Un studiu realizat pe populația finlandeză a demonstrat că persoanele care locuiesc singure sunt predispuse la depresie și cumpără mai multe antidepresive, decât cele care trăiesc împreună cu familiile lor, conform BBC News.
Cercetătorii au demonstrat că la oamenii care locuiesc singuri riscul de depresie crește în aceeași măsură pentru ambele sexe, cu până la 80%, însă din motive total diferite. La femei cauza apariției depresiei este dată de condițiile sărace de locuit, iar la bărbați de lipsă suportului social. Cercetătorii finlandezi susțin că partenerii de locuit pot oferi persoanelor predispuse la depresie suport emoțional, sentimentul integrării sociale, precum și alți factori care să-i protejeze împotriva problemelor mintale.
Singurătatea și izolarea tind să apară mai ales la persoanele introvertite, cărora le este greu să-și exprime sentimentele și reprezintă factori de risc pentru bolile de sănătate mintală. De aceea, experții ne spun că astfel de persoane nu trebuie lăsate să se bazeze doar pe antidepresive, ci trebuie să primească și ajutor psihoterapeutic. Studiul a fost realizat în cadrul Institutului Finlandez pentru Sănătatea Ocupațională, iar participanții au fost finlandezi cu drept de muncă, dintre care 1,695 erau bărbați și 1,776 femei, cu o medie de vârstă de 44,6 ani.
Studiul a fost făcut în anul 2000, iar participanților le-au fost puse întrebări în legătură cu stilul de viață, existența suportului emoțional, mediul de lucru, educația, stabilitatea economică și condițiile locuinței. Printre altele, participanții au mai fost întrebați și dacă fumează sau beau alcool și dacă sunt activi.
“Dacă ești predispus la tulburări mintale, să trăiești singur poate fi cu siguranță un factor principal care contribuie la dezvoltarea depresiei,” spune Ray Erickson, asistent social, care a lucrat cu oameni diagnosticați cu depresie și, la rândul său, a suferit de depresie când trăia singur, “Lipsa contactului social este o influență primordială în cadrul sistemului limbic. Oamenii au nevoie de stimulare umană pentru o viață echilibrată.”.
Să stai singur nu înseamnă automat depresie
Interacțiunea socială tinde să fie mai limitată pentru persoanele care trăiesc singure, ceea ce poate contribui la probabilitatea apariției depresiei. Pentru a contracara acest lucru, Erickson sugerează că cei care au simptome depresive să fie cât mai activi-cursuri care te fac să înveți ceva nou sau să ieși afară din casă, mersul la sală zilnic, sau pur și simplu plimbări prin parc sau oraș.
Dacă trăiești singur nu înseamnă neapărat că o să suferi de depresie.
“Fiecare dintre noi are un coeficient diferit de rezistentă, iar unii oameni sunt pur și simplu mai rezilienți la depresie decât alții”, a spus Erickson. “Unii oameni văd ideea de a petrece timpul singuri ca un stresant, în timp ce alții se bucură de a fi pe cont propriu. Diferența ar putea fi în măsura în care fiecare persoană se iubește pe sine. Cu cât respectul și iubirea de sine este mai mare, cu atât mai multă fericire și, prin urmare, mai putină depresie ca factor în viața cuiva.”.
Când trăiești singur, îți petreci mai mult timp cu tine însuți, iar dacă ai anumite gânduri negative, acestea se pot accentua dacă ruminezi sau obsedezi asupra lor.
Nu trebuie să se creeze confuzie între plăcerea de a sta singur și izolarea fața de persoanele din jur. Persoanele care decid să se izoleze de exterior au un risc crescut pentru declanșarea episodului depresiv. Timpul petrecut singur poate să fie chiar benefic, dar trebuie să existe un echilibru dintre cele două.
Dar dacă simți că stările depresive îți copleșesc toate aspectele vieții, e timpul să cauți ajutor specializat!
