V-ați întrebat vreodată cum e cu motto-ul european: uniți în diversitate? Dar cu diversitatea europeană în unitatea Covid-19? Cum se traduc toate acestea în ceea ce specialiștii numesc profil psihologic? Sub presiunea acestei perioade, cât de asemănători sau diferiți suntem când vine vorba de profilul emoțional?
Sună a clișeu? Oricum ar suna, știm ca popor să trasăm cercul strâmt, ori de câte ori pândește pericolul. Pandemia asta fără pașaport ne scoate la tablă să răspundem prompt emoțiilor, fără să fi învățat toată lecția.
Care lecție? Aceasta notată strâmb de suflet pe spatele caietului. Se întâmplă și la alții, indiferent de naționalitate sau ‘poziționarea’ geografică sau emoțională.
Te întrebi cum se simte vecinul de la 3? Dar cum se simte vecinul tău din altă țară?
Doamna drăguță care vinde suveniruri (recunoaște, sigur ai câțiva magneți doar ai tăi pe frigider 🙂 ), în Veneția, colț cu San Marco? Vecinul tău spaniol din vacanțe, care se grăbea să salute primul ori de câte ori mergeai să îți refaci stocul de jamon și tinto de verano? Bătrânelul simpatic de la pescăria minusculă din Thassos ce face? Și-a închis prăvălia. Dar poate că frica lui nu poate trage obloanele. Tot ca și tine, el își face sufletul ghem uneori. Desenăm acum șotronul și mutăm atenția de pe cercul strâmt pe toate formele…de emoție…europeană.
Profil psihologic made in Romania
În ceea ce privește profilul psihologic al poporului român, un studiu realizat în decursul mai multor ani și publicat în 2015 (Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom, Iași), arată că românii sunt:
- cinici și sceptici;
- creativi și inteligenți.
Asta pe scurt 🙂
Devenim de asemenea conformiști în unele situații, dar indisciplinați în altele. Sună cunoscut? Această indisciplină ne aduce mai aproape uneori printr-o efervescență latină, de italieni și spanioli.
De asemenea pot fi preocupați de binele altora doar dacă fac parte din familia lor, iar partea defensivă îi duce uneori la anumite complexe. Pe când spaniolii, portughezii și italienii de exemplu, sunt mai atenți la binele celor din jur, spunând mereu că dacă ceilalți sunt bine, mult mai bine le va fi și lor. Iar asta se vede, nu? De câte ori interacționezi cu ei simți lipsa de individualism.
Gândiți-vă puținnn? tot la pandemie!
Specialiștii spun că poporul perfect nu există nici măcar în situații ideale, dar în astfel de situații de criză europeană și mondială.
Tot ei ne spun că suntem cei care trec cel mai ușor dintr-o emoție în alta cu extraversiune pronunțată în situații de criză. Putem oscila de asemenea ca și:
- flexibilitate afectivă în relațiile interumane;
- instabilitate afectivă și autonomie redusă;
- dependență emoțională, mai ales în această perioadă.
Cum suntem și cum credem că suntem
Nivelul emoțiilor pozitive este mai scăzut la români, iar cel al emoțiilor negative mai crescut în comparație cu locuitorii țărilor din spațiul vestic.
Studiul realizat de profesorul clujean Daniel David, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca și profesor asociat al Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA (după un alt studiu realizat în urmă cu un secol de profesorul Constantin Rădulescu-Motru – “Psihologia poporului român”) vorbește despre poporul român comparativ cu alte popoare.
Românii au fost comparați în acest studiu cu spaniolii, italienii și germanii (dar și cu americanii sau indienii), vorbindu-se de un individualism specific românului ca trăsătură principală, un social și economic specific popoarelor din vest. Cât din agreabilitatea, extraversiunea, deschiderea psihologică, conștiinciozitatea și nevrotismul specific se întâlnește la celelalte popoare ?
Se pare că suntem mult mai adaptabili decât cea mai mare parte a popoarelor din Europa.
În schimb diferența dintre cum suntem ca și personalitate și cum ne credem este mult mai mare decât la țările din vestul Europei.
Suntem sceptici față de diverse lucruri în comparație cu Germania, Turcia sau America.
Daniel David, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca menționa în lucrarea amintită mai sus:
România nu are probleme psihologice mai mari decât alte țări vestice, dar are o insatisfacție existențială exprimată prin emoții negative, dominante și un nivel mai scăzut de fericire decât în alte țări. Această insatisfacție vine și din multiple discrepanțe, dar și dintr-o stimă de sine negativă pe care, în loc să o înfruntăm și să o schimbăm, o negăm/atenuăm sau compensăm. Pentru a reduce stresul acestor diferențe apelăm la mecanisme defensive, ceea ce ne face reactivi la critică.
La Hilio ne pasă de oameni și ei nu au culori, nici naționalități și nu au nici somn. Oamenii au emoții, frici, anxietăți și fobii în plină zi. Specialiștii noștri sunt pregătiți zi și noapte să răspundă. Noi am vorbit cu ei, dar și cu vecinii tăi din vacanțe, cu prietenii tăi de la alt capăt al Europei. Poate vrei să vezi cum e pe la ei pe balcon.
Spania încă bate din palme, LA fix
În plin vârf al Pandemiei de Covid-19, Spania își păstrează într-un mod absolut surprinzător optimismul, aproape ca o lecție permanentă de viață dată Europei întregi.
Dacă închizi ochii, auzi bătăile de palme ale Andaluziei în ritm de flamenco, acum cu sirenele ambulanțelor păstrând ritmul și polițiști încercând să încurajeze cât pot populația singură. Pregătirea psihologică este un punct forte al lor, iar asta se vede din plin. Spaniolul de la nord la sud îți va spune despre el chiar și în clipele cele mai cumplite ale pandemiei: La vida son dos días / Viața e doar două zile! Azi și Mâine! Dar, quedate en casa!
María Benítez Corchado – Jerez de la Frontera
Bună ziua Hilio, scriu din Jerez de la Frontera (Cadiz) să vă spun situația mea în fața pandemiei globale care a oprit lumea, fix de la biroul mutat pe terasa casei mele. Eu locuiesc cu partenerul meu și încercăm cât putem să ne afecteze cât mai puțin faptul că suntem închiși fără libertate. O facem cu bucurie, încercând să fim fericiți cu ceea ce avem, asta părând a fi singura cale de a ieși victorioși din această situație. Cu sănătate și o atitudine pozitivă vom merge mai departe!
María Teresa López, 35 ani – Cadiz
Carantina în casă de unul singur te face să descoperi uneori cam cât de curajos, optimist și puternic poți fi. Optimismul și puterea ne stau în fire, dar dincolo de asta simțim ca și voi presiunea și tristețea momentelor departe de cei dragi, care uneori stau la câteva străzi distanță.
La auzul tropotelor celor mai frumoși cai dansanți din lume, și Optimistul Europei se mai apleacă în îngrijorare. În bătaia oceanului depresiile vin și ele, dar recurg la specialiști când nu mai pot, cu frecvența cu care beau sangria pe vreme toridă…cu zâmbetul pe buze și responsabilitatea clară de a ști limita până unde putem face față singuri.
Italia vorbește încet despre lucruri ce strigă tare
Italia parcă a amuțit. Este una dintre cele mai afectate din Europa iar zumzetul cafenelelor s-a transformat în foșnetul halatelor medicale protectoare. Europă dragă, Italia ți-a devenit aproape ceasul deșteptător care dă ora în expansiunea Covid-19, din păcate.
Le vezi mâinile și le vezi ochii. E o luptă nedreaptă contra cronometru și contra unui dușman ce îi face să vorbească mai lent decât ar fi putut vreodată un italian să o facă. Italienii descriși permanent ca generoși, ospitalieri și orientați către familie strigă: De espresso încă e nevoie. Forza Italia !
Maria Madallena Landretta
Bună ziua Hilio! Aici Maria Madallena Landretta!
Și în timpul carantinei, privesc rufele mele colorate și pe bătrâna doamnă din clădirea vecină citind pe balcon; pe fondul gândurilor infiltrate atât de adânc, însoțite de muzică, plutind pe marginea gândului meu de: cum se va termina? Chiar și dispecerul de la celălalt capăt lăcrimează. Nu vine, doar ascultă. Nu plec, doar îl ascult.
Și încă pare atât de ireal aici.
Francesca Saracchi
Ciao, Hilio! Continui să lupt pentru că știu că într-o zi totul se va termina și vreau să fiu acolo.
Sunt mama unui copil de 7 ani și locuiesc în centrul Italiei. Sunt norocoasă pentru că pot lucra de acasă și nu mă afectează foarte mult din acest punct de vedere faptul că nu pot ieși. Nu mi-e frică pentru mine, dar îmi fac griji pentru familia și prietenii mei care trebuie să muncească și să-și riște viața. Sunt supărată mai degrabă pe oamenii care nu respectă ordinele guvernamentale în timp ce ambulanțele cară suflete sub geamul meu. Cred că viitorul va fi foarte dificil, dar viața după Coronavirus va părea mai ușoară pentru noi, ne vom plânge mai puțin de lucruri banale.
Speranța și îngrijorarea: un -Joie de vivre- redus la tăcere
Vă întrebați ce fac francezii? Patrioţi, inteligenţi/ educaţi, boemi? Nu știți dacă baghetele calde și croissantele cu unt din cel adevărat încă locuiesc în Paris lângă vinul bun? Pe acesta din urmă vă recomandăm să nu îl folosiți în exces; dar locuiește se spune în Paris o populație peste 70 la sută singură. Iată – bienSûr – francezii se pot simți și ei singuri, abătuți chiar și pe Champs-Elysées.
Julien Bergal, Paris
Sunt norocos să privesc Apusul de la casa aflată la țară în apropierea Parisului, dar gândurile ajung și aici, gândurile la Europa care nu mai e și nu va mai fi chiar la fel. E important să fim cu cei dragi mai mult ca oricând.
Blijf in u kot! Blijf in u kot! Stai în casa în stil belgian! Scris cu gândul pe cearșafuri albe!
Belgia ne spune mai puțin despre ciocolata și norii care îi deranjau mereu pe semenii ei. Belgia atârnă seara cearșafuri albe la balcon și pe la ora 20:00 aplaudă în Antwerpen ambulanțele și echipajele de poliție care trec în coloană.
Alain Redig, Claudia Redig – Antwerpen, België
Am pierdut o mare parte din ceea ce știam ca fiind libertate. Corona, un virus sau un atac asupra vieții noastre emoționale și materiale de zi cu zi. Într-o zi ne-am trezit și dintr-o dată lumea a început să înnebunească. Nu vorbim sau nu bem o cafea cu prietenii, ne uităm la televizor, la știri, urmărind zilnic situația, câți oameni suferă, mor sau se fac bine. Ne spun să stăm înăuntru și să ieșim doar pentru lucruri importante. Nu ne-a trecut niciodată prin minte că ceva de genul ăsta se poate întâmpla. În timp ce stăm acasă și challenge-urile noastre s-au schimbat. Ca și cuplu, familie dintr-o dată suntem împreună 24/7 și va trebui să ne adaptăm. Este o experiență specială, folosim timpul pentru ceea ce ne place mai mult: citit, bucătărit și plănuind cumva zilele și perioada ce urmează.
Să sperăm că în curând totul va fi lăsat în urmă. Oprește-te și gândește-te la toate lucrurile mărunte pe care le-am luat ca fiind gratis, de la sine. Să apreciem ceea ce avem și să încercăm să învățăm din această situație.
Apelează la un specialist Hilio, de oriunde ai fi sau încotro te-ai gândi!
Indiferent de problema care te frământă, specialiștii Hilio sunt aici să te ajute, iar asta o spunem în toate limbile: Tot pentru tine, tot pentru bine! Tout cela pour vous, tout pour de bon! Tudo para ti, tudo para o bem! Todo para ti, todo por bien! Tutto per te, tutto per il bene!
Seria de întrebări pe care ți le pui este infinită! Dar când nu mai poți, când lucrurile care te apasă se duc sau vin de departe și se lasă umbre peste ceea ce simți, noi suntem aici. Este momentul să treci peste scepticism, dar mai ales să-ți recunoști propriile limite pentru a putea fi mai bine cu tine.
Poți lua legătura oricând cu specialiștii Hilio creând un cont gratuit .
