Ai simțit vreodată că nu e locul tău “aici”? Simți poate că vreun coleg sau prieten va descoperi că ești un “impostor” în mijlocul propriilor reușite? Poate simți că nu îți meriți jobul?…Pare ca și cum nimic nu ți-ar aparține și ar ține exclusiv de o conjunctură?
E foarte posibil să suferi de ceea ce peste 70 la sută dintre oameni se pare că experimentează măcar odată în viață: sindromul impostorului.
Numit uneori și fenomenul impostorului, acesta pare că afectează medii profesionale variate. Alături de specialistul nostru Livia Vodarici, Coach, vedem dacă și cum trebuie să tratăm impostura.
Impostura este______?
Impostura (sindromul impostorului) este categoric o formă actualizată a nesiguranței, a sentimentului de a nu fi pe măsura așteptărilor, o percepție a eșecului. Indiferent de vârstă, gen sau nivelul de competență, impostura apare ca manifestare a unei inabilități auto-percepute.
M-am certificat ca și specialist în coaching și am început acest drum cu o totală senzație de impostură, ca și cum mă întrebam cum pot oferi valoare acestei profesii.
Tranziția de la psihoterapeut la coach a fost o provocare pentru mine, fiind inevitabil să nu am sentimente de îndoială sau de nesiguranță în ceea ce privește felul în care voi practica această profesie.
Era ca și cum aș fi trăit profesional identitatea altcuiva, gândind că încep acest drum fraudulos, că nu am un impact real în relație cu clienții mei. Ceea ce am învățat prin formarea și practica de coaching, am reușit sa descopăr și în relațiile profesionale cu clienții mei, și anume plăcerea de a crea crea împreună outcome-ul sau viziunea pe care ei vor să o aibă asupra viitorului lor.
Sindromul impostorului în carieră
Fiind un fenomen atât de comun, sentimentul imposturii este prezent la aproape orice nivel profesional. Einstein însuși simțea că nu merită toată atenția pe care o primea și că meritele sale nu sunt demne de a fi recunoscute.
Maya Angelou:
Am scris 11 cărți, dar de fiecare dată mă gandesc: ‘Uh oh, ei o să descopere acum. M-am jucat cu toată lumea, i-am păcălit și acum mă vor descoperi.’
Pauline Rose Clance este un psiholog care a studiat acest fenomen și a observat printre studenții săi această tendință de devalorizare, și anume faptul că aceștia nu se considerau răspunzători pentru reușitele lor.
Poate că și ție ți s-a întâmplat uneori să crezi că ești singurul dintr-un grup care nu excelează sau care nu face face față cerințelor profesionale. O caracteristică a senzației de impostură este fenomenul de ignoranța pluralistă, descrisă de autoarea studiului. Minoritățile sunt, de obicei, mai înclinate să creadă că acționează fraudulos în profesie, rata de prevalență fiind mai ridicată la femei. Un nivel mai ridicat al acestui sindrom poate fi asociat cu diferite stări psihologice:
Valerie Young a descris cinci tipuri de personalitate care sunt asociate acestui sindrom (The Secret Thoughts of Successful Women: Why Capable People Suffer From the Impostor Syndrome and How to Thrive in Spite of It)
- Perfecționistul
- Super-femeia/bărbatul
- Geniul
- Lupul singuratic
- Expertul
Studiile întreprinse pe acest subiect descriu sentimentul de fraudă intelectuală care se atașează unei stigme sociale, în cazul minorităților. Cred că atunci când ai început o călătorie profesională, ți s-a întâmplat să atribui meritele tale unor factori externi și să spui “e doar o chestiune de noroc” sau să subestimezi inputul tău personal.
Internalizarea succesului înseamnă deschiderea perspectivelor și crearea unui spațiu al meritelor personale. (Hoang, Queena (2013) “The Impostor Phenomenon: Overcoming Internalized Barriers and Recognizing Achievements”).
Percepțiile de sine auto-devalorizante pot crea comportamente nefuncționale care să întrețină într-un cerc vicios aceeași senzație de impostură. Atunci când ai avut impresia că nu ești la fel de bun ca și colegii tăi sau că nu ai capacitatea de a face performanță, procrastinarea intervine, începi să amâni sarcini sau să renunți mult mai ușor la un proiect pe care ți l-ai asumat. Astfel, aceste comportamente întăresc și mai mult ideea că activitatea pe care o întreții este frauduloasă. De asemenea, sindromul impostorului poate contribui la o evaluare greșită a așteptărilor tale financiare.
În funcție de modul în care oamenii își atribuie sau își evaluează calitatea profesională avem 2 tipuri de efecte psihologice: Dunner – Kruger și Sindromul impostorului.
Cum poți să treci de la impostor la real?
Fii autentic și permite-ți să greșești!
Fie că se manifestă în relațiile tale, fie în carieră, sindromul impostorului accentuează sentimentul de vină, de eroare. Dacă ești tipul perfecționistului descris mai sus, permite-ți să greșești, chiar fă-o intenționat. Numai așa vei confrunta această teamă irațională și vei vedea că cel mai bun mijloc de a performa este să fii îngăduitor cu tine. Autenticitatea și sentimentul de a fi real, cu bune și cu rele, reprezintă o stimă de sine crescută, un mod eficient de a învăța pe mai departe.
Ideile tale prind viață prin această vulnerabilitate a realului. De exemplu, în procesele de echipă, este indicat ca membrii echipei să-și împărtășească nesiguranțele pentru a putea crea o atmosferă deschisă, onestă și pentru a vedea că senzația de impostură este relatabilă.
Cum îți măsori succesul?
Observă felul în care reușești în proiectele în care ești implicat/ă ți asumă-ți ce simți că ai câștigat. Valoarea ta profesională devine mai mult decât suma reușitelor tale, atunci când experiența crește odată cu încrederea.
Care ar fi măsura potrivită a siguranței? Dacă tocmai ai terminat un proiect, un articol, un program, ce impact a avut acest demers? Un feedback constructiv ar fi să incluzi părerile celorlalți, să le aduni ca într-un interviu. Ca să-ți combați subiectivitatea, obiectivitatea celorlalți e necesară. Pentru că îndoiala te îndepărtează de ce e real, cum poți să-ți vizualizezi succesul? Dacă reușitele tale ar fi o imagine sau o analogie, care ar fi acelea? Studiile arată că atunci când sentimentul de sine profesional sau academic crește, fenomenul sindromului impostorului descrește.
Impostura indicator al performanței?
Dacă aceste sentimente de îndoială și nesiguranță ar indica performanța, oare cum s-ar schimba percepția ta asupra evoluției tale profesionale? Contradicțiile pot incita resurse pe care nu credeai că le ai și îți pot lărgi orizontul. Îndoiala de sine este un fenomen complex, iar felul în care înaintezi profesional nu este întotdeauna liniar. Și ce bine că nu este totul atât de simplu și de uniform pentru că altfel nimic nu ne-ar mai motiva! În coaching, se folosește des conceptul de reformulare, de schimbare a perspectivei din care privești.
- Ce te învață nesiguranța sau această tendință de a te subevalua?
- Dacă senzația de impostură ar fi un pas înainte, oare ce ai putea să descoperi constructiv despre tine?
- Oare ce valoare sau autenticitate are teama de eșec?
În orice formă s-ar manifesta sindromul impostorului, acest fenomen este totuși și un mijloc util pentru progres. Coaching-ul este o abordare specializată în a crea valoare personală, profesională sau organizațională prin acreditarea potențialului. Fie că este latent sau manifest, acest potențial pornește de la experiența imposturii. Te ajutăm să-ți cunoști valoarea, să te transformi autentic și să ai un sentiment de adecvare profesională sau personală!
