Deși nu există un consens la nivel global, studii de specialitate ne arată că ADHD-ul este răspândit între 5.29% și 7.1% la copii și adolescenți, și între 1.2% și 7.3% la adulți – dar foarte puțini părinți știu cum să reacționeze și să nu creeze un impediment major în viața micuțului.
Deseori, părinții își critică dur copilul care a fost diagnosticat cu ADHD, dar este mult mai benefic să lauzi un comportament bun decât să pedepsești un comportament greșit. Un lucru este sigur – ADHD-ul este inamicul, nu copilul tău.
Există foarte mulți părinți capabili, dar un copil care a fost diagnosticat cu o tulburare comportamentală care se manifestă printr-un deficit de atenție pronunțat, are nevoie de un părinte vigilent și întotdeauna deschis la ascultat și învățat din experiențe.
Care sunt cele mai mai bune practici atunci când copilul tău a fost diagnosticat cu ADHD?
1. Copilul tău nu este perfect
Nici un adult nu este, darămite un copil!
Nu este ușor să accepți diagnosticul că odrasla ta nu intră în limitele a ceea ce societatea numește un om normal. Un copil care-și simte părinții că poartă un fel de resentiment și pesimism adresat lui/ei, are șanse mai mici să-și dezvolte o stimă de sine suficient de puternică care îl va face un adult fericit și bine adaptat pentru maturitate.
Din moment ce un părinte conștientizează și acceptă ADHD-ul ca ceva diferit față de copil, poate să lucreze mai bine cu el și să-l ajute să-și direcționeze toată energia spre lucruri mai creative și avantajoase.
2. Nu supraestima importanța tratamentului medicamentos
Fără nici un dubiu, tratamentul medicamentos este foarte important pentru un copil cu ADHD – schimbarea de comportament, prin comparație cu un copil care nu este sub tratament, este enormă. Dar medicamentele sunt doar o parte din acest mecanism. Să ignori complet toate eforturile copilului și să pui momentele în care comportamentul a fost adecvat în cârca pastilelor, este greșit!
Dacă lași impresia că se văd semne de îmbunătățire doar din cauza tratamentului, copilul poate să înțeleagă că felul în care se comportă este controlat doar de factori externi. Este responsabilitatea părintelui să transmită un mesaj clar.
Sara Bykowski, mamă a doi copii cu ADHD din Indiana, SUA, spune că – “Le povestesc copiilor mei că medicamentele de ADHD sunt la fel ca ochelarii. Ochelarii îți îmbunătățesc vederea pe care o ai deja. Copii mei știu că, deși limitat, controlul de sine este principalul factor pentru comportamentul lor,”.
3. Nu-ți pedepsi copilul pentru ceva ce nu poate să controleze
Imaginează-ți că ți-ai rugat copilul de 11 ani să-și facă singur patul. Acum, imaginează-ți ca ai venit peste o jumătate de ceas mai târziu și l-ai găsit cu toate jucăriile în pat și cu patul în aceeași stare. Primul instinct este să îți pui o mască autoritară, să-l cerți și să-l pedepsești, nu?
Ei bine, conform doctorului Sal Severe, autor al cărții “How to behave so your preschooler will too!”, nu este cea mai bună abordare. Desigur, pedeapsa își are locul și poate fi foarte constructivă, dar începe cu prezumția de nevinovăție.
Copilul nu a refuzat să facă patul cu scopul de a te sfida, ci pentru că ceva i-a distras atenția. Faptul că orice îți poate atrage atenția este un simptom comun la ADHD-ului – e ceva ce nu poți să controlezi. Când iți pedepsești repetat copilul pentru un comportament incontrolabil, e ca și cum mereu te aștepți să greșească. Eventual, dorința copilului de a te mulțumi se va evapora și va apărea în locul ei mentalitatea de “De ce să mă mai chinui, dacă orice aș face e greșit?” – iar relația părinte-copil o să aibă de suferit.
Cea mai bună abordare este să-i aduci aminte că l-ai rugat ceva și că te aștepți să-și facă patul destul de curând.
4. Fii mai atent la comportamentul pozitiv
În misiunea lor de a elimina problemele de comportament ale micuțului, părinții uită pe parcurs să fie atenți la situațiile când copilul a avut un comportament bun. Negativitatea urmată se poate resfrânge asupra întregii familii.
În momentul în care îi atragi atenția în mod repetat asupra lucrurilor negative, copilul își cimentează în minte ce nu vrei să se întâmple. Soluția este să lauzi copilul pentru comportamentul bun pe care-l exemplifică ca să-i rămână în minte că a făcut ceva bine și că ești mândru de el/ea, nu invers.
5. Cere ajutor!
Parenting-ul nu este ușor, mai ales când copilul a fost diagnosticat cu ADHD. Nu ne-am născut învățați, ci am facut, de mici, pași spre a ne documenta și de a cere ajutor când nu înțelegem anumite probleme. De ce ar fi diferit la maturitate?
Timpul este foarte prețios, mai ales când jonglezi cu o carieră profesională solicitantă și dorința de a-ți trăi viața cu cei pe care-i iubești. Din acest motiv, Atlas dispune de cea mai mare platformă de terapie, parenting și dezvoltare personală din România – oricând și oriunde.
Pentru că înțelegem cât de greu este să-ți faci timp, un specialist îți este disponibil 24/7, online, sau offline – din intimitatea casei tale sau de la cabinetul specialistului.
Nu mai bine îți petreci timpul cu familia, decât pe drum?
Fă-ți un cont pe Atlas și începe să-ți cauți specialistul în parenting!
