Jocurile video au devenit o formă populară de divertisment, dar pentru unii, pasiunea se transformă în dependență. Această dependență nu este doar o problemă de autodisciplină, ci o tulburare comportamentală recunoscută, cu implicații serioase asupra sănătății fizice și psihice. Înțelegerea mecanismelor, simptomelor și opțiunilor de tratament este esențială pentru a aborda eficient această problemă.
Ce este dependența de jocuri video
Dependența de jocuri video este o tulburare comportamentală caracterizată de folosirea excesivă și greu de controlat a jocurilor video, fapt ce afectează semnificativ viața de zi cu zi. Această afecțiune se manifestă prin pierderea controlului asupra timpului petrecut jucând, prin prioritatea acordată jocurilor în detrimentul altor activități importante și prin continuarea jocului în ciuda efectelor negative.
În 2018, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut oficial dependența de jocuri video ca tulburare de sănătate mintală, incluzând-o în Clasificarea Internațională a Bolilor. Această recunoaștere evidențiază importanța problemei și necesitatea de a o aborda ca pe o condiție medicală reală.
Mecanismele de recompensă integrate în jocuri stimulează eliberarea de dopamină în creier, creând o senzație plăcută ce poate deveni adictivă în timp.
Legătura dintre dependența de jocuri video și alte forme de dependență
Dependența de jocuri video este adesea considerată o formă de dependență comportamentală, similară cu dependențele de substanțe sau alte activități adictive. Deși în aparență poate părea că jocurile video sunt inofensive, în realitate, acestea pot crea o legătură strânsă cu alte forme de dependență, amplificând efectele negative asupra vieții unui individ.
1. Dependența de internet
Adesea, dependența de jocuri video coexista cu dependența de internet, având în vedere că majoritatea jocurilor video sunt accesibile online. Un jucător poate deveni obsedat de jocuri, dar și de alte activități online, cum ar fi navigarea pe rețelele sociale, vizionarea de filme sau consumul de conținut pe platforme de streaming. Această dependență de internet poate avea un impact sever asupra relațiilor personale și a performanței la școală sau la muncă. De exemplu, tinerii care petrec ore întregi pe internet, inclusiv jucându-se online, pot pierde contactul cu realitatea și cu cei din jur, trăind într-o lume virtuală unde se simt mai confortabili decât în interacțiunile din viața reală.
2. Dependența de substanțe
Dependența de jocuri video poate fi, de asemenea, legată de dependența de substanțe, cum ar fi alcoolul sau drogurile. Comportamentele compulsive asociate cu jocurile video – de exemplu, dorința de a continua să joace indiferent de consecințele negative – pot fi un semn că individul caută o evadare similară cu cea căutată prin consumul de substanțe. De asemenea, ambele tipuri de dependență pot afecta aceleași mecanisme din creier, în special centrele de recompensă și eliberarea de dopamină, ceea ce face ca jocurile video să fie adictive la fel ca și substanțele chimice.
3. Dependența de comportamente sociale online
În multe cazuri, dependența de jocuri video este strâns legată de dependența de comportamente sociale online, cum ar fi interacțiunile pe rețelele sociale, forumuri și chat-uri online. Jocurile video de tip multiplayer sunt adesea integrate cu platforme de socializare și interacțiuni online, ceea ce creează o fuzionare între dorința de a juca și nevoia de a interacționa cu alți oameni pe internet. Această combinație poate duce la o dependență socială care se manifestă prin nevoia constantă de a interacționa și de a obține validare din partea altor jucători sau utilizatori online.
4. Comportamente compulsive
În multe cazuri, dependența de jocuri video este asociată cu alte comportamente compulsive, cum ar fi cumpărăturile compulsive sau jocurile de noroc online. Jucătorii pot ajunge să cheltuiască sume mari de bani pe jocuri, achiziționând DLC-uri (conținut descărcabil), abonați la platforme de jocuri sau cumpărând echipamente de gaming. Aceste comportamente financiare pot deveni o formă de dependență care agravează problema inițială a jocurilor video.
Cauzele și factorii de risc ai dependenței de jocuri video
Dependența de jocuri video apare dintr-o combinație de factori psihologici, neurologici și de mediu. Un element cheie este sistemul de recompensă al creierului, care este stimulat de jocuri să elibereze dopamină, un neurotransmițător asociat cu plăcerea.
Factorii de risc psihologici includ impulsivitatea, autocontrolul scăzut, anxietatea, depresia, stima de sine scăzută și dificultățile de socializare. De asemenea, un rol important îl au factorii comportamentali, precum cheltuirea unor sume mari pe jocuri și creșterea timpului petrecut jucând.
Bărbații tineri, sub 30 de ani, prezintă un risc mai mare de a dezvolta dependența de calculator prin jocurile video. Copiii și adolescenții cu inteligență ridicată și imaginație bogată, dar cu probleme de stimă de sine și abilități sociale, sunt, de asemenea, vulnerabili.
Mediul social și familial are un rol important. Accesul necontrolat la jocuri, lipsa supravegherii și absența unor alternative sănătoase pot facilita apariția dependenței. Jocurile pot fi folosite ca o modalitate de a evita problemele sau emoțiile negative, ceea ce poate consolida comportamentul adictiv.
Simptomele dependenței de jocuri pe calculator
Dependența de jocuri pe calculator se manifestă printr-o serie de simptome comportamentale, emoționale și fizice, ce pot afecta viața unei persoane. Principalele semne includ:
Simptome comportamentale:
- Pierderea controlului asupra timpului petrecut jucând.
- Neglijarea responsabilităților personale, profesionale sau educaționale.
- Izolarea socială și evitarea interacțiunilor cu familia și prietenii.
- Tendința de a ascunde durata reală a timpului petrecut jucând.
Simptome emoționale:
- Iritabilitate și agitație atunci când persoana nu poate juca.
- Anxietate sau depresie când nu are acces la jocuri.
- Preocupare constantă cu jocurile, chiar și atunci când nu joacă.
- Folosirea jocurilor ca o cale de scăpare de probleme.
Simptome fizice:
- Tulburări de somn, inclusiv modificarea ritmului circadian.
- Dureri de cap și probleme de vedere din cauza expunerii prelungite la ecrane.
- Sindromul tunelului carpian sau alte afecțiuni musculo-scheletice.
- Neglijarea igienei personale și a nevoilor nutriționale.
Un aspect important este impactul negativ asupra calității vieții, incluzând performanțe slabe la școală sau la serviciu, probleme financiare și conflicte în relațiile personale.
După ce am identificat simptomele, este crucial să înțelegem consecințele pe termen lung ale acestei dependențe.
Consecințele dependenței de jocuri video
Dependența de jocuri video are consecințe asupra sănătății fizice și mentale, dar și asupra vieții sociale:
Efecte asupra sănătății fizice:
- Obezitate sau scădere în greutate din cauza unui stil de viață sedentar.
- Probleme de vedere.
- Dureri musculare și articulare.
- Tulburări de somn și modificări ale ritmului circadian.
Impactul asupra sănătății mentale:
- Risc crescut de depresie și anxietate.
- Izolare socială și dificultăți de socializare.
- Modificări ale structurii și funcțiilor creierului.
- Probleme de concentrare și atenție.
Consecințe sociale și profesionale:
- Relații deteriorate cu familia și prietenii.
- Performanțe academice sau profesionale scăzute.
- Risc de a pierde locul de muncă sau de a fi exmatriculat.
- Probleme financiare din cauza cheltuielilor excesive pe jocuri.
Pe termen lung, pot apărea abilități sociale și emoționale slab dezvoltate, pierderea unor oportunități de carieră și educație, și un risc crescut de a dezvolta alte dependențe.
Având în vedere aceste consecințe, este important să știm cum se diagnostichează dependența de jocuri video pentru a interveni cât mai rapid.
Diagnosticarea dependenței de jocuri video
Diagnosticarea dependenței de jocuri video presupune o evaluare a comportamentului și a modului în care acesta afectează viața individului. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, pentru a fi diagnosticată, tulburarea trebuie să îndeplinească anumite criterii timp de cel puțin 12 luni, printre care pierderea controlului asupra comportamentului de joc și prioritatea acordată jocurilor în detrimentul altor activități.
Procesul de diagnosticare include de obicei:
- Un interviu clinic detaliat.
- Folosirea unor chestionare și scale de evaluare specifice.
- Informații de la familie sau apropiați.
- Evaluarea altor eventuale probleme de sănătate mintală.
Pentru a evalua severitatea dependenței, specialiștii pot folosi instrumente precum Internet Gaming Disorder Scale (IGDS) sau Game Addiction Scale (GAS). Diagnosticul trebuie pus de un profesionist în sănătate mintală cu experiență în tulburări comportamentale și dependențe.
În cele ce urmează, vom explora opțiunile de tratament și strategiile de gestionare a dependenței de jocuri video, oferind o perspectivă asupra modului în care această tulburare poate fi depășită.
Tratamentul și gestionarea dependenței de jocuri video
Tratamentul dependenței de jocuri video necesită o abordare complexă și personalizată. Principalele metode terapeutice includ:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Ajută pacienții să identifice tiparele de gândire și comportamentele problematice asociate cu jocurile și să dezvolte strategii pentru a le gestiona mai bine. Prin TCC, pacienții învață să recunoască și să modifice convingerile iraționale care alimentează dependența, precum și să dezvolte abilități de coping sănătoase pentru a face față stresului și emoțiilor negative fără a recurge la jocuri. Pentru a înțelege mai bine diferitele abordări terapeutice, puteți consulta un ghid despre tipurile de psihoterapie.
Terapia de grup: Oferă un mediu de susținere unde persoanele dependente pot împărtăși experiențe și pot învăța din strategiile de recuperare ale altora. Grupurile de suport oferă un sentiment de apartenență și reduc sentimentul de izolare, încurajând membrii să se susțină reciproc în procesul de recuperare. Aceste sesiuni pot fi conduse de terapeuți sau de persoane care au depășit cu succes dependența.
Terapia familială: Implică familia în procesul de tratament, îmbunătățind comunicarea și abordând problemele relaționale care pot contribui la dependență. Terapia familială ajută la identificarea dinamicii disfuncționale din cadrul familiei care pot menține sau agrava dependența, precum și la dezvoltarea unor strategii de comunicare mai eficiente și a unor limite sănătoase.
Managementul timpului și stabilirea obiectivelor: Ajută pacienții să-și reorganizeze viața, stabilind un program zilnic structurat și dezvoltând interese alternative. Aceasta include identificarea activităților plăcute care nu implică tehnologia și alocarea unui timp specific pentru acestea, precum și stabilirea unor obiective realiste și măsurabile în diverse domenii ale vieții (școală, muncă, relații sociale, hobby-uri). Tehnicile de management al timpului, cum ar fi utilizarea unui calendar sau a unei aplicații de gestionare a sarcinilor, pot fi utile în menținerea unui echilibru sănătos.
În unele cazuri, poate fi necesar un tratament farmacologic pentru a aborda afecțiunile concomitente, precum depresia sau anxietatea. Programele de dezintoxicare digitală pot fi benefice pentru cazurile severe, implicând abstinența completă de la jocuri pentru o perioadă determinată, sub supraveghere medicală. Aceste programe pot include terapie individuală și de grup intensivă, activități recreative și educaționale, și monitorizarea atentă a simptomelor de sevraj.
După tratamentul inițial, este importantă implementarea unor strategii de prevenire a recidivelor, inclusiv identificarea factorilor declanșatori, participarea la grupuri de sprijin și menținerea unei rutine zilnice sănătoase. Aceste strategii pot include tehnici de gestionare a stresului, identificarea și evitarea situațiilor cu risc crescut de recidivă, dezvoltarea unui sistem de suport social puternic și menținerea unui stil de viață echilibrat, cu somn suficient, alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată. Gestionarea emoțiilor dificile este, de asemenea, esențială, iar în acest context, este util să știm cum gestionăm o cădere nervoasă.
Tratamentul dependenței de calculator prin jocuri video este un proces care necesită timp, efort și angajament. Cu sprijin și o abordare multidisciplinară, persoanele afectate pot învăța să-și recâștige controlul și să dezvolte o relație mai sănătoasă cu tehnologia.
Prevenirea dependenței de jocuri video
Prevenirea dependenței de jocuri video este esențială pentru a proteja sănătatea mintală și fizică, mai ales în rândul tinerilor și al celor vulnerabili. Acest proces presupune educația timpurie, monitorizarea comportamentului și stabilirea unor limite sănătoase privind utilizarea jocurilor video. Iată câteva măsuri cheie de prevenire:
1. Stabilirea unor limite de timp
Unul dintre cei mai eficienți pași pentru prevenirea dependenței este stabilirea unor limite clare și realiste în ceea ce privește timpul petrecut jucând. Părinții și tutorii trebuie să stabilească un program de jocuri video care să nu interfereze cu alte activități importante, cum ar fi școala, munca sau interacțiunile sociale. De asemenea, este important ca aceste limite să fie respectate cu strictețe, atât de copii, cât și de adolescenți.
2. Încurajarea altor activități recreative
Un mod eficient de prevenire a dependenței este promovarea unor alternative sănătoase la jocurile video. Activitățile fizice, hobby-urile educative și sociale pot reduce riscul de a deveni dependenți. Părinții și profesorii pot ajuta tinerii să descopere activități care le atrag atenția și le stimulează creativitatea, cum ar fi sportul, cititul, artele sau muzica.
3. Supravegherea comportamentului online
Supravegherea jocurilor video și a comportamentului online este crucială pentru prevenirea dependenței. Aceasta include monitorizarea tipurilor de jocuri la care accesăm, timpul petrecut și interacțiunile cu alți jucători. Este important să se asigure că jocurile nu sunt violente sau provocatoare de stres excesiv și că nu încurajează comportamente izolate. De asemenea, părinții pot utiliza diverse aplicații de control parental pentru a limita accesul la jocuri sau site-uri periculoase.
4. Promovarea unei comunicări deschise
Este important ca familiile să creeze un mediu în care copiii și adolescenții să se simtă confortabil să discute despre timpul petrecut jucând jocuri video. Comunicarea deschisă poate ajuta la identificarea problemelor timpurii și la prevenirea izolării. De asemenea, este esențial să se încurajeze dezvoltarea unor abilități sociale și emoționale sănătoase pentru a reduce dependența de jocuri video ca formă de evadare din realitate.
5. Educația despre riscurile dependenței
O altă măsură importantă de prevenire este educația despre riscurile dependenței de jocuri video. Tinerii trebuie să înțeleagă cum jocurile video pot influența negativ viața lor personală și profesională, dacă nu sunt utilizate cu moderație. Campaniile de sensibilizare și programele educaționale pot ajuta la schimbarea percepției despre jocuri video și la dezvoltarea unui comportament responsabil în mediul online.
Nu ești singur în lupta cu dependența de jocuri video
Recunoașterea dependenței este primul pas spre vindecare. Cu sprijinul potrivit, chiar și cele mai dificile obiceiuri pot fi gestionate și transformate într-un stil de viață echilibrat. Fie că ești tu persoana care se confruntă cu această problemă sau cineva apropiat, este esențial să înțelegi că ajutorul profesionist poate face diferența.
Terapia cognitiv-comportamentală, sesiunile de consiliere individuală sau de grup și implicarea familiei sunt soluții testate care oferă rezultate reale. Nu e vorba doar de renunțarea la jocuri, ci de recâștigarea controlului asupra propriei vieți, a relațiilor și a stării generale de bine.
Dacă simți că este momentul să faci o schimbare sau ai nevoie de claritate și sprijin specializat, nu amâna. Programează chiar azi o ședință cu un psihoterapeut specializat în adicții pe Hilio.com – platforma care te conectează rapid și simplu cu profesioniști de încredere, pregătiți să te ajute să faci primul pas către echilibru și reconectare cu realitatea.
Surse
- American Psychiatric Association. (2013). Internet Gaming Disorder. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5). https://www.psychiatry.org/patients-families/internet-gaming
- King, D. L., & Delfabbro, P. H. (2018). The concept of “harm” in Internet gaming disorder. Journal of Behavioral Addictions, 7(3), 562-564. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6426378/
- Przybylski, A. K., Weinstein, N., & Murayama, K. (2017). Internet gaming disorder: Investigating the clinical relevance of a new phenomenon. American Journal of Psychiatry, 174(3), 230-236. https://psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.ajp.2016.16020224
- Kuss, D. J., & Griffiths, M. D. (2012). Internet and gaming addiction: A systematic literature review of neuroimaging studies. Brain Sciences, 2(3), 347-374. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4061797/
King, D. L., Delfabbro, P. H., Wu, A. M. S., Doh, Y. Y., Kuss, D. J., Pallesen, S., Mentzoni, R., Carragher, N., & Sakuma, H. (2017). Treatment of Internet gaming disorder: An international systematic review and CONSORT evaluation. Clinical Psychology Review, 54, 123-133. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0272735816304603?via%3Dihub
