Un mod frecvent de exprimare pentru depresia vârstnicilor este cel al plângerilor somatice, respectiv echivalențele depresive prezente în formă de depresie mascată. Cele mai frecvente plângeri somatice sunt: cele dureroase, simptomele neurologice, crampele, voma, diareea, constipația, palpitațiile tahicardia, dispneea și hiperventilația, neliniștea sau micțiunile. În funcție de aceste simptome și de severitatea lor se face și clasificarea depresiei.
Clasificarea depresiei
În funcție de debut, depresiile sunt de două feluri: cele cu debut anterior perioadei de vârstnic care se continuă și depresiile care apar și se manifestă la vârsta a treia.
Depresia majoră este mai caracteristică pentru adulți, prevalența sa la vârstnici fiind mai mică. Simptomele majore centrale sunt dispozițiile depresive, scăderea interesului și a plăcerii pentru activitatea normală, scăderea energiei, creșterea oboselii. Simptomele adiționale sunt scăderea încrederii sau a stimei de sine, vina excesivă și inadecvată, gândurile recurente de moarte, comportamentul suicidar, scăderea evidentă pentru abilitatea de concentrare sau de gândire, scăderea activității psiho-motorii, tulburarea somnului sau modificarea apetitului. Simptomatologia clinică proprie episodului depresiv major include: plângerile somatice mai frecvente față de tineri, hipocondria excesivă, agitația mare, creșterea probabilității apariției confuziilor, plângerile legate de scăderea memoriei, anxietatea și formele melancolice.
Depresia minoră este forma cea mai comună de depresie a vârstnicilor. Aceasta este forma cu caracteristicile clinice ale depresiilor majore, însă mai puține ca număr și ca intensitate.
Distimia este depresia cronică cu debut în perioada de adult, cu o durată de cel puțin doi ani. Cu o stare permanentă de rău pacientul, deși consultă un număr mare de medici, face numeroase tratamente, ajunge să se obișnuiască cu această stare cronică pe care parcă o are dintotdeauna.
Depresia vasculară definește sindromul depresiv cu diferite patogenii vasculare. Bolile cerebro-vasculare prin modificările arterelor terminale subcorticale afectează circuitele cortico-subcorticale. Astfel este afectată neurotransmisia acestor circuite cu rol important în reglarea dispoziției. Depresia contribuie la accidente vasculare silențioase. Simptomatologia clinică specifică este cea de scădere a atenției, a vitezei mentale și a funcțiilor executive.
Depresia cu debut tardiv și cu factori vasculari de risc prezintă clinic tulburări cognitive mai frecvente față de cei fără factori vasculari de risc. Factorii vasculari de risc implicați în depresia vasculară sunt: hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică, bolile vasculare periferice, accidentele vasculare cerebrale și diabetul zaharat. De asemenea, infarctul miocardic se însoțește frecvent de depresie.
Tulburarea afectivă datorată unei condiții medicale generale este un alt tip de depresie. Ca simptomatologie clinică se poate manifesta ca depresie majoră, depresie simptomatică sau subsindromală. Accidentele vasculare cerebrale prezintă un risc crescut pentru depresie. De asemenea, în cancere au fost descrise depresii cronice. Scăderile senzoriale-vizuale, auditive, dizabilitățile fizice severe, invaliditățile, determină apariția depresiilor tocmai prin modificarea stilului de viață.
Consecințele depresiei
Consecința principală și cea mai de temut a depresiei vârstnicului este suicidul. Cei mai importanți factori de risc pentru suicid din cursul depresiei vârstnicului sunt: simptomatologia clinică cu agitație severă, sentimentul important de vinovăție, nefericirea, insomniile; personalitățile introvertite; sexul masculin cu vârste înaintate; funcționarea limitată și izolarea; alte afecțiuni psihice, demența și durerile cronice.
Alături de mortalitate, depresia are un rol important și în creșterea morbidității. În paralel cu creșterea morbidității, creșterea costurilor necesare îngrijirii este consecința majoră a depresiilor.
