Cultivă altruismul și numără binecuvântările, nu te mai compara cu ceilalți! Este tot mai greu să nu suferi de comparație socială, într-o lume pe “repede înainte”, unde capra vecinului și grădina altuia fac încă obiectul interesului tuturor. Poți realiza că grădina are un gazon artificial, dar această tulburare dă târcoale și celor mai echilibrați dintre noi.
Specialistul Hilio, Psihoterapeutul Bogdan Pîrtoacă face puțină lumina într-o dilemă veche…de când lumea și pământul.
Comparația socială
Teoria comparației sociale a fost propusă în 1954 de către psihologul Leon Festinger. Acesta a sugerat că oamenii au un impuls înnăscut de a se autoevalua, adesea în comparație cu ceilalți. Oamenii fac tot felul de judecăți legate de ei înșiși și una dintre căile folosit frecvent prin care facem acest lucru este prin comparație socială, sau altfel spus prin analiza sinelui în raport cu alții.
Imaginați-vă puțin:
Un elev de liceu tocmai s-a înscris la un curs de chitară, pentru a face parte din formația liceului. Pe măsură ce își evaluează abilitățile și progresul, își va compara performanța cu ceilalți participanți la curs.
Leon Festinger credea că ne angajăm în acest proces de comparație ca o modalitate de a stabili un punct de referință prin care putem face evaluări exacte despre noi înșine. De exemplu, un student la muzică s-ar putea compara cu studentul vedetă al clasei. Dacă constată că abilitățile sale nu se potrivesc cu talentele semenilor, ar putea fi motivat să-și îmbunătățească abilitățile.
Cum funcționează procesul de comparație socială?
Procesul de comparație socială presupune ca oamenii să se cunoască pe ei înșiși prin evaluarea propriilor atitudini, abilități și trăsături în comparație cu ceilalți. În cele mai multe cazuri, încercăm să ne comparăm cu cei din grupul nostru de semeni sau cu care suntem similari. Există două tipuri de comparație socială – comparație socială ascendentă și comparație socială descendentă.
Comparația socială ascendentă
Acest lucru are loc atunci când ne comparăm cu cei despre care credem că sunt mai buni decât noi. Aceste comparații ascendente se concentrează adesea pe dorința de a ne îmbunătăți capacitățile sau statutul actual. S-ar putea să ne comparăm cu cineva mai bun și să căutăm modalități prin care putem obține rezultate similare.
Dacă dorești să-ți evaluezi calitatea de jucător de baschet, ai putea începe prin a juca un joc cu prietenii sau pentru a practica aruncări libere. După ce înțelegi bine ceea ce ești capabil să faci, poți începe să îți compari performanța cu a altor persoane pe care le cunoști. S-ar putea să te gândești imediat la un prieten care joacă în echipa de baschet a școlii sale.
În comparație cu el, performanța ta nu este la fel de bună. La început te poți simți descurajat de decalajul dintre voi. Dar s-ar putea să îți dai seama că poți atinge cu puțină practică, în cele din urmă, un nivel similar al abilităților sale. În acest caz, comparația socială ascendentă vă poate motiva să vă îmbunătățiți abilitățile.
Adela Dorodici, Valencia:
Comparația cu ceilalți mi se pare o greșeală, singurii cu care ar trebui să ne comparăm suntem noi cei de ieri, de acum ceva vreme, pentru a ne perfecționa și a nu uita punctul de plecare. Compararea corectă cu ceilalți ar însemna a cunoaste tot “interiorul” ori asta nu este posibil, de aceea evit să fac asta în mod conștient…
Comparația socială descendentă
Acest lucru are loc atunci când ne comparăm cu alții care au o situație mai rea ca a noastră. Astfel de comparații descendente sunt adesea axate pe a ne face să ne simțim mai buni cu privire la abilitățile sau trăsăturile noastre. S-ar putea să nu excelăm într-un anumit domeniu, dar cel puțin stăm mai bine decât altcineva.
Oamenii se compară cu cei care sunt mai buni când vor să îmbunătățească anumite aspecte și se compară cu cei care sunt mai slabi când vor să se simtă mai bine cu ei înșiși.
Potrivit lui Festinger, oamenii se bazează pe aceste comparații cu alte persoane pentru a-și evalua cu acuratețe propriile abilități, trăsături și atitudini. Sunt situații în care comparațiile pe care le facem nu sunt eficiente, iar atunci s-ar putea să ne aflăm în situații prea dificile sau complexe pentru nivelul abilităților noastre actuale.
Spre exemplu, atunci când te compari cu prietenii tăi s-ar putea să crezi că ești destul de apt din punct de vedere fizic și s-ar putea să te înscrii la un maraton crezând că ai capacitatea de a termina fără probleme.
În ziua cursei, s-ar putea să te afli înconjurat de oameni care sunt mult mai sportivi decât tine și să-ți dai seama că evaluarea inițială a abilităților tale a fost exagerat de optimistă. Când situația o permite, putem testa aceste comparații în condiții reale.
S-ar putea apoi să-ți compari abilitățile cu un prieten care nu poate arunca la coș. În comparație cu el, performanța ta este mult mai bună. Acesta este un exemplu de comparație socială descendentă. În acest caz, observarea abilităților slabe ale prietenului tău te face să te simți și mai bine cu privire la propriile abilități.
Unele comparații te pot face să te simți inadecvat și e mai puțin probabil să te determine să urmărești un obiectiv, în timp ce altele îți oferă încredere și te ajută să-ți stimulezi stima de sine.
Comparațiile creează stres
Comparația socială vine în mai multe forme. Ori de câte ori oamenii se adună, avem tendința de a ne compara și de obicei formăm un fel de ierarhie, formală sau nerostită. Cluburile au ofițeri aleși și premii care se acordă celor care excelează, iar majoritatea oamenilor sunt conștienți de membrii mai influenți. Grupurile de mame compară reperele bebelușilor lor și relațiile lor atât în efortul de a se asigura că copiii lor progresează, cât și de a-și măsura propriul succes ca mame.
Comparațiile ne pot stresa și face anxiosi, deoarece ne putem simți mai puțin norocoși atunci când facem comparații sociale ascendente și putem deveni îngâmfați sau competitivi atunci când facem comparații sociale descendente, aducând stres și tensiune în relațiile noastre.
Impactul rețelelor sociale
Rețelele sociale și dependența de ele, au dus comparația socială la un nivel cu totul nou în ultimii ani. Vedem că cineva face ceea ce noi nu putem și ne putem simți stresați întrebându-ne dacă facem suficient, câștigăm suficient, ne bucurăm suficient de viață. Ne comparăm viața obișnuită cu cele mai bune amintiri ale celorlalți, neștiind dacă ceilalți își postează doar cele mai bune fotografii și cele mai bune fotografii dintre zeci de altele sau dacă împărtășesc cu adevărat evenimente obișnuite și spontane pe măsură ce ele se întâmplă.
Oricum ar fi, mulți oameni consideră că social media exacerbează comparația socială în cele mai rele moduri, făcându-i pe mulți dintre noi să ne simțim mai rău în legătură cu noi înșine. Totuși, acest lucru se întâmplă și în scenarii obișnuite din viața reală.
Fii fericit cu propria viață, fără să o compari cu a celorlalți! “(Marquis de Condorcet)
Te-ai remarcat simțindu-te fericit pentru un prieten când auzi veștile bune de la el, dar o bucată de regret pentru tine că nu experimentezi același noroc? Dimpotrivă ai avut o mică satisfacție când ai auzit că altcineva a avut o problemă, care te face să te simți mai norocos în comparație cu el?
Aceste sentimente pot fi uneori automate și suntem construiți în acest fel, dar nu este nevoie să lăsăm instinctele noastre de comparație socială să fie o parte importantă a ceea ce suntem. Putem minimiza aceste tendințe și le putem contracara cu puțin efort și, prin urmare, putem deveni mai puțin stresați de ele. Cu toate acestea, primul pas este conștientizarea comparației sociale în noi și în ceilalți.
Specialistul recomandă:
1. Găsiți modele demne de urmat
Dacă te străduiești pentru a ține pasul cu modele demne de urmat, poți obține beneficiile succesului lor (motivație personală, vezi ce funcționează pentru ei etc.) fără a adăuga elementul de competitivitate în propriile relații. Este mai ușor să înveți de la un model, o personalitate publică decât să înveți de la un prieten din propria ta viață și asta fără a te simți în cele din urmă „mai puțin de” atunci când el realizează constant mai mult.
2. Creați un cerc de sprijin
Este mai ușor să eviți prietenii competitivi dacă în timp creezi un cerc de oameni care te susțin și te concentrezi asupra lor. Acesta poate fi un grup de prieteni care împărtășesc un obiectiv comun: un club dietetic, un grup de exerciții fizice sau un alt grup construit în jurul unui obiectiv care poate fi formal sau informal.
3. Cultivați sprijinul social atunci când sunteți stresat
Puteți găsi un „prieten” cu care să împărtășiți o motivație comună. Mai degrabă decât un grup, tu și prietenul cu care împărtășești același scop, vă puteți verifica reciproc obiectivele, sărbători împreună și vă puteți motiva unul pe altul pentru a respecta planul. Acest lucru este deosebit de util, deoarece vă oferă sprijin moral individualizat, o responsabilitate suplimentară de a respecta planul și face ca sărbătorirea micilor victorii să devină un pic mai distractiv.
4. Numărați binecuvântările voastre
Dacă simți invidie pentru victoria altcuiva, amintește-ți de punctele forte și de propriul tău triumf. Dacă îți dai seama că îi judeci pe ceilalți, amintește-ți punctele forte ale celeilalte persoane și lucrurile speciale pe care le aduce la masă.
De asemenea, ajută menținerea unui jurnal de recunoștință continuu, astfel încât să rămâneți în cadrul minții de a vă număra binecuvântările, în locul a ceea ce vă lipsește și să vă concentrați asupra propriei vieți și nu asupra celorlalți.
5. Cultivați altruismul!
Există multe beneficii ale altruismului, deci cultivarea acestuia ca model obișnuit de gândire poate fi chiar mai bună pentru tine decât pentru cei care beneficiază de bunătatea ta. Vezi ce lucruri mici poți face pentru prietenii și străinii pe care îi cunoști. Practică meditația, fii cel mai bun prieten al sinelui tău și nu te vei mai simți la fel de predispus la comparație.
6. Fiți buni cu ceilalți, vă ajută să fiți buni cu voi înșivă
Dacă ai oameni în mediul tău care par să judece, să compare în mod constant, este bine (și chiar preferabil) să-i eviți. Este posibil să nu le poți elimina complet din viață, dar poți reduce la minimum contactul și poți direcționa conversația către subiecte neutre atunci când le întâlnești.
De asemenea, poți reduce tendințele de comparare competitivă, iar un specialist la momentul potrivit, poate fi de real folos.
