Într-o lume în care accesul la informații medicale este la doar un clic distanță, preocuparea pentru sănătatea noastră poate deveni uneori copleșitoare. Dar ce se întâmplă atunci când această grijă se transformă într-o obsesie persistentă, în care orice senzație sau simptom devine un motiv de panică? Credințele în afecțiunea pe care o are sunt foarte reale pentru un pacient ipohondru.
În acest articol, vom explora natura și impactul acestei tulburări, oferind o perspectivă asupra cauzelor, simptomelor și tratamentului ipohondriei alaături de specialistul Hilio, Psiholog Bogdan Pîrtoacă.
Ce este ipohondria?
Ipohondria, cunoscută conform noilor clasificări ca tulburarea anxietății față de boală, iar în termeni populari ipohondrie, este o afecțiune de sănătate mintală frecvent întâlnită și poate afecta până la 10% din populația adultă generală.
Denumirea de ipohondrie a fost eliminată din Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a V-a (DSM-5), parțial din cauza stigmatizării atașate cuvintelor ipohondru și ipohondrie. La auzul cuvântului ipohondru, există adesea o presupunere falsă că persoana care trăiește cu această afecțiune „se preface”, însă pot exista și alte concepții greșite, dăunătoare, care duc la respingerea sau stigmatizarea bolii.
Ipohondru – ce înseamnă și cum se manifestă
Persoana cu tulburarea anxietății față de boală, ipohondrul, este o persoană crede cu tărie că are sau că va dezvolta o boală gravă care-i va pune viața în pericol, chiar dacă nu prezintă simptome concludente în acest sens. Acest sentiment persistă chiar și atunci când testele sau examenele medicale arată că nu au o afecțiune gravă.
Deși persoanele care se confruntă cu frica de boală, nu prezintă simptome semnificative ale bolii pe care cred că o au, ei nu se prefac atunci când spun că sunt bolnavi. Credințele în afecțiunea pe care o au sunt foarte reale pentru ei.
Simptome ipohondru
Persoanele cu tulburarea anxietății față de boală pot prezenta următoarele simptome:
- îngrijorare excesivă în legătură cu faptul că au sau pot contacta o boală sau o afecțiune gravă;
- niveluri ridicate de anxietate și hipervigilență cu privire la sănătate și la anumite modificări ce pot apărea în corp;
- comportamente repetate, excesive, cum ar fi verificarea frecventă a organismului pentru semne de boală, măsurarea frecventă a tensiunii arteriale sau a temperaturii;
- comportamente de evitare, cum ar fi evitarea programărilor la spitale și medici, sau, dimpotrivă, utilizarea excesivă, abuzivă a serviciilor medicale;
- lipsa simptomelor fizice care să le susțină teama de boală sau simptome ușoare, cum ar fi transpirația sau o ușoară creștere a ritmului cardiac;
- preocupare și anxietate disproporționată față de o boală existentă sau un risc real de a contracta o boală;
- vorbesc excesiv despre sănătate;
- caută informații frecvent în legătură cu simptomele bolilor, în special în online;
- rezultatele negative ale testelor efectuate, îi fac să creadă că această sunt incorecte, în loc să-i determine să se simtă liniștiți;
- evitarea locurilor sau a oamenilor de teama de a contracta o boală;
- îngrijorări și / sau obsesii legate de starea de sănătate personală sau a celor dragi;
- persoanele cu tulburări de anxietate legată de sănătate se pot îngrijora că au o boală, dar cel mai adesea se concentrează de obicei pe cancer, HIV/ SIDA sau pierderea memoriei.
Diagnostic
Medicii de familie joacă un rol cheie în identificarea acestei tulburări. O relație bună cu același medic de familie de-a lungul timpului permite ca acesta să observe anumite tipare ale pacientului ipohondru și să se țină o evidență a vizitelor, testelor și procedurilor.
Cel mai adesea pacienții se adresează medicilor de familie pentru a obține un diagnostic și un tratament pentru boala sau starea pe care cred că o au.
Procesul de stabilire a diagnosticului este inițiat de către medicul de familie sau de către alt profesionist din domeniul sănătății după observarea simptomelor și suspectarea prezenței tulburării anxioase față de boală.
În vederea stabilirii diagnosticului este indicat să se ia în considerare reclamațiile medicale actuale și anterioare ale persoanei, istoricul medical, inclusiv cel legat de sănătatea mintală.
Se recomandă efectuarea unui examen fizic și efectuarea unor teste cum ar fi analizele de sânge sau imagistice.
Un furnizor de asistență medicală primară care suspectează tulburarea de anxietate a bolii poate îndruma persoana către un profesionist din domeniul sănătății mintale pentru o investigație mai aprofundată, în vederea stabilirii unui diagnostic și pentru tratament. Persoanele cu frică de boală refuză adesea să caute ajutor de specialitate, crezând că au o tulburare fizică, nu o tulburare de sănătate mintală.
Criteriile de diagnostic ce trebuiesc îndeplinite sunt:
- preocuparea de a avea sau de a dobândi o boală gravă;
- simptomele somatice nu sunt prezente sau, dacă sunt prezente, au doar o intensitate ușoară;
- dacă este prezentă o altă afecțiune sau există un risc ridicat de a dezvolta o afecțiune (de exemplu, există antecedente familiale puternice), preocuparea este în mod clar excesivă sau disproporționată;
- există un nivel ridicat de anxietate cu privire la sănătate, iar individul este ușor alarmat de starea de sănătate personală;
- individul îndeplinește comportamente excesive legate de sănătate (de exemplu, își verifică în mod repetat corpul pentru semne de boală) sau evită programările la medici și spitalele;
- preocuparea pentru boală este prezentă de cel puțin 6 luni, dar boala specifică de care se teme se poate schimba în această perioadă de timp;
- preocuparea legată de boală nu este explicată mai bine de o altă tulburare mintală, cum ar fi tulburarea de somatoformă, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea dismorfică corporală, tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea delirantă.
Cauzele apariției ipohondriei
Cercetătorii nu au stabilit încă o cauză exactă a tulburării anxioase față de boală, dar unii factori par să pună o persoană într-un risc crescut de a dezvolta această tulburare.
Vârsta
Tulburarea anxioasă față de boală se poate dezvolta la orice vârstă, iar simptomele pot să apară și să dispară, dar de obicei apare pentru prima dată în jurul vârstei de la 25 la 35 de ani. Tulburarea anxioasă față de boală se poate agrava odată cu vârsta.
Stresul
Simptomele acestei tulburări pot apărea sau se pot agrava în urma unui factor de stres major al vieții, cum ar fi moartea unei persoane dragi. Situații generale precum cea cauzată de pandemia de COVID 19, pot de asemenea să amplifice simptomatologia acestei tulburări la unele persoane.
Trauma copilăriei
Un istoric al abuzului sau neglijenței fizice, sexuale, emoționale asupra copiilor pare a fi un factor de risc pentru dezvoltarea tulburării la pacientul ipohondru, la fel ca și un istoricul al bolilor din copilărie frecvente sau grave.
Istoricul sănătății personale și familiale
A avea un membru al familiei de gradul I care are tulburarea anxietății față de boală poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea afecțiunii. Se crede că, într-o anumită măsură, acesta este rezultatul învățării observaționale, memorarării și mimării comportamentelor, de obicei de către copii față de adulții apropiați.
Existența unor antecedente personale sau familiale de boli cronice grave poate pune, de asemenea, o persoană în pericol de a dezvolta această tulburare, la fel și o experiență personală sau familială cu sistemul medical care a dus la diminuarea încrederii în asistența medicală și / sau în furnizorii de asistență medicală.
Tipuri de tulburări anxioase față de boală
Tulburarea anxioasă față de boală poate fi împărțită în două clasificări:
- tipul care caută îngrijirea;
- tipul care evită îngrijirea;
Tipul care caută îngrijirea, utilizează excesiv sistem medical, uneori chiar abuziv, solicită efectuarea de teste și proceduri de diagnostic frecvente și / sau inutile. Trece de la un medic la altul și caută un diagnostic atunci când medicii anteriori nu au găsit unul.
Pacientul ipohondru se poate simți ușurat pe scurt, în ceea ce privește anxietatea, prin asigurarea că nu au diagnosticul de care sunt îngrijorați, dar reasigurarea nu durează și anxietatea revine. Poate recunoaște că anxietatea lor este exagerată, dar refuză să creadă că nu au nimic fizic.
Poate fi supus unor intervenții chirurgicale elective inutile.
Tipul care evită îngrijirea, simte anxietate pentru o boală percepută, dar simte, de asemenea, anxietate în legătură cu confirmarea acestei boli.
Evită să se prezinte la un medic sau la un furnizor de servicii medicale.
Poate rezista să discute preocupările lor cu furnizorii de servicii medicale, cei dragi sau alte persoane, de teama ridicolului sau a concedierii.
Comorbidități
Tulburarea anxioasă față de boală există adesea alături de alte condiții de sănătate mintală, cum sunt: tulburare obsesiv-compulsive, alte tulburări de anxietate, depresie.
Tratament
Obiectivele tratamentului pentru tulburarea anxioasă față de boală includ:
- revenirea și menținerea la funcționarea cât mai normală;
- ameliorează suferinței psihologice, emoționale;
- încetarea și/ sau prevenirea utilizării excesive a sistemului medical;
- la fel ca în cazul diagnosticului, furnizorul de asistență medicală primară al unei persoane care se confruntă cu aceste probleme joacă un rol semnificativ în tratamentul său.
Terapia cognitiv comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un tip de psihoterapie care ajută oamenii să învețe să identifice gândurile și comportamentele negative, dezadaptative. Odată identificate, tratamentul implică tehnici pentru a schimba aceste gânduri și comportamente nesănătoase în unele adaptative.
Pentru persoanele cu tulburarea anxioasă față de boală, TCC, dar și alte tipuri de tratamente de psihoterapeutice, le pot învăța metodele de reducere a anxietății și contracararea comportamentelor dezadaptative, cum ar fi verificarea corpului și căutarea asistenței medicale, deoarece, singuri, nu reușesc să amelioreze anxietatea într-un mod semnificativ.
Aceste tehnici pot fi aplicate oricărei situații care determină persoana să simtă anxietate pe lângă îngrijorarea cu privire la o anumită boală. Acest lucru este deosebit de util dacă o persoană se confruntă cu alte afecțiuni de sănătate mintală alături de tulburarea de anxietate a bolii.
Medicația
Medicația este adesea benefică pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de anxietate, mai ales dacă au alte boli de sănătate mintală, cum ar fi TOC, depresie sau tulburare de anxietate generalizată. Cele mai frecvent prescrise tipuri de medicamente pentru tratarea tulburărilor de anxietate cresc cantitatea de serotonină din creier dar întotdeauna trebuie recomandate de un specialist.
Hai să vedem dacă teama ta este ipohondrie și să găsim soluții personalizate!
Surse:
Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a V-a (DSM-5), 2013
