității
Tratamentul medicamentos are doar un rol adjuvant și are indicație la bolnavii cu IMC mai mare de 30,cu complicații, la care tratamentul igieno-dietetic nu a dat rezultate. De aceea el reprezintă un tratament de linia a doua pentru obezitate.
Medicamentele utilizate pot fi grupate în medicamente care produc senzația de sațietate, prin distensia mecanică a stomacului, medicamente care inhibă absorbția intestinală a substanțelor energetice, medicamente care inhibă lipază intestinală și medicamente care inhibă centrul foamei din hipotalamus.
Se va atrage atenția bolnavului asupra riscului care prezintă aceste medicamente.
Pe lângă tratatamentul igieno-dietetic și tratamentul medicamentos se mai pot folosi și anumite proceduri chirurgicale, cum ar fi lipotomia, liposucțiunea și by-passul jejunoileal.
Controlul medical periodic este absolut necesar pentru supravegherea bolnavului obez, evaluarea rezultatelor obținute, depistarea complicațiilor și adaptarea tratamentului la modificările intervenite. Dacă nu știți cum și când să începeți, puteți să o contactați pe Ana-Paula Popiel, Specialistul ATLAS în nutriție, și vă va ajuta cu un plan special gândit pentru nevoile voastre.
Aveți mare grijă de voi și de cei din jurul vostru.
Cu drag,
ATLAS
