27% din populația adultă a Uniunii Europene a fost afectată de cel puțin o tulburare mintală în ultimele 12 luni. Doar 1 din 4 persoane cu probleme are acces la servicii specializate. Sunt cifre care sperie! Există în schimb dovezi ale diferențelor dintre bărbați și femei în structurile creierului responsabile de circuitele legate de anxietate, panică sau alte boli sau tulburări psihice.
Dacă adăugăm genetica, presiunea socială și predispoziții de tot felul e clar: tulburările psihice la femei pândesc după colț la tot pasul și nu e de glumă, mai ales în 2021.
Sarcina afectează și ea, presiunea pentru perfecțiune și luptele pe interior apasă constant butonul de declanșare.
Descoperă detaliile interesante dovedite științific, de la Specialistul ATLAS în psihiatrie, Dr. Traian Purnichi.
Suficientă presiune?
Cele mai frecvente afecțiuni psihice cu care ne confruntăm sunt tulburările anxioase, depresive, somatoforme și tulburările de dependență de substanțe.
În ciuda strategiilor de evaluare destul de eterogene, datele disponibile demonstrează în mod consecvent o asociere a tuturor tulburărilor mintale cu:
- o calitatea a vieții scăzut;,
- rate de utilizare a serviciilor medicale specializate și tratament de doar 26%;
- absenteismul – numărul de zile de muncă pierdute din cauza simptomatologiei tuburării;
- prezenteismul – situația în care o persoană are sentimentul că trebuie să meargă neapărat la școală/serviciu, chiar dacă persoana respectivă este prea bolnavă, stresată sau distrată pentru a putea fi productivă sau persoanele care au sentimentul că este necesar să rămână la lucru peste orele de program, pe bani puțini sau deloc, chiar dacă nu este nevoie.
Toate acestea sugerează un grad considerabil de nevoi nesatisfăcute ale populației în această zonă a sănătății mintale. Adică doar 1 din 4 persoane cu probleme are acces la servicii specializate. Aceste nevoi sunt mai pronunțate pentru Statele membre ale UE nou intrate dar și pentru adolescenți sau vârstnici.
După cum spuneam, tulburările de anxietate în ansamblu sunt în mod clar cel mai mare grup diagnostic. Al doilea cel mai prevalent diagnostic este pentru fobie. Estimările pentru tulburarea de panică, agorafobie și tulburarea generalizată de anxietate toate relevă intervale de încredere înguste.
Pentru tulburarea depresivă majoră estimările prevalenței (17 studii) variază între 3,1% și 10,1% totuși majoritatea studiilor se grupează în jurul medianei de aproximativ 6,9%.
Estimările dependenței de alcool variază în funcție de țară, sex și vârstă de la mai puțin de 0,5% până la peste 6%, dar și metodologia studiilor are o influență asupra estimărilor. Ultimele date arată că prevalența generală pe 12 luni a consumului de alcool, medicamente, tulburări afective, tulburări psihotice, tulburări de anxietate sau somatoforme este de 27,4% pentru toată populația. Totuși dacă discutăm despre distribuția pe sexe a tulburărilor mintale cele mai frecvente, observăm că prevalența este de 33,2% pentru femei și respectiv 21,7% pentru bărbați.
Despre cele mai frecvente tulburări psihice la femei
În afară de tulburări de consum de substanțe (bărbați: 5,6%, femei: 1,3%) și tulburări psihotice (estimări aproape identice), ratele prevalenței celorlalte tulburări psihice sunt la femei de aproximativ de două ori mai mari față de cele pentru bărbați.
Anxietatea și tulburările somatoforme
Anxietatea și tulburările somatoforme sunt cele mai frecvente tulburări psihice care apar la femei, urmate de tulburările de dispoziție și dependențe altele decât cele de alcool.
Studiile care investighează această vulnerabilitate crescută a femeilor au accentuat rolul hormonilor feminini și a ciclurilor conexe, diferențele fiziologice care duc la diferențe simptomatologice și metabolice plus un răspuns diferit la anumite medicamente. Există, de asemenea, dovezi ale diferențelor în structurile creierului responsabile de circuitele legate de anxietate și panică. În ciuda acestor diferențe, există rapoarte sistematice care descriu efectele sexului biologic asupra dezvoltării, cursului, comorbidității și răspunsului la tratamentul tulburărilor de anxietate. Se presupune că diferiți factori, inclusiv genetici, de mediu, neuro-biologici și factorii ce țin de neuro-dezvoltare sunt responsabili pentru diferențele între prevalențele anumitor tulburări psihice în funcție de sex. Între bărbați și femei există diferențe structurale și funcționale semnificative ale creierului în zonele relevante pentru anxietate.
Hormonii feminini, în special estrogenul și progesteronul, pot avea, de asemenea, un rol critic în neurobiologia tulburărilor de anxietate. S-au formulat și anumite ipoteze despre modul în care estrogenul și progesteronul pot modela sistemul nervos central (SNC) și astfel pot influența prezentarea, evoluția și răspunsul la tratament în cadrul tulburărilor de anxietate la femei. Fluctuațiile periodice ale nivelului de estrogen și progesteron pe toată durata de viață a femeilor (de exemplu în timpul ciclului menstrual, al sarcinii și al perioadei post-partum dar și în perioadele de peri-menopauză și post-menopauză) pot precipita aceste tulburări. Apar astfel modificări ale severității simptomelor anxioase observate în timpul diferitelor faze de reproducere la femei.
Alte teorii au postulat că prevalența crescută a tulburărilor de anxietate la femei pot fi o dezvoltare recentă. Adică, în termeni evolutivi, capacitatea hormonilor sexuali de a suprima axa HPA și sistemul de răspuns la stresul în timpul sarcinii și alăptării ar fi putut proteja femeile împotriva dezvoltării tulburărilor de anxietate.
Cu toate acestea, acum în contextul în care persoanele de sex feminin petrec mult mai puțin din timp între pubertate și menopauză fiind însărcinate sau alăptând, strategia critică de apărare oferită de hormonii gonadici se pierde.
La bărbați testosteronul (hormonul sexual primar), pare să aibă efecte anxiolitice prin reducerea capacității de reacție la stres și suprimarea activității axei HPA.
Din ce în ce mai multe studii raportează diferențe majore în epidemiologie, fenomenologie, cursului și răspunsului la tratament al tulburărilor de anxietate, inclusiv tulburarea de anxietate generalizată (GAD), tulburarea de anxietate socială (SAD) și tulburarea de panică (PD) în funcție de sex.
Tulburarea depresivă majoră (TDM)
O altă patologie mai prevalentă la femei este tulburarea depresivă majoră (TDM). Un studiu recent estimează că prevalența globală a TDM este mai mare la femei decât la bărbațin ( 5,5% și respectiv 3,2%).
Raporturi similare ale prevalenței depresiei în funcție de sex au fost raportate și de țările dezvoltate dar și la nivel global, acest lucru sugerând că riscul diferit poate proveni în principal din diferențele biologice de sex și depinde mai puțin de rasă, cultură, dietă, educație și alți factori sociali sau economici. (Paul R. Albert, Why is depression more prevalent in women? J Psychiatry Neurosci. 2015 Jul)
Nu există dovezi clare precum că rata depresiei este mai mare în țările în care femeile au un statut socioeconomic semnificativ mai scăzut față de bărbați prin comparație cu țările în care există o egalitate mai mare.
Depresia este de peste două ori mai răspândită la femeile tinere decât la bărbați (în intervalul de vârsta 14–25 ani) iar acest raport scade odată cu vârsta. Într-adevăr, începând cu pubertatea, femeile tinere prezintă cel mai mare risc de tulburare depresivă majoră și alte tulburări mintale la nivel global. Important de notat este că înainte de pubertate, fetele și băieții au rate similare de depresie iar rata este probabil chiar mai mare la băieți. La vârste mai mari de 65 de ani, atât bărbații, cât și femeile prezintă o scădere a ratei depresiei, iar prevalența devine similară între sexe.
Alte patologii
Femeile suferă mai frecvent și de alte patologii specifice cum ar fi tulburarea disforică premenstruală, depresia postpartum sau depresia și anxietatea postmenopauză, care sunt asociate cu modificări ale hormonilor ovarieni și ar putea contribui la creșterea prevalenței la femei. Cu toate acestea, mecanismele fizio-patologice de bază rămân încă neclare și de aceea nu au fost dezvoltate soluții terapeutice specifice pentru sexul feminin.
Riscuri și soluții!
Studiile epidemiologice existente au concluzionat că femeile pot avea o incidență de 2 până la 3 ori mai mare decât bărbații de apariției tulburării generalizate de anxietate (TGA/GAD) sau a tulburării de panică (TP/PD). Tot doamnele sunt mai predispuse decât domnii să îndeplinească criteriile pentru tulburarea de anxietate socială (TAS/SAD), cu un număr mai mare de temeri legate de anxietate socială și în general de severitatea simptomelor.
Fluctuațiile nivelurilor hormonilor feminini precum progesteronul și estrogenul pe parcursul vieții și în timpul diferitelor faze ale ciclului menstrual pot influența semnificativ evoluția și severitatea tulburărilor de anxietate sau depresive la femei.
Sarcina a fost asociată cu un risc crescut pentru dezvoltarea tulburării generalizate de anxietate (GAD) în timp ce rezultatele variate au fost găsite la femeile cu tulburare de panică (PD) și tulburarea de anxietate socială (SAD). Femeile cu GAD și SAD preexistente par să prezinte un risc substanțial de a dezvolta depresie și tulburări de anxietate suplimentare în perioada post-partum, iar simptomele PD sunt, de asemenea, cunoscute a fi exacerbate în acest timp.
Diferențele din punct de vedere al distribuției pe sexe referitoare la răspunsul la tratamentul acestor tulburări nu au fost raportate la scară largă deși există câteva dovezi preliminare care sugerează că diferențele de sex aduc modificări ale zonelor relevante pentru perceperea și integrarea anxietății.
Datele sugerează, de asemenea, că stresul sau traumele din copilărie pot crește riscul apariției ulterioare a TDM, SAD și GAD. Totuși momentul declanșării simptomelor poate fi deosebit de important pentru sexul feminin.
Sunt necesare cercetări suplimentare care să se concentreze asupra intervențiilor și tratamentului acestor tulburări, ținând cont de diferențele neuro-psiho-biologice dintre sexe. Tocmai de aceea serviciile unui medic psihiatru și ale unui psihoterapeut sunt deosebit de importante pentru a menține o calitate a vieții și o funcționalitate bună.
