Boala gură-mână-picior aproape că are nume de joc dar “Nu te supăra frate”, aici e o treaba cât se poate de serioasă și când medicul îți mai spune și ceva de Coxsackie A16 aproape că pare o misiune în spațiu, în spațiul vostru familial mai degrabă.
Hai să vedem cum stăm cu soluțiile în cazul bolii gură-mână-picior, împreună cu specialistul în pediatrie, Dr Bitoleanu Daniela.
Odată cu intrarea în colectivitate copiii pot contacta tot felul de boli, în special infecții virale cum este și această boală extrem de contagioasă. Boala gură-mână-picior afectează în special colectivitățile de preșcolari – creșe și grădinițe, fiind determinată de mai multe enterovirusuri, însă cel mai frecvent implicat este virusul Coxsackie A16. Acesta determină apariția de vezicule dureroase la nivelul cavității bucale, mâinilor și picioarelor, conform denumirii bolii.
Vorbim de un sindrom clinic determinat de anumite enterovirusuri, frecvent întâlnit în rândul sugarilor și copiilor de până la 5 ani, mai rar la copilul mai mare sau adult. Se prezintă sub forma unei erupții veziculoase dureroase la nivelul cavității bucale și palmelor, plantelor, feței dorsale a degetelor, mai rar la nivelul feselor, toracelui sau membrelor.
Boala gură-mână-picior este determinată de enterovirusurile Coxsackie A16 și Enterovirus A71 cel mai frecvent, dar și de alte enterovirusuri- Coxsachie A2, A4 – până la A10, B2, B3, B5 sau Echovirusurile 1, 4, 7, 19.
Modalitatea de transmitere
Aceste virusuri se transmit fecal-oral, adică prin intermediul mâinilor sau obiectelor contaminate cu materii fecale ale unei persoane infectate, virusul poate fi detectat în scaunul acestor persoane timp de 6 săptămâni, până la câteva luni. Ele mai pot fi transmise prin salivă și secreții respiratorii dar și prin contactul cu lichidul din veziculele de la nivelul mucoasei bucale sau de pe palme și plante.
Prin urmare, boala este foarte contagioasă și se transmite prin contact direct cu mâinile neigienizate, obiecte contaminate – jucării, căni, linguri, prosoape, dar și prin tuse sau strănut.
Odată ingerate, enterovirusurile se replică în țesuturile limfoide submucoase ale intestinului inferior și într-o măsură mai mică în faringe. După replicare, aceste virusuri se răspândesc în ganglionii limfatici regionali. Replicarea în aceste locuri determină diseminarea virusului în întreg organismul, rezultând infectarea țesuturilor reticuloendoteliale și a mai multor organe (sistemul nervos central, inima, ficatul, pielea), determinând inflamație și necroză.
Această boală este mai des întâlnită vara și toamna, mai ales în colectivitățile de copii-creșe, grădinițe, școli, tabere de copii, dar și intrafamilial. Majoritatea cazurilor de boala gură-mână-picior apar la sugari și copii mici (0-3 ani) însă poate fi întâlnită și la copiii mai mari și adulți (în cazuri mai rare).
Perioada de incubație (de la momentul infectării până la apariția primelor simptome) este de obicei de 3 până la 5 zile.
Contagiozitatea (când poate fi transmis virusul)
Cei infectați pot transmite virusul după două zile de la momentul în care au fost infectați și până la 5 zile de la apariția simptomatogiei. Există și cazuri asimptomatice – în general la copilul mare sau adultul care transmit în aceleași moduri infecția virală.
Semne și simptome ale bolii
- copiii încep să refuze alimentația, sunt agitați;
- cei mai mari se plâng de dureri în gât, din cauza leziunilor veziculare și ulcerative de la nivelul mucoasei bucale;
- febră -acesta fiind un simptom comun al bolii, de obicei valori mari, de aproximativ 39 grade C;
- vărsături alimentare;
- dureri abdominale;
- scaune diareice.
Despre examenul clinic
Elementele în diagnosticul bolii gură-mână-picior sunt enantemul (erupție la nivelul mucoaselor) – prezent la nivelul cavității bucale și exantemul (erupție la nivelul pielii). În fazele inițiale ale bolii poate fi prezent doar enantemul sau doar exantemul, ceea ce face destul de dificil diagnosticul.
Enantemul viral apare la 1-2 zile de la debutul febrei și se prezintă sub forma unor macule eritematoase (pete roșii) la nivelul mucoasei bucale- cerul gurii, pilierii amigdalieni, în interiorul obrajilor, pe limbă, pe gingie și în jurul gurii uneori. Ulterior progresează spre aspectul de vezicule (bășicuțe cu lichid alb-gălbui) înconjurate de un halou eritematos. Diametrul veziculei variază între 1-5 mm, acestea se rup și formează ulcere superficiale cu o bază galben-cenușie și margine eritematoasă, foarte dureroase.
Această erupție veziculoasă, dureroasă împiedică alimentația, în special ingestia de alimente solide, copilul plânge când încearcă să mănânce și refuză alimentația, uneori și lichidele. Aspect foarte important pentru sugarii și copiii mici care se pot deshidratat și pot prezenta chiar hipoglicemie dacă simptomatologia persistă mai multe zile.
Exantemul se prezintă sub forma unor vezicule cu lichid alb-gălbui la nivelul mâinilor – degete, palme, zona interdigitală, la nivelul picioarelor – talpă, fața dorsală a degetelor, marginea laterală a piciorului, de unde și denumirea acestei boli ,,gură-mână-picior”. Mai rar pot apărea vezicule la nivelul feselor-la sugari, sau la nivelul trunchiului sau feței-perioral.
Leziunile pot fi sub formă de macule, papule, vezicule sau toate cele trei aspecte pot fi întâlnite la același pacient. De obicei acestea nu sunt dureroase dar pot în anumite cazuri când boala este produsă de anumite serotipuri de enterovirusuri, de exemplu Coxsackie A6. De obicei nu sunt pruriginoase și dispar în 3-4 zile, fără dezvoltare de cruste și fără să lase cicatrici. După 3-8 săptămâni în unele cazuri pot cădea unghiile de la mâini și de la picioare, sau unghiile își pot modifica textura, dar ulterior revin la aspectul normal.
Diagnosticul este stabilit pe baza examenului clinic, poate fi mai dificil atunci când este prezent doar enantemul. Investigațiile de laborator nu sunt necesare de cele mai multe ori, însă în cazuri foarte rare se pot efectua culturi virale din secreții, leziuni sau din scaun, pentru a identifica tulpina implicată.
Complicații și riscuri
Complicații grave ale acestei boli apar foarte rar. Cel mai frecvent poate apărea deshidratarea prin scăderea aportului oral de lichide. Leziunile tegumentare se pot suprainfecta.
- enterovirus-ul A71 reprezintă unul dintre virusurile care determină boala gură-mână-picior și care a fost asociat cu boli ale sistemului nervos central (rombencefalita, paralizie acută, meningita aseptică) ;
- edem și hemoragie pulmonară;
- insuficiență cardiacă;
- coxsachie A6 a fost asociat cu o formă mai severă a bolii- febră cu valori foarte mari, leziuni veziculo-buloase pe zone mai extinse de tegument, eroziuni, ulcerații și evoluție prelungită aproximativ 12 zile, urmată de descuamare palmară și plantară la 1-3 săptămâni;
- căderea unghiilor reprezintă o complicație tardivă ce poate apărea la 3-8 săptămâni de la debutul bolii.
Tratamentul și conduita alimentară
Nu există tratament specific bolii gură-mână-picior, prin urmare se recomandă tratament simptomatic. Tratamentul simptomatic presupune medicație pentru combaterea febrei și durerii.
După vindecare, copilul rămâne cu imunitate împotriva acelui serotip viral, boala poate reapărea însă, deoarece enterovirusurile sunt foarte numeroase.
Această boală determină un risc crescut de deshidratare mai ales în cazul sugarilor. Se recomandă administrarea de lichide reci pentru a calma în același timp leziunile de la nivelul mucoasei bucale. Copiii pot primi lapte matern, formula de lapte, supe, piureuri, alimente moi și ușor de mestecat. Vor fi evitate băuturi sau alimente acre, acide, fierbinți sau condimentate, pentru că pot provoca durere sau usturime.
La nivelul leziunilor de pe piele pot fi aplicate soluții antipruriginoase pentru a evita scărpinatul veziculelor deoarece lichidul din interior este foarte contagios și pentru că în urma lezării se pot suprainfecta.
Prevenția bolii
- copiii trebuie învățați să respecte regulile de igienă (să se spele cât mai des pe mâini-înainte de masă, după folosirea toaletei, după diverse activități);
- spălarea sau dezinfectarea frecvență a jucăriilor, mai ales cele folosite de sugari, care obișnuiesc să le bage în gură;
- folosirea în mod individual a periuței de dinți, prosopului, cănii, etc;
- aerisirea frecvență a încăperilor (dormitor, birou, sala de clasă);
- dezinfectarea frecvență a suprafețelor-masă, toaletă;
- consumul de apă din surse autorizate;
- spălarea riguroasă a fructelor și legumelor înainte de consum;
- izolarea persoanelor contagioase timp de cel puțin 7 zile;
- alăptarea reprezintă factor de protecție.
În concluzie, boala gură-mână-picior este o boală autolimitată (va trece fără un tratament specific), cu o evoluție favorabilă sub tratament simptomatic aplicat la domiciliu. Contagiozitatea bolii este foarte mare, prin urmare copilul trebuie izolat la domiciliu și monitorizat sub îndrumare medicală, iar doar dacă apar complicații se impune evaluare de urgență.