Tranziții și schimbări. Cuvinte care, în funcție de context și de experiențele fiecăruia, ne trezesc fie sentimente de bucurie, fie anxietate.
Evenimentele din ultiimii doi ani (pandemia COVID-19 și războiul care se desfășoară lângă noi) au produs, pe lângă daunele evidente, și multă panică, stres, anxietate.
Cum facem față tranzițiilor și schimbărilor, atât în viața personală, cât și în cea profesională ne explică specialistul ATLAS, Cristian Nicolae, Coach pentru schimbare și perioade de criză.
De când lumea și Pământul …
Cu mult înaintea apariției oricăror studii și teorii despre etapele de tranziție din viața noastră (Daniel Levinson, 1978), oricare dintre noi, în mod intuitiv, am identificat conștient sau inconștient că în anumite etape de viață avem nevoi diferite. În funcție de generațiile din care facem parte, vă aduceți aminte cand spuneați:
La 20 de ani căutam să mă distrez și să mă bucur de tot felul de experiențe
La 25 de ani eu mă zbăteam să conving lumea de câte lucruri pot și știu deja …
………………………………………
Eu la 45 de ani nu mă mai regăseam în ceea ce făceam în carieră. Am intrat într-o căutare de reașezare a carierei și cred că și a vieții mele de pâna atunci
Și tot așa…
Da, în etape de viață diferite avem nevoi diferite, valorile noastre se re-prioritizează, iar convingerile ce ne ghidează și organizează alegerile au nevoie de upgrade-uri pentru a face față noilor contexte în care ne aflăm și a ne potrivi și a simți că aparținem sistemelor (familie, echipă, departament, comunitate, etc.) din care facem parte.
Ani mai târziu, Richard Barret ne descria cele 7 etape de dezvoltare și cum ne influențează nevoile. Am ales doar trei:
- 25 – 39 de ani Individuating / Nevoi fundamentale: descoperirea identității personale prin renunțarea la temeri și la dependența de alții
- 40 – 49 de ani Self-actualising / Nevoi fundamentale: să-ți exprimi clar propria esență prin alinierea la valorile personale cele mai profunde și a scopului în viață
- 50 – 59 de ani Integrating / Nevoi fundamentale: conectare sufletească la ceilalți pentru a aduce o contribuție mai mare
Așa îmi pot explica de ce așteptările mele pot fi diferite de ale altor persoane și de ce atunci când eu cred că ceea ce le ofer angajaților în ceea ce privește condițiile de lucru sau recompensele, nu numai că nu sunt apreciate, dar creeaza chiar și frustrări în rândul lor. În consecință, și eu sunt frustrat că nu este apreciat efortul meu.
Viața bate filmul
De curând, într-o sesiune de coaching, un client își exprima uimirea că a propus unui coleg promițător, de 27 de ani, un post de manager. Acesta l-a refuzat pe motiv că preferă să rămână în poziție de executant, că va continua să facă treabă bună, dar își dorește acum un salariu mai bun. Atât.
Interpretarea sa a generat o judecată conform căreia ,,…omul ăsta nu iși dorește să crească, să învețe mai mult și să obțină o poziție de management”, încheind apoteotic cu ,,…eu de când mă știu am căutat să învăț ceva nou, să cresc și știu sigur că fiind perseverent asta se vede la un moment, în rezultate”
Și am întrebat:
Dar ce crezi că își dorește acum să aibă în viața lui?
Răspunsul a fost:
Nu știu.
Apoi, au venit următoarele întrebări:
Când ați vorbit ultima oară despre asta?
Despre ce își dorește el … nu cred să-l fi întrebat vreodată?!
Iar acum, când ai văzut ce reacție a avut la propunerea ta, ce crezi că e important pentru el, în această perioadă?
Asta e o întrebare grea…
Și a început să-și amintească, de fapt, că, într-adevăr, și el la 27 de ani gândea altfel și că avea totuși alte prioritaăți și așteptări diferite de la ce voia de la jobul său pentru el.
Ca să fie clar, diferența de vârstă între ei este mai mică de 10 ani.
Câteodată, în toată zdroaba asta nebună în care ne parcurgem zilele, uităm să ne oprim puțin și să ne adresăm atât nouă, cât și celor din jur, întrebări simple care țin de natura noastră umană și socială și care pot aduce mai multă încredere și claritate în relații.
Despre tranziții și schimbări
Tranzițiile ne vorbesc despre schimbări, fie că sunt dorite sau nu, așteptate sau nu, bruște sau în pași. Tranzițiile ne zguduie zona de confort și ne deschid ușa către sentimente și gânduri pe care nu ni le dorim. Ce ați alege mai degrabă între nesiguranță, teamă, lipsă de control, discomfort major, în timp ce întrebarea care țiuie asurzitor este ,, …și eu ce fac acum?”
Acesta este și motivul pentru care cei mai mulți dintre noi manifestăm rezistență la schimbare. Și gândiți-vă puțin la cât de mult au amplificat COVID-ul și războiul, toate aceste emoții și gânduri!
Dar haideți să schimbăm scenariul filmului prezentat mai sus, într-un ,,happy ending”. De obicei nu refuzăm propunerea de a deveni manager, prima dată în carieră. O acceptam și astfel suntem într-o nouă postură.
Ceea ce ni se întâmplă cel mai des este că avem tendința de a rămane culcusiți în task-urile care ne sunt familiare și amânăăăăm asumarea integrală a rolului de leader cât putem de mult. La un moment dat, până și echipa simte că nu are un leader, pentru că tu preferi vechile taskuri și faci micro-management, până când îi sufoci. Nu ai conștientizat pe deplin tranziția în care te afli, iar sistemul (echipa ta) creează dinamicile necesare pentru a-și recâștiga echilibrul. În acel moment, problema ta devine problema echipei.
Iar aici, propriul refuz inconștient de a accepta tranziția în care te afli te va învăța noi strategii, noi comportamente de acțiune.
Câteva exemple:
- Încercarea de a face totul perfect și, în consecință, amânarea unor decizii
- Dependența de a primi ultra aprobări înainte de a acționa
- Micromanagement din nevoia de a controla și a ne simți mai în siguranță
- Evitarea constantă a unor situații, discuții, persoane
- Sarcasm
Și lista poate continua.
Despre tranziții în organizații
Până acum am vorbit despre tranzițiile și etapele fiecăruia/fiecăreia dintre noi. Când mă gândesc la o colecție de EU lucrând împreună într-o echipă, departament și devenind o nouă entitate, NOI, cu nevoi fizice și psihologice, cât de complex devine totul? Cât de complex devine totul, la nivel de organizație? Cât de mult a amplificat istoria noastră recentă și ne-a așezat pe toți într-o TRANZIȚIE GLOBALĂ, începând cu 2020? Aici, coachingul de echipă și organizațional, poate deveni cea mai eficientă abordare.
Iar la final, mă gândesc că tranziții există în viața fiecăruia dintre noi, de când lumea și Pământul, doar că, în vremurile noastre, cred că devine extrem de important să mă întorc aplecat la întrebări simple, dar profunde, ale căror răspunsuri să mă ajute să redescopăr omul din fiecare și nevoia fundamentala a persoanei, din acea etapă.
Schimbările nu sunt ușoare, dar alături de ghidajul necesar, poți face mai ușor față provocărilor și stresului adus de ele. Apelează la un coach ATLAS atunci când simți că ai nevoie de ajutor.
