Părinții își doresc pe lângă fericirea personală a fiecăruia dintre ei, să crească copii fericiți, echilibrați și împliniți, care să ia tot ce e mai bun de la viață și se bucure de ea.
Nu este de ajuns doar să ne dorim și să le transmitem la nivel verbal ca ei să fie fericiți. Cei mici nu au instrumentele și nici experiența de viață necesare prin care să decodifice îndrumările și sfaturile noastre și învață din ceea ce trăiesc. Se adaugă ce experimentează în mediul în care cresc și se dezvoltă, ei absorbind precum niște bureți toate comportamentele părinților și a celorlalți adulți importanți din jurul lor.
Să vedem cum e cu starea mintală de bine și cum facem contagioase emoțiile pozitive, alături de specialistul ATLAS, în parenting, Andra Zaharia.
Cum creștem copii fericiți?
Fericirea este starea mintală de bine, caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă, pe care dorim să o experimentăm cât mai des în viețile noastre.
Astfel că, pentru a crește copii fericiți este nevoie ca noi, adulții să fim un model pentru ei prin intermediul căruia aceștia să învețe cum să se raporteze la sine, la viață și la lume într-un mod echilibrat și armonios și să atingă starea mintală de bine.
Modelul relațional al părinților
Relația cea mai importantă, din care copiii își extrag și își formează modelul de a relaționa cu ceilalți, este cea dintre părinții lor. Observându-și mama și tatăl, dinamica interacțiunii dintre ei, cum se comportă și cum se raportează unul la celălalt, cât de mult se respectă sau cum își manifestă sentimentele și afecțiunea, copiii vor extrage repere importante pentru modul în care vor funcționa în viitor în relațiile cu ceilalți, în special în relațiile lor de cuplu.
Dacă relația dintre adulți este una de parteneriat, bazată pe afecțiune, iubire și respect reciproc, atunci modelul relațional oferit de părinți va fi unul constructiv. La polul opus, un mediu conflictual, unde relația adulților este rece, presărată cu manifestări agresive la nivel verbal, psihic sau chiar fizic, va transmite copiilor mesaje negative și deloc constructive despre cum funcționează relațiile. Iar aceștia, neavând cum să discearnă dacă acesta este un tipar bun de urmat sau, din contră, unul disfuncțional și nesănătos, vor recrea inconștient în relațiile lor modelul relațional parental, perpetuând nefericirea părinților lor.
Climat familial echilibrat emoțional
Pentru a crește echilibrați din punct de vedere emoțional, copiii au nevoie ca mediul în care se dezvoltă să fie unul echilibrat emoțional. Un mediu familial unde adulții își manifestă sentimentele și afecțiunea atât unii față de alții, cât și față de copii, unde copiii pot împărtăși părinților cele mai adânci trăiri, emoții, tulburări fără a le fi teamă, unde fiecare se simte acceptat cu fricile și tristețile sale, va fi întotdeauna un cadru propice pentru o creștere benefică și sănătoasă.
În schimb, acolo unde există o invalidare emoțională, unde să plângi sau a fi vulnerabil este o rușine, unde exprimarea sentimentelor este inacceptabilă și reprezintă o slăbiciune, copiii se vor simți descurajați să-și manifeste emoțiile într-un mod sănătos, alegând să le blocheze și să le bage sub preș, ca și cum nu ar exista. Toate acestea pot conduce în timp la o presiune emoțională foarte mare, greu de gestionat, care poate crea conflicte interioare greu de rezolvat sau cu costuri psihice și emoționale foarte mari.
Familia – bază de siguranță
Atunci când copiii știu că pot apela la părinții lor pentru orice sprijin, indiferent de greșeala făcută sau cât de mult au eșuat, când promisiunile sunt respectate, când sunt sprijiniți să ia propriile decizii și să-și asume consecințele faptelor lor, când se crede în ei și li se oferă spațiu de experimentare devine clar că părinții poartă rolul de plasă de siguranță. În tot acest tablou, copiii se vor dezvolta cu o imagine și o stimă de sine bune, dar și cu încredere în viitor, dându-și voie să înfrunte viața și să se bucure de tot ceea ce aceasta le va oferi.
Nu același lucru se poate spune despre copiii care trăiesc într-un mediu în care critica și mesajele negative și ostile sunt la ordinea zilei, în care eroare este aspru pedepsită, iar inițiativa este descurajată. Pentru ei familia este „completul lor de judecată”, în fața căruia vor simți mereu nevoia să se apere și să se justifice, unde bucuria este înlocuită de teamă, iar încrederea de îndoială.
Calitatea timpului petrecut împreună
Direcționarea atenției părinților către copii și alocarea constantă a unui interval de timp pentru interacțiune și joc sunt traduse de către cei mici cu mesajul „sunt important pentru ei”, iar legătura copil-părinte va fi mai puternică și mai autentică încă din primii 7 ani de acasă.
Așa cum vedem, copiii sunt asemeni unor semințe: atunci când solul (familia) este fertil și oferă spațiu de „germinare” și creștere, atunci ei nu vor întârzia să „rodească”. Copiii fericiți sunt rodul unor părinți fericiți și echilibrați și nu invers.
Părintele va fi un exemplu de urmat pentru copilul său, care astfel va fi învățat bucuria lui „a fi împreună”. Din păcate acest lucru nu este valabil și în situația în care fiecare adult are un program propriu, în care relația și timpul petrecut cu familia sau cu copiii nu sunt incluse. În această ultimă ipostază mesajul pe care copilul îl decodifică este că timpul personal este cel mai important și va învăța să-și clădească singur un univers în centrul căruia să se plaseze pentru a se simți valoros.
Decodificam cu interes mesajele copiilor, alături de părinții lor.
