Atenție, vin copiii! … nu este “un pamflet”! Este un interviu despre realitatea din relația de cuplu după apariția copilului. Dincolo de trecerea la formula de 3 sau 4,…, nu se exclude un 2 sănătos și fericit.
Cum să ne raportăm unul la celălalt în cuplu, cum facem să rămână frumos și plin de esență și după ce se nasc copiii, ne spune specialistul în terapie cognitiv-comportamentală și terapie sistemică familială și de cuplu, Liviu Elefterie, în interviul lunii Septembrie.
Cuplul e o formulă de mai mult de doi ?și asta schimbă lucrurile uneori în bine alteori…vom vedea imediat.
Ce tip de schimbări aduce venirea pe lume a copiilor, în dinamica cuplului?
Schimbarea într-un cuplu este constantă, însă în momentul în care devenim părinți, dinamica în relația de cuplu după apariția copilului se schimbă radical, în majoritatea cazurilor. Din păcate, copii nu vin cu instrucțiuni ☺.
A fi părinte este extrem de satisfăcător, dar este și o muncă grea – mai ales la început. Stresul, lipsa de somn, lipsa intimității pun la grea încercare cuplul, mai ales când, în mod natural, relația nu mai este pe primul loc. Cel puțin nu în timp ce avem un nou-născut, neajutorat de care să avem grijă și cere atenție non-stop. Vor fi multe momente când nu știți foarte bine ce să faceți, dar încercați să vă amintiți că este la fel pentru toată lumea.
În timpurile acestea noi, părinții au o provocare mult mai mare decât cea a părinților lor, unde “parentingul” era total diferit față de cel de astăzi. Nu cunosc pe nimeni din generația mea care să-mi fi povestit că tatăl lui/ei a schimbat scutece sau să fi fost implicat așa cum este astăzi un “tată modern”. Datoria tatălui era să meargă la muncă și să asigure traiul familiei, iar mama stătea acasă și avea grijă de copil și casă.
În ziua de astăzi lucrurile nu mai stau așa. Mamele lucrează poate chiar mai mult decât bărbații, însă și-au păstrat aceleași “obligații”. Experiența pe care o avem în legătură cu creșterea unui copil vine doar din propria noastră copilărie, unde singurele modele erau părinții noștri. Aici apare și marea provocare pentru că, instinctual avem tendința să copiem modalitatea în care am fost crescuți, dar rațional și emoțional realizăm că nu mai este valabilă din foarte multe puncte de vedere.
Pasul acesta în necunoscut nu face decât să ne creeze o stare de anxietate permanentă. Această anxietate este întărită și de presiunea din mediul social unde așteptările sunt foarte mari de la ambii părinți, mai ales când pe internet găsești “1001 de…. sfaturi”, diferite și toate spuse de persoane cât mai “zen” și “perfecte” iar părinții nu mai înțeleg nimic.
În această nouă dinamică independența mamei devine ceva, la care mai poate doar să viseze. Când te gândești la lipsa severă de somn și la noile cerințe de timp și atenție a tuturor, nu este de mirare că atât de multe cupluri ajung la “luptă” în primul an al copilului lor. Cunosc, din păcate, multe cazuri de mămici care după 3 zile au realizat că nu au mai avut timp nici să mai facă un duș, nu mai vorbesc de puțină relaxare.
Tații se simt adesea alungați, însă ambii părinți nu își dau voie să se plângă și să-și spună nevoile fără teama că o să pară egoiști.
Ce ar trebui noii părinți să facă pentru a nu uita de cuplu dar să se bucure și de formula de 3, 4 sau mai mult?
Este firesc ca la început să nu fim foarte atenți la cuplu, deoarece acel mult timp pe care îl aveam dedicat “nouă” se mută natural către copil. Trăim într-o eră în care consecințele negative ale neglijării copiilor sunt clar documentate, în care o generație de “copii cu cheia la gât” este acum responsabilă și refuză să repete tiparele propriilor părinți. Poate că lucrurile au ajuns prea departe, într-o direcție centrată doar pe copil, sacrificând însuși cuplul. Desigur, bebelușii pot lega cuplurile în moduri noi, sănătoase și minunate. Adorația reciprocă a copilului lor, sentimentul de sacrificiu comun și angajamentul față de această misiune specială și provocare totodată, pot crea o echipă puternică. Dar pentru alții, sacrificiul și provocarea sunt prea mari și le preia brusc viața.
Responsabilitatea, scutecele, hrănirea, somnul, toate sarcinile bine documentate ale creșterii copilului pot duce cuplul la epuizare. Copilul devine totul. Aici comunicarea devine crucială pentru succesul continuu al familiei și fericirea cuplului. Cuplul are nevoie să discute activ, au nevoie de coordonare și compromis.
Care sunt modalitățile prin care se poate evita degradarea relației?
Terapia poate ajuta foarte mult pentru a descoperi modalități eficiente de comunicare și de a înțelege cât mai bine partenerul și situația în care se află.
“Acea jumătate de oră mi-a făcut ziua specială și m-a ajutat să mă simt normal”, spune ea.
Să-ți faci timp după ce ai născut bebelușul este o necesitate, nu o îngăduință. Găsește timp să vorbești cu prietenii la telefon sau să mergi la un curs, ceva care să te deconecteze de bebeluș. Acest lucru este bun și pentru tine dar și pentru bebeluș. Cu cât ești mai fericit, cu atât vei fi un părinte mai bun. Independența individuală, comunicarea, “dor de noi”, echilibru de putere și de responsabilități poate readuce la o normalitate cuplul.
O să menționez aici câteva dintre problemele care duc la degradare pentru a înțelege ce să NU facem:
- reacțiile furioase la feedback, în loc să fim deschiși să auzim și să înțelegem ce vrea să ne spună partenerul;
- depășirea limitelor în loc să arăți respect pentru ele;
- mutarea afecțiunii doar către copil și lipsirea cuplului de intimidate;
- neînțelegere în loc de înțelegere;
- fiind manipulator, dominant sau supus rănește pe termen lung cuplul și de cele mai multe ori se transformă într-o cangrenă care nu mai dă cuplului nicio șansă de supraviețuire.
Dacă observați, foarte multe dintre direcțiile menționate mai sus, ating două puncte foarte importante și anume timpul și respectul pe care îl oferim.
Aici, pentru a concretiza și pentru a avea efectul dorit, este nevoie de lucru individual în cabinet.
Vine degradarea despre care am vorbit mai devreme pe fondul unor probleme mai vechi ale cuplului?
Sigur că da, pot să fi și niște probleme pe care în mod normal nici nu le luăm în calcul, însă stresul din relația de cuplu după apariția copilului le poate amplifica la niște cote extraordinar de mari.
Ce se întâmplă după ce cresc copiii? Se mai pot regăsi partenerii după ce își mută concentrarea de pe copil înapoi pe formula de 2?
Dacă nu facem greșeala să ne focusăm doar pe copii și suntem atenți să hrănim și cuplul, atunci în cele mai multe cazuri lucrurile revin la perioada de dinaintea apariției copiilor. O să vedem adulți care după ce puii zboară din cuib încep să se bucure de vacanțe, de lucruri pe care le-au pus pe pauză.
Cuplurile se pot regăsi și pot retrăi o a doua tinerețe. Din păcate există și cupluri care nu reușesc să treacă pragul rutinei. Rămân închistați în obiceiurile formate de-a lungul anilor și le este parcă peste mână să iasă din bucla în care au trăit până atunci.
După plecarea copiilor și lipsa activităților legate de ei, există riscul ca cei 2 să ajungă în impas, să nu mai știe ce au de făcut și să încerce să se domine unul pe celălalt ducând în final chiar la divorț.
“Cuibul gol” este doar una dintre problemele cu care se confruntă cuplul. Cealaltă problemă este “ce urmează”? Cuplul obisnuit să aibă în permanență ceva de făcut se trezește cu foarte mult timp liber și nici un scop, de aceea este bine să facă planuri pentru ce va urma.
Ce sfătuiește specialistul? Ce tips and tricks funcționează sau aici “personalizat” este cuvântul de ordine?
În principiu, ajutorul personalizat este sfânt. Fiecare cuplu în sine are niște particularități, iar dacă pentru cineva funcționează o anume tehnică la altul poate să nu funcționeze, ba chiar în anumite cazuri poate face mai mult rău dacă nu este înțeleasă și aplicată corect.
Așa că, în linii generale, este bine să realizați că este greu pentru amândoi, chiar dacă pare că nu este așa, iar reproșuri de genul “păi tu ce faci toată ziua?” sau “tu ai stat toată ziua acasă și tot nu este curățenie” iar din partea cealaltă vine replica “ție îți este ușor, te duci și te relaxezi la muncă și eu mă chinui acasă” etc. nu fac decât să mărească prăpastia.
Timpul dedicat cuplului este benzina care face să funcționeze întreagă mașină, fără acest combustibil nimic nu poate funcționa.
Un ultim aspect, dar foarte important, este grija personală. Trebuie să avem grijă să ne simțim bine cu noi, să ne permitem “luxul” unui timp dedicat doar nouă și această energie de cele mai multe ori aduce o stare de bine cuplului.
Ai grijă “de voi”, indiferent că ești un EL, o EA, chiar pornind de la micul nucleu de unde formulele se schimbă, sentimentele evoluează și lucrurile se complică doar ca să devină mai pline de sens. Iar când nu poți să te întorci la VOI cum o făceai cândva, suntem aici pentru a găsi soluții.
