Este oare importantă comunicarea eficientă?
Trăim într-o perioadă de accentuare a lipsei de ascultare, venită odată cu apariția și utilizarea excesivă a tehnologiei, excesul de social media și mutarea mesajelor în scris.
Vorbim frecvent despre lipsa de comunicare și importanța comunicării, de o receptare corectă a mesajului transmis, despre această conectare practic la celălalt și de câte minuni … mai mult de 7 🙂 poate să facă dacă își dovedește eficiența.
Comunicăm totul despre cum auto observația ne face comunicatori mai buni dar și cum “capacitatea de a avea un dialog interior de calitate ne permite să construim un dialog exterior la fel de bun”, cu ajutorul Specialistului ATLAS, Psiholog Nicoleta Radu.
Comunicarea – o primă formă de manifestare
Comunicarea este prima formă de manifestare odată ce venim pe lume. Începe cu plânsetul care curăță căile respiratorii și este semn bun la naștere, plâns care continuă mult timp în primii ani de viață, însoțit de atingere, mângâiere, hrănire, îngrijire, joacă, alinare, contact vizual și corporal. Dacă rămânem ancorați puțin în această perioadă și formele ei de comunicare avem șansa să dăm o nouă valență comunicării între adulți, la locul de muncă și în viața personală sau privată, între adulți și prieteni, familie și copii.
Ce e comunicare eficientă?
Altfel spus, de ce e important să asociem termenul eficient comunicării? Răspunsul este dat de scop.
Cu alte cuvinte, “orice comunicare poate fi eficientă dacă e în acord cu scopul celui care transmite mesajele principale, chiar dacă acestea pot fi uneori de atac, umilire, superioritate sau denigrare.” În concluzie, eficiența nu aduce comunicării vreo valoare benefică părților implicate.
Alternativele utile unor relații interumane umane bazate pe comunicare sunt: înțelegerea, acceptarea, colaborarea, sprijinul, informarea, schimbul de idei. A comunica este o acțiune prin care se transmite un mesaj, se intră în legătură cu cineva. Poate fi unilaterală, devine notificare sau informare, și reciprocă, devine dialog sau dezbatere.
Cea mai mare dificultate pe care o sesizez de ani buni în comunicarea dintre oameni este lipsa ascultării sau citirii cu atenție, căci comunicarea s-a transferat în social media și se face în scris. Oamenii nu răspund, dacă li se cere opinia, la ce sunt invitați să răspundă, ci la ce vor ei să transmită. Oamenii nu citesc cu atenție un text, dar emit opinii despre ceva care nici măcar nu are legătură cu (con)textul. Oamenii nu transmit eficace ce au nevoie să primească sau o fac într-un mod extrem de stângaci și se supără când ceilalți nu se implică.
Lipsesc deci, din acest tablou câteva elemente specifice comunicării:
- disponibilitatea de a auzi în timp ce se ascultă,
- exercițiul de a se abține la a-și da cu părerea fără consistență,
- formularea concisă, clară a unei idei,
- libertatea de exprimare (aici mă refer strict la mediul care permite liberă exprimare)
- acceptarea opiniilor diferite.
Un alt aspect important al comunicării este forma. Cei mai mulți dintre noi se concentrează rațional doar pe cuvinte, spuse sau scrise. Conexiunea profundă între ființe implică, fără să fim neapărat conștienți, o coroborare între limbajul trupului, expresia feței, privire, tonul vocii, tăcere, absența unor replici – toate acestea contribuie la comunicare. Comunicarea are menirea să unească ființe.
Revenind la tematica în sine: “Comunicare eficientă – nu e doar despre ce spui, ci despre cum o spui!”, haideți să parcurgem câteva întrebări pentru autoevaluare și îmbunătățirea comunicării.
Iată câteva întrebări care vă pot fi de folos în procesul de autoevaluare:
- Îți pasă cum ești înțeles de ceilalți și ce transmiți acestora?
- Ai tendința să acaparezi discuția cu o altă persoană?
- Alegi să rămâi la ideile tale și nu contează ce opinii au ceilalți?
- Preferi să comunici unidirecțional sau să deschizi un dialog?
- Ești curios sau le știi deja pe toate?
- Ceri sau oferi feedback în urma procesului de comunicare?
- Crezi că de la o anumită vârstă încolo nu te mai poți schimba?
Cum să fii un mai bun comunicator?
Pentru a fi un mai bun comunicator este necesar să experimentezi auto observația. Fii atent la tine, ce cuvinte alegi, ce ton și ce volum al vocii, ce mesaj vrei să transmiți, ce e mai important în comunicarea pe care o ai cu ceilalți.
În plus, chiar dacă greșești și se activează un sentiment de vinovăție nu ignora reparația. Aceasta se poate manifesta prin a recunoaște, a folosi scuzele, a corecta și a asculta părerea celuilalt. Între două persoane nu acordul dintre idei aduce progresul relației, ci deschiderea de a accepta diferențele.
O altă emoție care se activează disfuncțional în comunicarea dintre oameni este frica de a spune ce simți și ce gândești. Frica de a fi respins, neînțeles, neiubit, mai prejos decât alții. Deși pare că această frică e declanșată de celălalt, în fapt este doar întreținută, e o frică ce se declanșează automat ca răspuns la situații de viață care au permis permanentizarea stării de frică.
Vă invit să trecem prin cîteva scopuri ale comunicării și soluțiile potrivite fiecărui scop. Când vrem să informăm pe cineva asupra unei situații e util să subliniem atât aspectele bune, pe lângă cele mai puțin plăcute – mai ales dacă acestea sunt cele care ne preocupă. Uneori pare imposibil să găsești ceva bun într-un amalgam de rele, dar vă asigur că există mereu ceva bun în orice situație. Când vrem să cerem ceva cuiva e relevant să fim conciși și mai ales să exprimăm clar la ce ajută acel ceva. Atunci când vrem să prezentăm o idee nouă sau venim cu o propunere, câteva argumente și un “cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla” permit o structurare a conținutului și astfel, mesajul ajunge într-o formă completă. Deloc de ignorat, umorul a fost mereu cheia unei bune înțelegeri.
Folosiți dialogul cu încredere!
Vedem deci, cum comunicarea are în spate o serie întreagă de elemente ce țin nu doar de acțiunea de a vorbi sau a scrie, ci mai degrabă de o dinamică socială, una psihică și o viață interioară specifică fiecăruia. Cu cat suntem mai conectați la noi înșine, cu atât ne cunoaștem și recunoaștem unde stăpânim și unde mai avem de învățat în interacțiunea cu ceilalți. Capacitatea de a avea un dialog interior de calitate ne permite să construim un dialog în exterior la fel de bun. Aici remarc nevoia de atenție la scenariile din capul nostru. Uneori suntem așa de conectați la povestea din interior că ajungem să exprimăm în exterior în acord cu acest scenariu, uitând să validăm prin observație și întrebări dacă într-adevăr realitatea exterioară o confirmă pe cea interioară.
Vi s-a întâmplat să vă certați cu oameni pentru că v-ați imaginat într-un fel “lumea” și v-ați ciondănit cu ceilalți fără un motiv real?
Mediul de muncă sau cel de viață este cel care definește cadrul de comunicare și calitatea acesteia. De aceea e important să faceți curat în aceste spații. Chiar dacă asta înseamnă schimbări majore și riscante, puțin curaj ne permite să urcăm o treaptă și să intrăm pe un drum mai potrivit nouă, benefic și constructiv.
Așa că, în încheiere, vin cu îndemnul de a vă dezvolta acest simț al evaluării mediului în care trăiți și funcționați. În viață, doar viul din noi și trecerea în neființă sunt puncte fixe, toate celelalte borne ale acestui traseu uman se pot repoziționa, iar teritoriul redesena chiar cu terapie online. Să vă fie cu folos!
