Dacă nu se întâmplă să fii chiar tu, sigur ai întâlnit până acum măcar o persoană perfecționistă. Înțelegem de unde vine, cum se manifestă și cum se poate depăși perfecționismul cu ajutorul lui Cătălin Durlă, psiholog clinician, psihoterapeut și specialist Hilio.
Perfecțiune și perfecționism. Ce înseamnă?
Trăim înconjurați de termene-limită, de așteptări pe care trebuie să le îndeplinim, de oameni cu care ne construim relații, de cariere și vrem să fim perfecți în tot ceea ce întreprindem. Perfecți pentru cine? Perfecți pentru ceilalți? Perfecți pentru noi? Perfecți pentru societatea în care trăim?
Perfecțiunea nu este doar despre putere, ci este și despre slăbiciune și incapacitatea de a ne accepta și înțelege limitele, despre stimă de sine scăzută, despre neîncredere în sine, despre nevoia de a fi în control.
La suprafață, perfecționismul poate suna ca o trăsătură de dorit pentru că perfecționiștii cer standarde înalte pentru ei înșiși. Ei se străduiesc să fie cei mai buni în tot ceea ce fac și să creeze o viață organizată, ordonată. Dar nu așa funcționează viața. Condiția umană este dezordonată și, o mare parte din ea, depășește capacitatea noastră de a o controla.
”Ordinea există atunci când gheața pe care patinezi este solidă. Dar când se rupe gheața și aluneci în apă, atunci e haos”. (Jordan B. Peterson). Viața este despre a trăi ceea ce ne este dat să trăim. De multe ori, perfecționismul este fix cel care ne sabotează în acest sens.
A încerca să atingi perfecțiunea înseamnă:
- consum imens de energie fizică și psihică
- exigență bolnăvicioasă față de propria persoană, exigență care, de multe ori, își „întinde antenele” în toate sectoarele vieții
- să nu îți permiți să te relaxezi nici măcar atunci când organismul o cere insistent
- să nu poți trece peste eșecurile pe care le trăiești
- să îți creezi fundamentul psihologic pentru îmbolnăvire (atunci când organismul va simți că nu mai are nicio scăpare din fața chinului la care este supus prin acțiunile tale, va încerca să te facă să te oprești din ceea ce faci și astfel ajungi să te îmbolnăvești)
- să te judeci și să îi judeci pe cei din jur cu asprime.
Costul luptei cu perfecționismul
Perfecționismul înseamnă refuzul de a accepta ceva mai puțin perfect (în viziunea ta), atunci când încerci să îți atingi obiectivele. Dar, ca abstractizare, perfecțiunea este imposibil de atins, iar străduința pentru aceasta creează așteptări nerealiste și, odată cu ele, vin durerea și deznădejdea.
-
Perfecționismul amânării
Tendințele perfecționiste apar adesea din nevoia de a evita eșecul și critica. Și care este cel mai bun mod de a evita să riști vreodată să eșuezi sau să fii criticat pentru eforturile tale? A amâna începerea până la momentul potrivit – momentul în care nu există posibilitatea de a eșua.
-
Rezistența provocărilor
Altă modalitate de a evita să îți atingi obiectivele este să nu încerci niciodată ceva nou sau provocator. Perfecționismul te poate lăsa „paralizat”, din punct de vedere energetic. De multe ori, nu doar că amâni îndeplinirea propriilor vise, dar nici măcar nu faci față provocării de a încerca.
-
Stimă de sine scăzută
Perfecționismul poate duce la o etică a muncii motivată și intensă. De aceea atât de mulți perfecționiști sunt lideri naturali cu afaceri și cariere de succes. Dar ei nu se pot ridica niciodată la propriile lor standarde imposibile, indiferent cât de reușite le par celorlalți. Stima de sine scăzută îi bântuie pe perfecționiști, chiar și pe cei care par să aibă o viață perfectă.
-
Obiective nerezonabile
Indiferent cât de mult încerci și câte obiective atingi, realizările nu sunt niciodată suficient de bune pentru tine. Adesea, scopurile și viziunile sunt nerezonabile și de neatins. Mai mult, dacă ești perfecționist, poți fi frenetic și te poți teme că nu vei duce lucrurile la bun sfârșit.
-
Judecată de sine și de ceilalți
În rolul de perfecționist, știi că rareori ești fericit și orice bucurie pe care o experimentezi, de obicei, nu durează mult. Indiferent de ce ți se întâmplă – indiferent cât de minunat ar ieși ceva – ești concentrat pe modul în care situația s-ar fi putut desfășura mult mai bine decât ceea ce a avut loc deja. Critici adesea oamenii din jurul tău. Poate că nu îți dai seama că acționezi dur față de ceilalți oameni, dar aceasta este o trăsătură pe care o afișezi de cele mai multe ori.
-
Frica de esec
Frica de eșec, dezaprobarea sau greșelile sunt coșmarurile tale, dacă ești perfecționist (coșmaruri vii)! Ai o credință irațională că toate lucrurile trebuie să fie perfecte și nu îți poți ajusta așteptările. Eșecurile sunt resimțite ca fiind fatale, iar tot ceea ce presupune greșeală vine cu o apăsare psihologică profundă. A fi doar grozav nu este acceptabil.
Studierea perfecționismului
Perfecționismul este o problemă deoarece perfecțiunea este un standard imposibil dacă nu porți pelerină de super-erou.
Perfecționiștii sunt supuși unui baraj regulat de presiune autoimpusă. În unele cazuri, sunt predispuși la gândirea de tip totul sau nimic, în care doar perfecțiunea este acceptabilă. Ar trebui să fim clari cu privire la dezavantajele perfecționismului, în timp ce înțelegem cauzele sale și să fim înțelegători față de suferința care vine cu el.
Perfecționismul este de obicei conceptualizat și studiat ca o structură de personalitate (adică partea durabilă a personalității). De exemplu, perfecționismul prescris social – SPP (perceperea celorlalți cere perfecționare de sine) și perfecționismul orientat spre sine (solicitarea perfecționării de sine) din modelul de perfecționism al lui Hewitt și Flett (1991) sunt două dimensiuni-cheie ale structurii personalității perfecționismului. SPP este însoțită de un sentiment de dizarmonie cu ceilalți (Hewitt et al., 2006). În special, discrepanțele perfecționiste (a se vedea pe sine ca fiind sub așteptările celorlalți) sunt frecvente în rândul persoanelor cu un nivel ridicat de SPP.
Comportamentele de auto-înfrângere au un impact negativ asupra sinelui și sunt dăunătoare pentru atingerea obiectivelor. Mâncarea excesivă, amânarea și conflictele interpersonale sunt comportamente obișnuite de auto-înfrângere pentru perfecționiștii prescriși social (Flett și colab., 2004, Sherry și Hall, 2009). Dovezile sugerează că persoanele predispuse la SPP sunt vulnerabile la consumul excesiv de alimente din cauza problemelor lor interpersonale și a suferinței lor emoționale.
Amânarea implică o întârziere în începerea sau în îndeplinirea sarcinilor și este dăunătoare succesului. Amânarea poate fi explicată, parțial, prin presiunile percepute asupra performanței și emoționalitatea crescută (de exemplu, afectul depresiv), experimentate de persoanele cu SPP. Persoanele care suferă de afect depresiv sunt mai puțin susceptibile de a iniția sau de a finaliza sarcinile zilnice, făcând amânarea o problemă comună.
Conflictul interpersonal implică interacțiuni ostile, critice și desconsiderate cu ceilalți. Afectul depresiv provoacă comportamente interpersonale de auto-înfrângere în rândul persoanelor cu un nivel ridicat de SPP, acesta ducând la conflicte interpersonale.
Se poate vindeca perfecționismul?
Lupta cu perfecționismul poate provoca mult stres și durere. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că trebuie să continui să suferi de anxietatea de perfecționism.
Când cauți să depășești perfecționismul, este important să iei în considerare următoarele strategii:
- Amintește-ți constant costurile perfecționismului. Înțelege că a te împinge spre perfecțiune este ca înotul cu un sac de pietre. În cele din urmă, pe parcurs, va trebui să plătești prețul.
- Împarte obiectivele în sarcini mai mici. Când stabilești o viziune despre unde mergi, trebuie să fii realist.
- Sărbătorește fiecare realizare, oricât de mică ar fi ea. Orice mișcare înainte este progres și merită recunoaștere. Când îți faci timp pentru a sărbători progresul, acesta adaugă „combustibil” la motivația ta.
- Fii bun și blând cu tine. Contrar credinței populare, a te critica nu te ajută să reușești, iar autocompasiunea nu este ceva de care trebuie să te ferești.
- Apelează la ședințele de psihoterapie, în cadrul cărora vei descoperi care este, de fapt, sursa nevoii tale de a fi în control și de a atinge perfecțiunea.
Perfecționismul se poate ascunde în tiparele tale de gândire: când încerci să îți asumi prea mult, să faci prea mult și să fii prea mult.
Când lucrurile se „defectează”, ceea ce este, de fapt inevitabil, perfecționiștilor le este greu să se adapteze. Acest lucru poate avea efecte devastatoare, lăsând în urmă oameni obsedați de fiecare detaliu al vieții lor și îngrijorați cu privire la obținerea rezultatului perfect în fiecare situație.
Vestea bună este că nu ești singur: apelează la ajutor specializat ori de câte ori simți că nu ești bine!
