1 iunie nu aduce doar bucuria exclusivității timpului petrecut cu cei mai mici dintre noi, un ochi mai atent la ei și joacă ca niciodată. Aduce în prim-plan ceva ce neglijăm adeseori, copilul interior, părțile inconștiente ale personalității ascunse într-un subconștient ce influențează for lifetime încrederea în noi.
Subconștientul este atât de puternic încât ne influențează gândirea și acțiunile în proporție de 80-90%. Să nu-l scăpăm din vedere, să fim vigilenți exact ca atunci când supraveghezi un copil pentru buna sa dezvoltare.
Ce zi mai potrivită să ieșiți la întâlnire nu numai cu proprii copii dar și cu acel “copil interior” ce suferă sau se bucură încă. Luați cu voi și specialistul în parenting, Simona Podaru.
Momentul întâlnirii cu “el”
În fiecare dintre noi există părți copilărești și părți adulte, un plan conștient și un plan inconștient al psihicului nostru.
“Copilul interior” este o metaforă, folosită în psihologie, ce cuprinde părțile inconștiente ale personalității noastre, întipărite în noi încă din copilărie. Împreună cu moștenirea noastră genetică, ne influențează foarte puternic viața și încrederea în noi.
Experiențele noastre din copilărie, bune și rele, trăite împreună cu părinții noștri sau persoanele importante, ni se întipăresc în subconștient. De aceea copilul interior e parte importantă a subconștientului nostru și adună fricile, problemele ce le-am resimțit în copilărie cât și experiențele pozitive trăite.
În viața de adult, copilul din noi iese la iveală și se străduiește să nu mai retrăiască rănile din copilărie și să aibă parte de siguranță și recunoaștere, în mod inconștient.
În relațiile noastre cu cei din jur, de cele mai multe ori, conflictul nu este declanșat de cei 2 adulți, ci de copiii din fiecare dintre ei.
Nevoile copilului interior, când devenim adulți
Nu există părinți perfecți și nici copilărie perfectă. De aceea, fiecare dintre noi purtăm în subconștient anumite cicatrici, care în viața de adult ne limitează și ne împiedică dezvoltarea și relațiile cu ceilalți.
Dacă reușim ca adult să facem cunoștință cu copilul din noi, să-l înțelegem, să îl acceptăm și să ne împrietenim cu el, suntem mai aproape de vindecare, de a renunța la vechile tipare și de a găsi atitudini și comportamente utile în relațiile cu ceilalți.
“Adultul interior” sau eul matur, în mod conștient și intenționat, ne ajută să ne asumăm răspunderi, să ne facem planuri, să acționăm în mod rațional și să ne controlăm copilul din noi. Fiecare dintre noi are propriile modalități de a lucra conștient cu “Copilul interior”, singur sau apelând la un ajutor de specialitate (terapeut).
Formarea copilului interior
Primii 7 ani de viață sunt foarte importanți în dezvoltarea fiecăruia dintre noi, deoarece în acest interval se formează creierul, cu rețelele și conexiunile neuronale.
Experiențele pe care le avem în primii ani de viață alături de cele mai apropiate persoane, ni se intiparesc adânc în creierul nostru.
Felul în care am fost tratați de părinți devine un șablon al relațiilor noastre, pe tot parcursul vieții. Din relațiile cu aceștia, învățăm ce trebuie să așteptăm de la noi și de la ceilalți. Încrederea/ neîncrederea în noi și în alți oameni se formează în acești primi ani de viață.
Lucrurile nu sunt albe sau negre, deoarece nicio relație nu este exclusiv rea sau bună.
În orice copilărie fericită există și o parte rănită. Este normal și firesc, deoarece nici cei mai iubitori părinți nu pot îndeplini toate dorințele copilului lor și inevitabil trebuie să îl și îngrădească, să îi pună limite.
Atenție, părinți!
Educația copilului ar trebui să țină cont întotdeauna de cele 4 nevoi psihice fundamentale:
- nevoia de apartenență
- nevoia de autonomie și control
- nevoia de satisfacere a plăcerii, respective de evitare a neplăcerii
- nevoia de încredere în sine, respectiv de recunoaștere.
Aceste nevoi rămân neschimbate pe parcursul vieții.
Ori de câte ori ne simțim indispuși /binedispuși, sunt vizate una sau mai multe dintre nevoile noastre fundamentale, psihice sau fizice.
Când ne privim problemele ținând cont de cele patru nevoi psihice fundamentale, cauzele devin mai clare și mai previzibile. Problemele complicate se reduc la esența lor și devin mai ușor de rezolvat.
Cum vindecăm sau începem să vindecăm copilul interior rănit
Primul pas este conștientizarea și înțelegerea copilului interior, modelul de personalitate moștenit și cizelat în copilărie, nevoile noastre fundamentale și cum ne-au marcat copilăria comportamentele adulților apropiați (empatia părintească, factorii ce influențează copilul din noi, convingerile noastre).
Pasul următor este identificarea mecanismelor de apărare ale copilului interior rănit (negarea realității, proiecțiile, victimizarea, căutarea perfecțiunii, dependența de recunoaștere, căutarea armoniei, conformarea excesivă, sindromul salvatorului, rezistența, dorința de a deține controlul, agresivitatea, retragerea, evitarea, refugiul în dependență, narcisismul, minciunile, etc).
Vindecarea copilului umbră din noi este un proces greoi, de durată, dar avantajele sunt impresionante (găsiți ajutor în voi înșivă, vă întăriți eul adult, vă acceptați copilul rănit din voi, adultul din voi îl încurajează pe copilul rănit, suprascrierea vechilor amintiri, înțelegerea copilului interior).
Cum păstrăm bucuria autentică a copilului de odinioară
Partea bună a copilului din noi, denumită și copilul lumină, ne face conștienți de ACUM și AICI. Copilului din noi îi plac distracția și comunicarea, e curios și spontan. Nu se gândește la sine și se iubește așa cum e. Nu se compară cu alții, nu își face gânduri legate de impresia pe care le-o lasă celorlalți. Poate să râdă pur și simplu, spontan și tare, poate țopăi, cânta, sări, poate savura viața, dar poate și lucra și învăța profund absorbit de ceea ce face.
Dacă reușim să accesăm din când în când copilul lumină din noi, vom simți bucuria și distracția, curiozitatea și cheful de aventură, simplitatea lucrurilor.
Adulți mai fericiți
Nu este important să fim frumoși, perfecți și puternici. Important este să fim împăcați cu noi. Cu cât copilul interior găsește un adăpost ocrotitor, cu atât mai profundă va fi pacea din noi și relațiile cu ceilalți vor fi mai deschise.
Acceptarea de sine nu exclude continuarea dezvoltării noastre. Atunci când ne acceptăm imperfecțiunile, putem lucra la ele.
Suntem răspunzători de fericirea noastră. Putem avea o influență activă asupra stărilor noastre sufletești doar atunci când ne recunoaștem propria răspundere pentru acestea. Fie iunie sau nu, un terapeut online poate fi de ajutor “copilului interior”.
