O afecțiune aparent mică cu implicații mari și disconfort multiplu se arată ca fiind herpes simplex.Vedem studiile cu mirare și deși simplex nu prea are a face cu senzații simple, alegem soluțiile care mai de care pentru a elucida încă un mister al sănătății noastre. Cam asta implică virusul herpetic. “Daaa, aveți dreptate! Implică și un specialist”.
Pornim împreună cu expertul nostru în dermatologie, Dr Laura Papagheorghe într-o incursiune cu implicații, complicații și soluții. Stay tuned!
Câți dintre voi au avut vreodată herpes? Mulți, nu? Câți dintre voi au episoade frecvente de herpes în cursul unui an? Destul de mulți? Haideți să vedem de ce, cum și când apare infecția cu virusul herpetic.
Infecția herpetică
Infecția herpetică este dată de virusurile herpes simplex. Există două tipuri de virus: herpes simplex (HSV) 1 și 2. Este un virus întâlnit deosebit de frecvent. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 60% dintre oameni au una din tulpini, mai frecvent HSV-1. Este o infecție cunoscută de peste 2000 de ani, atunci când împăratul Tiberius a interzis sărutările la Roma din pricina faptului că foarte mulți oameni dezvoltaseră leziuni cutanate cu aspect herpetic.
HSV produce un impact psihoemoțional destul de important, atât pentru leziunile de la nivelul buzelor, cât dar mai ales pentru leziunile genitale. După primul episod și diagnostic multe persoane resimt jenă, furie și devin deprimați, pentru că de multe ori HSV este privită ca o infecție cu transmitere eminamente sexuală.
Cum se transmite
HSV este transmis de obicei atunci când leziunile sunt active, prin contactul leziunilor cu pielea sau mucoasele altei persoane, de exemplu prin sărut, contact sexual, atingerea leziunilor herpetice de către altă persoană, extrem de rar prin utilizarea de pahare de către o persoană infectată. Virusul are o mare afinitate pentru piele și mucoase. Odată contractată infecția, aceasta nu se mai părăsește organismul, ci rămâne cantonată la nivelul unui ganglion din apropiere. O persoană infectată, dar fără leziuni active poate transmite infecția (herpes subclinic) mai departe însă mai rar. Este greu de identificat momentul exact al infecției primare, din pricina latenței dezvoltării leziunilor, aspect care poate fi îngrijorător pentru pacient.
Cum se dezvoltă infecția
Lichidul conținut de vezicule conține particule virale, care se multiplică, apoi invadează terminatiile nervoase locale și ulterior se cantonează la nivelul unui ganglion regional. Infecția nu se va dezvolta în mod obligatoriu imediat, ci poate avea o perioadă de latență (săptămâni, luni, ani). Atunci când se reactivează, leziunile se vor dezvolta de fiecare dată la nivelul aceleiași zone, asemănător herpesului zoster. Există câteva cauze care reactivează infecția: stresul, traumatismele (inclusiv traumatisme locale – de exemplu lucrările dentare pot determina activarea unei infecții herpetice), expunerea agresivă la soare, menstruația, febra, oboseala, temperaturile extreme, imunosupresia (dată de o boală sau de un tratament).
Cum arată
Leziunile date de HSV-1 sau 2 sunt identice. Ambele virusuri pot da leziuni genitale și orale, dar mai frecvent HSV-1 se localizează la nivel oral, iar HSV-2 la nivel genital. Tabloul clinic depinde foarte mult de localizarea leziunilor și de statusul imun al pacientului. Este important de știut că infecția se poate localiza oriunde. Desigur, cel mai frecvent se localizează la nivel oral (buze) și ano-genital, însă se mai poate localiza la nivelul cavității bucale (gingivo-stomatita herpetică), faringian și amigdalian (faringo-amigdalita herpetică), digital (panarițiu herpetic), ocular (keratita herpetică), poate contamina leziuni de eczemă (eczema herpeticum) sau poate apărea oriunde altundeva la nivel cutaneo-mucos.
Primul episod herpetic este de obicei mai “zgomotos”. Are o perioadă de incubație de 3-7 zile (1-3 săptămâni pentru herpesul genital), după care pacientul poate descrie ca manifestări senzație locală de arsură sau durere. Ulterior apare roșeața, apoi apar veziculele cu dispoziție tipică “în buchet”. Leziunile sunt unice sau multiple, de obicei fără a depăși linia mediană (jumătatea corpului).
După spargerea veziculelor, rămân în urmă leziunile reziduale (eroziunile și crustele). Nu se vindecă cu cicatrici. Treptat, manifestările locale se sting. În funcție de forma clinică, evoluează timp de aproximativ 2-7 zile, cu vindecare spontană.
De cele mai multe ori episoadele evoluează benign. Există situații în care erupția devine extinsă sau prezintă afectare sistemică. Aceste aspecte îl determină pe pacient de cele mai multe ori să se prezinte la medic, pentru că boala impactează activitatea sa socio-profesională și viața personală.
Anumite forme particulare de herpes se însoțesc și de alte manifestări.
Gingivostomatita herpetică se manifestă prin debut brusc, durere importantă la nivelul cavității bucale, febră, anorexie și gingivită. De obicei, din cauza localizării, nu se pot vizualiza veziculele, ci doar eroziunile post-veziculoase.
Herpesul genital poate prezenta manifestări sistemice (mai ales în cadrul primo-infecției): febră, cefalee, dureri musculare, stare generală alterată.
Ca și manifestări locale pacienții descriu: durere, senzație de usturime, secreții vaginale/uretrale. Femeile descriu leziuni la nivelul labiilor mari și mici, la nivel vulvar și la nivelul vestibulului și introitusului vaginal. Din pricina localizării anatomice, veziculele se sparg rapid și lasă în urmă ulcerații dureroase. Poate fi afectat simultan și colul uterin, uneori putând fi unica manifestare. În plus, pacientele pot avea disurie și retenție urinară. La bărbați leziunile se pot localiza la nivelul glandului, prepuțial, scrotal, inghinal, fesier și anal. Uretrita apare la aproximativ 30% dintre bărbații cu herpes genital.
Keratita herpetică reprezintă infecția corneei, însă virusul poate afecta simultan și pleoapele și conjunctiva. La nivel local se manifestă cu durere, roșeață, tulbrări vizuale, lăcrimare și sensibilitate la lumină. În formele sale cele mai grave keratita herpetică poate duce la pierderea vederii.
Infecția herpetică orală sau genitală poate fi recurentă, mai ales în cadrul perioadelor de stres. Unele persoane pot avea episoade anuale sau la câțiva ani. Cu timpul recurențele devin din ce în ce mai rare. Însă unii pacienți au episoade lunare sau de două ori pe lună. De obicei HSV-2 prezintă recurențe mai frecvent. Episoadele recurente durează între 3 și 7 zile. Deși pacienții cu imunosupresii majore (neoplasme, infecție HIV) au episoade mai frecvente și cu durată mai lungă, acestea nu reprezintă un semn de imunosupresie. La acești pacienți erupția poate fi mult mai zgomotoasă și localizată pe o suprafață mai extinsă.
Cu ce boli se aseamănă
Leziunile herpetice pot semăna cu câteva alte boli cutanate: sifilis, candidoză, herpes zoster, boala mână-picior-gură, boala Behcet.
Cum se pune diagnosticul
De cele mai multe ori diagnosticul se pune clinic. Leziunile și manifestările locale sunt tipice pentru HSV. Investigațiile paraclinice (de laborator) sunt rareori necesare. Sunt utilizate de obicei atunci când infecțiile nu au aspectul clasic sau pacientul este imunosupresat. Se pot doza anticorpii IgM (în infecțiile acute) și IgG (pentru a determina statusul post-herpetic – mai ales la gravide). Testarea pentru anticorpi nu distinge între HSV 1 și 2.
Cum se tratează
Nu există un tratament curativ pentru HSV. După cum spuneam anterior, virusul rămâne la nivel ganglionar permanent. Tratamentul vizează scurtarea episodului, ameliorarea manifestărilor locale și sistemice și limitarea complicațiilor. Episoadele infecțioase se vindecă spontan relativ frecvent, însă de multe ori îi determină pe pacienți să se adreseze unui medic din pricina simptomatologiei locale și sistemice.
Cel mai frecvent, în cadrul tratamentului sistemic, se folosesc aciclovirul și valaciclovirul, care se vor administra doar de către medicul specialist. Dozelor lor depind de statusul infecțios (primo infecție sau recurență infecțioasă). În situația în care pacientul prezintă episoade frecvente, se poate administra unul dintre cele două pe termen lung (câteva luni). La nivel local se poate administra aciclovir unguent. În plus, se pot utiliza plasturii anti-herpetici cu hidrocoloid (de obicei la nivelul buzelor), care pot ameliora simptomatologia locală și grăbi vindecarea.
Concluziile specialistului și telemedicina
HSV este o infecție frecventă, cu evoluție benignă de cele mai multe ori, care se poate vindeca și singură. Tratamentul administrat de medicul specialist are rolul de a scurta durata și amplitudinea episoadelor și a preveni recurențele, atunci când este posibil.
Însă uneori infecția poate fi extrem de deranjantă pentru pacient, mai ales atunci când are impact psiho-emoțional important sau asupra vieții profesionale și personale. De aceea vă așteptăm cu soluții dermatologice la îndemână.
