Distimia, uneori denumită depresie ușoară, cronică, este mai puțin severă și are mai puține simptome decât depresia majoră. În cazul distimiei, simptomele depresiei pot persista o perioadă lungă de timp, adesea doi ani sau mai mult. Cei care suferă de distimie pot, de asemenea, să experimenteze perioade de depresie majoră – uneori numită depresie dublă. În sistemele moderne de clasificare a diagnosticului, distimia și depresia cronică sunt acum denumite în continuare tulburări depresive persistente.
Medicii specialiști nu știu ce cauzează distimia sau depresia. Materialul genetic poate juca un rol, dar mulți oameni afectați nu vor avea un istoric familial de depresie, iar alții cu istorie familială nu vor avea probleme de depresie. Funcționarea anormală în circuitele creierului sau căile celulare nervoase care conectează diferite regiuni ale creierului (ele reglând starea de spirit și buna dispoziție) sunt considerate a fi implicate. Stresorii majori ai vieții, bolile cronice, medicamentele și problemele legate de relații sau de muncă pot, de asemenea, să crească șansele de distimie la persoanele predispuse biologic la dezvoltarea depresiei.
Ce este depresia cronică ?
Depresia cronică – distimia, este depresia care evoluează de mai puțin de doi ani și care nu se ameliorează în intervalele prevăzute, în ciuda unui tratament cu antidepresive. Așadar, dacă o depresie rezistă la tratamentul folosit, ea va deveni cronică. Însă nu e suficient. Trebuie să cunoaștem cauzele unei rezistențe la tratament și să acționăm asupra acestora.
La clienții cu distimie se constată apariția ipohondriei. Persoana deprimată este convinsă că suferă de o boală gravă pe care medicii nu reușesc să o diagnosticheze sau refuză să i-o dezvăluie. Aceste depresii cronice se exprimă și sub forma unor multiple cereri de îngrijiri, din cauza unei frecvente somatizări sau a unei dependențe față de substanțele toxice sau de medicamente.
Cei mai mulți dintre clienți se plâng de absența unui rezultat tangibil și rapid, scot în evidență efectele nedorite ale antidepresivelor pe care le consideră nefaste pentru viața lor de zi cu zi sau greu de luat. Din acest punct de vedere, este de preferat ca de fiecare dată când este posibil, să fie privilegiată o doză unică pe zi, seara sau dimineața, pe care o persoană apropiată clientului să o poată controla.
Apar de asemenea tulburări de personalitate. Clientul prezintă reacții de dușmănie față de medic, se opune și este negativist. Dacă medicul se mulțumește să prescrie medicamente, fără să țină seama de suferința sau trauma clientului, există mari riscuri ca antidepresivele să nu ducă la rezultate.
Simptomele depresiei cronice
Simptomele distimiei sunt aceleași cu cele ale depresiei majore, dar mai puține în număr și nu la fel de intense. Acestea includ următoarele:
- tristețea sau depresia fiind starea de spirit în cea mai mare parte a zilei sau aproape în fiecare zi
- pierderea satisfacției în lucruri/activități/hobby-uri care odinioară erau plăcute
- modificări majore în greutate sau apetit (câștig sau pierdere cu mai mult de 5% din greutate în decurs de o lună)
- insomnie sau somn excesiv aproape în fiecare zi
- fiind fizic neliniștit într-un mod care este vizibil de către alții
- oboseală sau pierderea energiei aproape în fiecare zi
- sentimente de lipsă de speranță sau de lipsă de valoare sau de vină excesivă aproape în fiecare zi
- probleme de concentrare sau de luare a deciziilor aproape în fiecare zi
- gânduri recurente de deces sau sinucidere, plan de suicid sau încercare de sinucidere
Căile de tratament pentru depresia cronică
În primul rând, somnul ajută foarte mult clientul să își odihnească mintea și să își refacă forțele. Apoi, puțin exercițiu fizic îi distrage atenția și îl ajută să își îmbunătățească starea de spirit. Alcoolul trebuie redus, iar socializarea trebuie sporită.
Nu este neobișnuit ca o persoană cu distimie să experimenteze, de asemenea, un episod de depresie majoră în același timp. Aceasta se numește depresie dublă. De aceea este atât de important să cauți un diagnostic medical precoce și precis.
De cele mai multe ori clientul care suferă de depresie cronică necesită spitalizare, deoarece riscul suicidar este foarte mare. Apelează la ajutor specializat și nu încerca să minimalizezi problemele care îți pot afecta calitatea vieții.
