Un părinte vrea ce-i mai bun pentru copilul său și de multe ori ajunge să facă sacrificii pentru a-i îndeplini dorințele. În același timp, un părinte încearcă să-și învețe de mic copilul cum poate să-și realizeze visele singur. Dar, foarte multe din sfaturile pe care le dau părinții ajung să facă mai mult rău decât bine.
Mai mulți factori sunt de vină pentru aceste sfaturi proaste. Când ajungi la o anumită vârstă, deja ai acele experiențe mai puțin plăcute (sau chiar cutremurătoare) care te-au făcut mai sceptic și cu lipsă de încredere în societate și cei din jur. Iar media, care inundă zilnic canalele de informare cu știri demoralizatoare, face mai mult rău decât bine.
Studiul Mott Poll, publicat pe 21 august 2017, cu un eșantion de 2,051 de adulți din SUA, dintre care 1,505 părinți de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, ne arată care sunt cele 10 principale griji pe care le are un părinte când vine vorba de copilul său.
- Bătăușii de la școală și cei de pe internet (aka cyberbullying) – 61%
- Lipsa de activități sportive – 60%
- O dietă nesănătoasă – 57%
- Abuzul de droguri – 56%
- Informația disponibilă pe internet – 55%
- Abuzul și neglijarea copilului – 54%
- Suicidul – 45%
- Depresia – 44%
- Sarcina la vârsta adolescentă – 43%
- Stresul – 43%
Având această frică în minte, un părinte poate ajunge să predea lecții care îi crează copilului anxietate și nesiguranță pe viitor. Mai jos, avem câteva sfaturi greșite pe care ar trebui să le eviți!
Concentrează-te pe viitor
Unul dintre cele mai comune sfaturi este să te concentrezi pe viitor și să nu te deranjeze problemele din prezent – aceste vorbe, pe plan personal și profesional, sunt dăunătoare pentru succesul copilului.
Anumite studii au observat că oamenii au tendința să le hoinărească gândurile în materie de 50% în timpul în care sunt treji. Iar când mintea noastră are frâu liber, deseori ajungem să ne obsedăm și consumăm emoțional asupra frustrărilor și necazurilor din trecut dar și să ne facem griji în legătură cu viitorul. Este un pas mic până când această practică devine un mod de a pierde timpu l- și poate duce la supărare, regrete și stres.
Un om care se gândește mereu la viitor, cum să ia note mai bune la facultate sau ce trebuie să facă ca să urce scara ierarhică la muncă, va fi predispus la stări de anxietate și frică. Stresul poate servi ca element motivator, dar în momentul în care se cronicizează, acesta ruinează capacitatea noastră de a ne concentra și ne reduce drastic productivitatea.
Copilul poate fi fericit dacă învață să trăiască mai mult în prezent, iar când suntem fericiți suntem capabili să învățam mai repede, să gândim mai creativ și să ajungem la soluții mult mai ușor.
Desigur, trebuie să avem țeluri și proiecte pe durată scurtă și lungă, dar în loc să încurajăm copilul să se concentreze pe următorii 3 pași, mai bine îl ajutăm să-și păstreze atenția și puterea pe nevoile din prezent.
Stresul este inevitabil
Mulți copii sunt învățați că stresul este inevitabil și că nu au ce să-i facă – trebuie doar să treacă mai departe și să-și vadă de viață lor. Ce nu înțeleg acești părinți este că generațiile noi sunt asaltate de stări de anxietate de la o vârstă fragedă.
Copiii își fac griji în legătură cu notele de la școală, presiuni sociale și culturale, iar modul în care adulții își conduc existența comunică, într-un mod subtil, că stresul este un element de neevitat în viața unui om mare și că nu au ce să facă pentru a-l evita. Anumite studii ne arată cum copiii părinților care suferă de sindromul burnout au șanse mai mari să dezvolte, la rândul lor, sindromul burnout la școală.
În loc să ascundem sub preș mizeriile, mai bine învățăm cum să le aruncăm la coșul de gunoi.
Îi este mai benefic copilului dacă învață cum să-și accepte momente de stres și că există metode de a se relaxa și detașa de factorii cauzatori. Stresul poate să apară din varii motive, dar, la fel, sunt nenumărate moduri prin care poți să faci faci față stresului.
Cunoaște-ți limitele
Părinții au tendința de a crea o identitate pentru copil bazată pe anumite puncte forte sau activități la care excelează – spre exemplu, “copilul meu este un artist”, sau “este foarte priceput la matematică, o să devină programator”. Dar, un studiu făcut de Carol Dweck, în cadrul Universității din Stanford, a arătat că această mentalitate îi impune copilului anumite limite și-l blochează într-un anumit tip de persoană. Acesta ajunge să-i fie frică să încerce lucruri noi la care, se gândește el, îi este în afară ariei de expertiză.
Când unui copil i se spune că este cel mai bun la matematică și că nu are rost să picteze că nu este suficient de talentat, se crează un precedent, iar următoarele activități noi pe care ar trebui să le încerce, pentru a-și mări orizontul, or să fie primite cu anxietate și frică.
Creierul uman este construit să afle (și să învețe) cât mai multe, nu să se complacă cu un singur set de cunoștințe. Un părinte trebuie să învețe copilul că este bine să învețe lucruri noi mereu și să nu se oprească doar la o singură activitate – chiar dacă nu-i iese de la bun început și are nevoie de repetate rânduri de a învăța sau a pune în practică, un copil trebuie să știe că este capabil să se îmbunătățească.
Cu toții avem nevoie de ajutor
Societatea ne pune la dispoziție uneltele necesare pentru a învăța cum să devenim avocați, medici și profesori, dar și părinții au nevoie de îndrumări pentru a deveni profesioniști!
Specialistul tău în parenting poate fi la un click distanță!
