Echilibristica prin reguli și iubire în parenting, dă bătăi de cap, iar a ne dori să creștem un copil echilibrat nu înseamnă a-i oferi doar iubire, dar în schimb a fi atenți și a-i satisface și celelalte nevoi.
Nu exista formule perfecte dar știm totuși ca piramida lui Maslow așează nevoia de siguranță și de iubire – în ierarhia trebuințelor și nevoilor umane – imediat după nevoile fiziologice.
Specialistul ATLAS, în parenting Andra Zaharia, ne ajută să aducem în echilibru iubirea și regulile care se pare, 🙂 “nu sunt făcute să fie încălcate”.
Acest lucru înseamnă că pentru a crește, a se dezvolta, a se forma ca individ autonom, conștient de valoarea și unicitatea sa, copilul are nevoie de un spațiu în care să se simtă în siguranță, ghidat, iubit și apreciat de cei dragi – adică de iubire, dar și de reguli și disciplină.
Iubirea este la fel de indispensabilă copiilor precum aerul, apa și hrana, pentru că ei nu există doar în plan fizic, ci și în plan psihic și emoțional. Copiii au nevoie de iubire pentru a deveni conștienți de propria lor valoare, în funcție de care se vor autodefini, își vor crea o stimă și o imagine sănătoase și își vor clădi o personalitate puternică și echilibrată.
Dar acest lucru nu se poate întâmpla fără a le fi îndeplinită mai întâi nevoia de siguranță, pentru că nicio dezvoltare nu este reală, consistentă și autentică într-o lume plină de haos. Copiii manifestă nevoia de siguranță chiar din primele luni de viață, când singuri își impun o rutină de hrană, somn și joacă. Atunci când rutina nu le este satisfăcută, cei mici semnalează acest lucru prin plâns, creându-și și obținându-se astfel dreptul de a se simți ocrotiți la pieptul mamei. Odată cu înaintarea în vârstă exprimarea nevoii de siguranță se realizează prin intermediul comportamentului verbal și nonverbal, copiii comportandu-se necuviincios, folosind cuvinte neadecvate sau agresivitatea fizică sau verbală atât cu cei dragi, cât și la grădiniță, la școală sau în societate.
Stabilirea și adoptarea unor reguli adaptate vârstei sunt esențiale
Iubirea trebuie echilibrată! Fiecare regulă pe care părintele o formulează și o stabilește trebuie să fie în acord cu vârsta și etapa de dezvoltare în care se află copilul. O regulă care nu respectă acest lucru este sortită de la bun început eșecului pentru că cel mic nu va avea capacitatea să o înțeleagă, de a-i vedea utilitatea, dar nici de a o pune în practică. Iar răspunsul lui automat va fi acela de a nu o urma.
De asemenea, este important ca regulile să fie clar exprimate, folosind un limbaj simplu și adecvat, pe care cei mici să îl înțeleagă. Folosind cuvinte multe sau elaborate, adultul riscă să se îndepărteze de ideea centrală și să piardă atenția și interesul copiilor, să plictisească și să nu reușească să transmită mesajul pe care și-l dorește. De aceea, este recomandat să se folosească propoziții simple, scurte, concise, fără prea multe detalii, prin care adultul să puncteze și să semnaleze de ce este important să se respecte acea regulă.
„Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”? Consecvența în aplicarea regulilor
Există o vorbă conform căreia „regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”. Când această afirmație reprezintă unul dintre principiile de viață ale adultului, atunci va fi foarte clar că orice regulă sau limită pe care acesta o va introduce în educarea copilului va fi în van, pentru că adultul însuși se va regăsi în imposibilitatea de a respecta și de a aplica propriile sale reguli și limite.
Copiii învață ceea ce trăiesc, oglindind în comportamentul lor comportamentele adulților, de aceea singurul model pe care adultul îl va transmite în această situație copilului va fi că „regula este că nu există nicio regulă”. Și oricâte explicații ar încerca acesta să dea, oricâte reguli și limite ar crea și ar pune, răspunsul copilului va fi pe măsura consecvenței cu care adultul însuși le va respecta.
Dacă însă există „situații excepționale” sau „excepții de la regulă”, atunci acestea trebuie să fie foarte clar stipulate și explicate copilului, astfel încât să nu se înțeleagă că orice situație se poate constitui într-o excepție de la regulă, ci doar în anumite circumstanțe, care nu țin de viața de zi cu zi, care nu pot fi prevăzute sau controlate.
Diferențierea dintre nevoi și dorințe
Disciplina nu trebuie, în niciun fel, să îngrădească nevoile de bază ale copiilor, de aceea este absolut necesar ca adultul să facă foarte bine diferențierea între dorințele și nevoile copilului.
Nevoile sunt indispensabile și imperios necesare pentru dezvoltarea echilibrată a copilului și trebuie îndeplinite fără echivoc, pe când dorințele fac parte din categoria „mofturilor” sau a lucrurilor care, prin lipsa lor, nu influențează și nici nu afectează evoluția copilului. O provocare mare este acest amestec al nevoilor esentiale și al dorintelor, în familia monoparentală.
De exemplu:
copilului va fi direct afectat de lipsa unui program clar de odihnă, masă, relaxare sau școală, însă dezvoltarea lui nu va fi influențată dacă bicicleta sau jucăria pe care și-o dorește nu îi va fi cumpărată imediat ce și-a manifestat dorința de a o avea.
De aceea este necesară o abordare diferită și adecvată a modului în care se construiesc regulile și limitele astfel încât adultul să asigure împlinirea nevoilor și abia apoi a dorințelor.
Dacă părintele pune dorințele înaintea trebuințelor, acesta va transmite copilului mesajul că plăcerile sunt mai importante decât necesitățile, că și le poate satisface oricând și imediat, fapt care va conduce către o scădere a toleranței la frustrare și la schimbare a copilului, dar și la o rearanjare a ierarhiei nevoilor, posibil și a ierarhiei între frați acolo unde vorbim de mai mulți copii. Toate aceste rocade pot conduce către o viață în care viitorul adult să-și ignore necesitățile, să se ghideze preponderent după principiul satisfacerii plăcerilor și a obținerii gratificării imediate și să trăiască dezamăgiri ori de câte ori nu reușește să și le împlinească.
Consecințele nerespectării regulilor
O regulă fără consecințe nu are nicio valoare și nu aduce niciun beneficiu în plan educațional, când vorbim de parenting sănătos. Rămâne la stadiul de simplă afirmație, care nu va conduce către învățare.
Copiii au nevoie să știe care sunt consecințele nerespectării regulilor, să le experimenteze atunci când situația o impune pentru ca pe viitor să știe cum să-și asume atât propriile fapte, cât și urmările acestora.
Este foarte important de menționat că, sub nicio formă, termenul de consecință nu trebuie confundat cu cel de pedeapsă.
Consecința nu este o invenție a adultului, ci este rezultatul natural, firesc și logic al unui comportament nedorit al copilului și are întotdeauna legătură directă cu acesta, ca de exemplu: ai vărsat apă pe jos, trebuie să ștergi.
Pe când pedeapsa are un caracter spontan și, de cele mai multe ori are legătură cu persoana copilului, nicidecum cu comportamentele acestuia, ca de exemplu: pentru că ai vărsat apă pe jos, nu mai ai voie la desene.
Diferența dintre cele două este că prin aplicarea consecințelor copilul învață care este comportamentul adecvat, cum să ia decizii și să devină responsabil, iar în cazul pedepsei cum și ce să nu facă, ce i se ia sau ce i se refuză dacă totuși are un comportament nedorit.
Balanța, regulile și specialistul
A pune limite și reguli copiilor nu înseamnă a iubi mai puțin, căci iubirea nu se traduce prin a pune copilului lumea la picioare. Înseamnă că adulții sunt conștienți de faptul că sunt responsabili pentru educarea și pregătirea copiilor pentru viață, pentru că lumea nu este un haos, ci este un loc în care regulile sunt respectate pentru a funcționa, a fi bine și în siguranță atât la nivel individual, cât și în raport cu ceilalți.
Iubire la liber sau balanță înclinată spre reguli? Specialiștii aduc echilibrul înapoi și îți pot da liniște de părinte, la schimb.
