Bunicii conturează lumi de poveste și cei mai norocoși dintre noi au putut trăi povestea din colțuri de lume pure, intacte într-o zona de bio emoțional. Societatea de astăzi pune presiune cumva pe rolul bunicilor care devin supervizori de urgență pentru ședințele prelungite ale părinților la birou, multitasking, bucătari, dădace, resimt stresul familiei integral și bucuria rămâne interacțiunea cu cel mic.
Un lucru e cert. Bunicii au un rol esențial în educația și parcursul nostru emoțional, ne fac să înțelegem îmbătrânirea altfel. Părinții copiilor trebuie însă să gestioneze relația cu atenție dacă apar comportamente nocive și să gândească echilibrul acestei interacțiuni cu limite frumos gândite pentru toate părțile.
Specialistul ATLAS în parenting #PărinteImplicat, formator, certificat “Aware parenting Institute”– Simona Podaru, ne arată cum familia extinsă devine o societate în miniatură care permite dezvoltarea armonioasă a relațiilor ulterioare ale copiilor și cum ar trebui să înțelegem o relație copil-bunici, atât de prețioasă.
Bunicii sunt importanți
Rolul bunicilor în viața copiilor este unul important, ei sunt esențiali pentru copiii noștri. Avem noroc că speranța de viață crește și bunicii trăiesc mai mult, iar nepoții profită de acest lucru.
Unii oameni îmbătrânesc frumos, alții mai puțin frumos, depinzând de mai mulți factori. Există îmbătrânire fizică și îmbătrânire morală. Fiecare îmbătrânește diferit, nu sunt două persoane la fel. Copilul observă că bunica este mai bătrână decât mama, ridurile de pe fața ei, mersul mai greoi sau problemele de sănătate. Este posibil să se îngrijoreze pentru că el asociază bătrânețea cu moartea sau boala. Trebuie să îi explicăm copilului că este firesc să îmbătrânim și bătrânețea nu este urâtă. Bătrânețea este un proces normal, toți vom ajunge acolo, dacă avem noroc să trăim mult. Spuneți-i copilului că și vă doriți să ajungeți bunic(ă) și o să-l ajutați să-și crească copiii.
Înțelepciunea bunicilor
Bunicii sunt părinții părinților copilului și asigură legătura dintre generații. Copiii noștri au luat naștere din două familii: a soției și a soțului.
Cu ajutorul bunicilor, copiii înțeleg noțiunea de familie extinsă și își dau seama mai bine de trecut, înțeleg ciclurile vieții. A îmbătrâni înseamnă a ști mai multe. Pe parcursul vieții învățăm și înțelegem mii de lucruri, iar copilul are șansa să le afle de la noi. Bunicii reușesc să răspundă copiilor la multe întrebări, cu multă răbdare de obicei, inclusiv curiozități ale copilului despre cum erațiîn copilărie. Aceste informații le sunt utile copiilor și constituie repere pentru ei.
Integrați bunicii în viața copilului, dacă este posibil
Bunicii nu sunt la fel ca părinții, de aceea nu este realist să avem această așteptare. Copilul va face diferența și asta îl va ajuta în viață.
Dacă stilul de viață și preocupările bunicilor sunt foarte diferite de stilul nostru de viață și le considerăm dăunătoare pentru copil, atunci putem hotărî să lăsăm copilul mai puțin la bunici. În cazul în care comportamentul bunicilor este periculos, atunci îl însoțim pe copil la fiecare vizită. Nu este sănătos însă să îi privăm pe bunici de afecțiunea unui nepot. Chiar dacă vizita la bunici vă face rău, puneți mai presus interesul copilului. Nu ne putem schimba părinții și cu atât mai puțin, bunicii.
Învățați-i pe copii să îi respecte pe bunici și să nu le dați voie să le vorbească urât sau să îi trateze necuviincios. Răsfățul bunicilor sau stângăcia lor vine din prea multă dragoste. Există bunici ce abia așteaptă să se joace cu copii, să îi vadă, să le facă de mâncare și bunici ce îi vizitează rar și le oferă cadouri, nu și disponibilitate. Noi nu îi putem judeca, fiecare acționează așa cum poate la momentul respectiv. Rolul nostru este de a-i învăța pe copii să se comporte bine cu cei din jur, inclusiv cu bunicii.
Cu cât familia extinsă este mai numeroasă și variată cu atât copiii învață mai multe din aceste situațiile diferite. Familia extinsă este o societate în miniatură, este locul sigur în care copilul experimentează diverse comportamente și învață să comunice cu persoane diferite, să gestioneze conflicte, să rezolve probleme. Rolul părinților este să aplaneze lucrurile când este nevoie și să mențină un echilibru între copii și bunici.
Dacă bunicii sunt dornici să se implice în creșterea copilului și pot face față cu brio acestei provocări, oferiți-le șansa aceasta. Implicați-i de la început în viața copilului, pas cu pas, solicitați-le ajutorul la treburile casnice, la plimbat bebelușul în parc sau a-l ține în brațe până vă faceți un duș, pentru a avea și un timp de respiro sau a petrece timp doar cu soțul/soția.
Începeți cu câteva minute, apoi extindeți la câteva ore. Când copilul mai crește puteți să-l lăsați peste noapte la bunici și tot așa, progresiv. Dacă copilul se obișnuiește cu bunicii, aceștia vor fi un real ajutor. Noi toți avem limite, nu suntem perfecți și e important să cerem ajutor celor din jur. Să nu așteptăm să nu mai putem, ca să îi implicăm pe bunici în viața noastră.
Referitor la așteptările ce le avem din partea bunicilor în a respecta cu strictețe regulile noastre, uneori acestea sunt nerealiste și pot genera frustrări de ambele părți. Copilul va înțelege în timp ce e voie să facă acasă și ce e voie să facă la bunici. Trebuie să fim rezonabili și să recunoaștem că poate fi un lucru minunat pentru copilul nostru să fie răsfățat din când în când sau să nu aibă reguli foarte stricte în vacanță.
Cu cât copilul nostru va avea mai multe amintiri cu bunicii, cu atât va construi mai multe legături de dragoste, de încredere și de prietenie cu ei. În vacanța la bunici copilul se relaxează și se bucură de multă atenție din partea lor și asta îl ajută pe copil să aibe un echilibrul emoțional sănătos. Bunicii pot crea o oază de liniște și de fericire, dacă le dăm voie să fie alături de nepotul/nepoțica lor.
Dacă bunicii sunt mai degrabă toxici, dacă critică mereu copilul sau metodele de educație ale părinților, copilul nu va merge cu plăcere la ei. În aceste cazuri, interacțiunile vor fi mai reduse și copilul va ține seama de acest lucru și nu se vor crea legături foarte strânse între ei. E important să facem tot ce ține de noi ca să apropiem copilul de bunicii lui, înțelegând beneficiile pe termen lung al acestei relații unice.
Anii copilăriei sunt foarte importanți și fiecare are rolul lui diferit în educația copilului.
În concluzie, nu-l privați pe copil de bunici și nu vă privați pe voi de ajutor atunci când simțiți că relațiile familiale pot fi gestionate mai ușor cu ajutorul unui specialist.
