Infertilitatea este o problemă complexă cu implicații fiziologice, emoționale, psihologice rar abordate de către pacienți datorită stigmei generate de lipsa educației în sănătate dar și de către profesioniștii în domeniu, prin lipsa unui program coerent de susținere a cuplurilor afectate. La toate acestea se adaugă implicații majore financiare, presiunea asupra bugetului cuplului, deloc de neglijat în acest context.
Se alătură în primul articol trio health specialistului ATLAS în ginecologie Dr Raluca Costache, Adnana Popa financial advisor și terapeutul de cuplu, Simona Mocioi. Aflăm ce este de fapt infertilitatea, de ce ar trebuie abordată mereu în cuplu și cum ne afectează ea fizic, emoțional și financiar. Adăugăm soluții multi-domain pentru toate aceste aspecte.
Ce este infertilitatea
Infertilitatea se definește prin lipsa concepției într-un an de contact sexual neprotejat în cazul femeilor de până la vârsta de 35 ani, respectiv de 6 luni în cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 35 și 40 de ani. După vârsta de 40 de ani, timpul devine un factor esențial și este importantă prezentarea rapidă la un specialist în infertilitate.
Factorul vârstă
Vârsta este un factor important în cazul ambilor parteneri. Femeia se naște cu un număr finit de ovocite iar o dată cu înaintarea în vârstă scad atât cantitatea cât și calitatea lor. Nu există în prezent nicio modalitate de a opri sau de a inversa procesul de scădere a rezervei ovariene. La 30 de ani, o femeie are șansa de a concepe într-o lună în procent de 20% iar aceasta scade la 5% pentru vârsta de 40 de ani. Calitatea spermei scade și ea începând cu 40 de ani, dar procesul este mai lent comparativ cu declinul calității ovocitelor.
Infertilitatea este o problemă de cuplu, în prezent aproximativ 15 procente (unu din opt cupluri) confruntându-se cu aceasta și se datorează în o treime din cazuri unui factor feminin, în o treime unuia masculin, restul reprezentând o combinație a celor doi.
Spectrul semnelor și simptomelor
Simptomele sunt vaste. Femeia poate acuza durere la menstruație sau la contactul sexual, lipsa menstruațiilor, acnee, modificări inexplicabile de greutate, scurgere a sânilor. Bărbații pot observa scăderea libidoului, probleme de ejaculare, durere sau tensiune la nivelul testiculelor.
Consultul de infertilitate începe prin investigarea ambilor parteneri, după o discuție amănunțită (anamneza) se va întocmi un plan de investigații ce va cuprinde, în cazul femeilor, un examen ginecologic și o ecografie pelvină iar în cazul bărbaților o analiză a spermei.
Investigații și teste
Planul de investigații poate fi extins și completat pe măsura ce sunt descoperite anumite deficiențe. Poate cuprinde analize hormonale ale ambilor parteneri dar și investigații ce atestă permeabiliatea trompelor uterine.
Testele urinare de ovulație
Sunt utile pentru prezicerea perioadei de maximă fertilitate indicând ziua în care crește nivelul LH-ului și următoarele două zile ale acesteia. Se folosesc în cazul femeilor cu cicluri menstruale regulate la 25-35 de zile.
Testarea rezervei ovariene
Se face în încercarea de a prezice posibilitatea femeii de a produce ovocite de bună calitate și felul în care acestea răspund la stimulare. Se testeaza nivelul FSH-ului si estradiolului în a treia zi de menstruatie. În cazul femeilor cu istoric de chirurgie pelvină, radioterapie, chimioterapie sau istoric familial de menopauza precoce se testează suplimentar alți hormoni.
Verificarea permeabilității trompelor
Pentru verificarea permeabilității trompelor se folosește substanță de contrast injectată în interiorul cavității uterine ce va umple trompele. Identificarea trecerii substanței de contrast din trompe spre cavitatea abdominala se evidențiază radiologic- histerosalpingografie sau ecografic- sonohisterografie.
Histeroscopia
Este manevra chirurgicală ce evidențiază cavitatea uterină prin introducerea unui telescop iluminat (histeroscop) în aceasta și poate folosi la tratarea polipilor, fibroamelor sau aderențelor.
Laparosocopia
Este modalitatea chirurgicală prin care se inspectează cavitatea abdominală cu ajutorul unui telescop introdus prin peretele abdominal în pelvis. Este indicată în cazul endometriozei, aderențelor pelvine sau alte anomalii ale cavității abdominale. Datorită costului ridicat și riscurilor operatorii, nu se folosește de rutină, ci ca ultim mod de investigație.
Spermograma
Este prima analiză indicată bărbaților și ea aduce informații despre volumul de spermă, concentrația, numărul, forma și motilitatea spermatozoizilor. În completare pot fi necesare teste bacteriologice, hormonale sau speciale ale spermei, când valori anormale sunt decelate la spermogramă. În cazul absenței spermatozoizilor în ejaculat medicul va cere consult genetic sau chiar biopsie testiculară.
Tehnici de reproducere asistată
În urma investigațiilor efectuate de cuplul infertil se elaborează un plan terapeutic ce se adresează problemelor și care este în conformitate cu dorința și posibilitățile partenerilor. Astfel 85-90 % din cupluri vor concepe cu ajutorul tratamentelor medicale convenționale sau în urma chirurgiei reparatorii ale organelor genitale. Pentru restul de 15% se vor indica, în funcție de afecțiuni, tehnici de reproducere umană asistată: inseminare intrauterină (IUI), fertilizare in vitro (FIV) sau injectare a spermatozoidului intracitoplasmatică (ICSI).
Inseminarea intrauterină
IUI este o procedură simplă de cabinet care plasează sperma, colectată de la partener și procesată în laborator, în cavitatea uterină. „Spălarea” spermei îndepărtează lichidul seminal (care poate provoca crampe severe) și concentrează sperma. Astfel poate corecta minore anomalii ale parametrilor spermogramei.
Acesta manevra ocolește colul uterin și face trecerea către trompele uterine mult mai eficientă. Scopul este de a crește șansa ca mai mulți spermatozoizi să întâmpine ovocitul. IUI poate fi efectuată în timpul ovulației naturale a unei femei sau în combinație cu medicamente stimulatoare de ovulație. Este prima linie de tratament în cazul pacientelor cu endometrioză ușoară, infertilității de cauză necunoscută sau în cazul cuplurilor în care este stocată sperma.
Fertilizarea in vitro
Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere umană asistată în care spermatozoidul și ovocitul sunt puse în contact în afara corpului uman. Inițial femeia primește medicație de stimulare ovariană astfel încât să se obțină mai multe ovocite. Sub sedare și control ecografic, se recoltează ovocitele de la nivelul foliculilor. Aceștia sunt puși în contact cu spermatozoizii recoltați de la partener sau de la donator. Tradițional, 50.000 sau mai mulți spermatozoizi sunt așezați lângă ovocit într-un vas de laborator. Fertilizarea are loc atunci când unul dintre spermatozoizi intră în citoplasma ovulului.
Injectarea spermatozoidului intracitoplasmatică
În procesul ICSI, un ac mic, numit micropipetă, este utilizat pentru a injecta un singur spermatozoid în centrul ovocitului.
Fie FIV tradițional, fie ICSI, odată ce are loc fertilizarea, ovulul fertilizat (numit acum embrion) crește în laborator timp de 1 până la 5 zile înainte de a fi transferat în uterul femeii, timp în care sunt atent monitorizați. În general, se transferă 1-2 embrioni în funcție de numărul de cicluri efectuate anterior și de aspectul acestora. Restul embrionilor se păstrează pentru un nou transfer.
Această metodă de tratament poate fi folosită cu succes în cazul pacienților ce urmează tratament oncologic (cancer de sân, de col uterin sau leucemii), ca metodă de prezervare a fertilității, în special a femeilor. Are rezultate superioare, cu o rata de obținere de sarcini mai mare decât conservarea de ovocite, care în prezent se folosește în cazul femeilor fără partener. Pentru bărbații ce necesită intervenții la nivelul testiculelor sau chimioterapie, se indică păstrarea spermei congelate, ca cea mai eficientă tehnică de prezervare a fertilității.
Riscul de defecte congenitale asociate cu ICSI este similară cu FIV, dar ușor mai mare decât în concepția naturală. Dacă o femeie rămâne gravidă în mod natural, există un risc de 1,5% până la 3% ca bebelușul să aibă un defect major. Riscul ușor mai mare de malformații congenitale se poate datora infertilității și nu tratamentelor utilizate pentru a trata infertilitatea.
Orice evaluare a infertilității trebuie făcută într-un mod concentrat și rentabil pentru a găsi toți factorii relevanți și ar trebui să includă partenerii de sex feminin, precum și bărbații. În primul rând trebuie alese metodele cel mai puțin invazive care pot detecta cele mai frecvente cauze ale infertilității.
Viteza și amploarea evaluării ar trebui să ia în considerare preferințele cuplului, vârsta femeii, durata infertilității și caracteristicile unice ale istoricului medical și ale examenului fizic.
Soluțiile specialistului în terapie de cuplu
În viața unui cuplu apar multe momente, mai mult sau mai puțin importante, care impun reglarea și adaptarea cuplului la noile condiții și conjuncturi. Puține asemenea momente sunt la fel de dificile ca cel în care partenerii decid să devină părinți dar sarcina întârzie să apară. În acest caz, cuplul apelează la medicul specialist pentru a afla cauzele și modalitățile în care pot depăși această situație neplacută.
Deși “infertilitatea”, ca și concept, ar trebui să se refere doar la cupluri – “cuplu infertil” nu “persoană infertilă”, rareori este așa. Prinși într-un proces de durată, uneori extenuant, care implică multe eforturi din partea amândurora, partenerii pot cădea în capcana căutării de vinovați sau a blamării reciproce. Dacă relația lor este una sigură, aceștia vor reuși să se co-regleze, să se sprijine reciproc si să treacă împreună prin acest proces, indiferent de rezultat. Din contră, o relație mai puțin sigură se va slăbi și mai mult în aceste condiții.
Ca urmare, procesul de tratare a infertilității ar trebui să includă și o formă de suport psihologic, ideal terapie de cuplu.
Aspecte financiare
Costurile unui cuplu cu infertilitatea sau adopția sunt semnificative. O fertilizare costă în jur de 5.000 de euro, prin urmare sunt câteva decizii financiare care necesită asumare din partea cuplului. La ce renunțăm pentru a crea acest buget? Folosim credit pentru a acoperi cheltuielile? Care este contribuția financiară a statului? Probabil cel mai important aspect din punct de vedere financiar, este de a stabili ce buget se alocă și ce resurse se folosesc. Este necesar să existe un plan financiar pentru atingerea acestui obiectiv. Planul va avea scenarii atât pentru situația de succes cât și insucces. În cazul minunat, în care partenerii devin părinți, planul financiar continuă cu creșterea și educarea copilului/copiilor.
Dincolo de afecțiunea medicală în sine, infertilitatea atrage după sine un puternic impact psiho-emoțional și decizii financiare ce pot afecta ambii parteneri. Găsim împreună soluții pentru fiecare!
