Narcisist patologic - ce înseamnă narcisismul și cum îl recunoaștem

Narcisismul patologic este o tulburare de personalitate complexă care afectează profund atât individul, cât și relațiile sale. 

În acest articol, vom explora în detaliu ce înseamnă să fii narcisist, caracteristicile tulburării de personalitate narcisistă, semnele distinctive ale narcisismului patologic, cauzele și factorii de risc, impactul asupra relațiilor și societății, precum și opțiunile de tratament disponibile.

Înțelegerea acestui fenomen psihologic ne poate ajuta să recunoaștem mai bine comportamentele problematice și să abordăm cu empatie și înțelepciune interacțiunile cu persoanele afectate de această tulburare.

Ce înseamnă narcisist patologic — definiție, trăsături și diferențe față de narcisismul moderat

Termenul “narcisist” își are originea în mitul grecesc al lui Narcis, un tânăr care s-a îndrăgostit de propria reflexie. În psihologie, narcisismul descrie un tipar de personalitate caracterizat prin:

• Un sentiment exagerat al importanței personale;
• Nevoia constantă de admirație;
• Lipsa empatiei față de ceilalți;
• Preocupare excesivă pentru imagine și succes.

Din perspectivă clinică, narcisismul patologic este considerat o tulburare de personalitate, având următoarele trăsături:

• Grandoare (în fantezii sau comportament);
• Nevoie permanentă de atenție și laudă;
• Sentimentul că merită privilegii speciale;
• Tendința de a exploata alții în beneficiu propriu;
• Invidie față de realizările altora.

Ce înseamnă narcisist patologic?

Spre deosebire de narcisismul moderat — care poate implica o încredere ridicată în sine și dorința de a reuși, fără a afecta profund relațiile sau funcționarea socială — narcisismul patologic este o tulburare de personalitate. Aceasta presupune un tipar rigid și constant de gândire și comportament, caracterizat prin:

• O percepție grandioasă asupra propriei persoane (în fantezii sau comportament);
• Nevoie permanentă de atenție, admirație și validare;
• Credința că merită privilegii speciale sau tratament preferențial;
• Tendința de a exploata pe ceilalți pentru a-și atinge scopurile;
• Invidie față de succesul altora și convingerea că ceilalți îi invidiază la rândul lor.

Diferența esențială este că, în timp ce narcisismul moderat poate fi funcțional și chiar benefic în anumite contexte sociale sau profesionale, narcisismul patologic afectează grav relațiile, cariera și viața personală. Persoanele cu această tulburare au dificultăți în a accepta criticile, manipulează frecvent pe cei din jur și, adesea, nu conștientizează impactul negativ al comportamentului lor.

Tulburarea de personalitate narcisistă – caracteristici și diagnostic

Tulburarea de personalitate narcisistă se caracterizează printr-un tipar persistent de grandoare, nevoia de admirație și lipsa empatiei.

Pentru diagnosticarea tulburării, o persoană trebuie să prezinte cel puțin 5 din aceste criterii. Simptomele debutează de obicei în adolescență sau tinerețe și se manifestă în diverse contexte.

Persoanele cu această tulburare au o stimă de sine fragilă în ciuda aparențelor. Sunt extrem de sensibile la critici, care le pot provoca sentimente intense de umilință. Pentru a-și proteja imaginea, pot reacționa cu furie sau dispreț față de cei care îi critică.

Relațiile interpersonale ale narcisiștilor sunt adesea superficiale și problematice. Ei tind să formeze legături doar cu persoane pe care le consideră speciale sau care le pot crește stima de sine. Au dificultăți în a recunoaște nevoile și sentimentele celorlalți, ceea ce duce la conflicte frecvente.

Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte tulburări de personalitate, episoade maniacale sau hipomaniacale și efectele consumului de substanțe. Un diagnostic corect poate fi pus doar de către un specialist în sănătate mintală în urma unei evaluări clinice complete.

Narcisist patologic – semne și manifestări

Tulburarea de personalitate narcisistă patologică este o formă severă a narcisismului, caracterizată printr-un tipar rigid și disfuncțional de gândire și comportament. Această condiție afectează profund relațiile interpersonale, performanța profesională și bunăstarea emoțională a individului.

Narcisismul patologic se manifestă printr-o serie de comportamente și atitudini specifice observabile în interacțiunile sociale și relațiile interpersonale.

Caracteristici principale:

Persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă patologică prezintă trăsături accentuate, precum:

• Grandoare extremă (exagerarea realizărilor, convingerea că sunt unice și speciale fără dovezi concrete).
• Nevoie insațioasă de admirație (caută constant validare și laudă din partea celor din jur).
• Lipsa empatiei profunde (ignorararea sau minimalizarea sentimentelor și nevoilor altora).
• Exploatarea relațiilor (folosirea oamenilor pentru a-și atinge propriile scopuri, fără remușcări).
• Reacții intense la critici (furie disproporționată, dispreț sau retragere abruptă atunci când imaginea lor este pusă în pericol).
• Invidie constantă (față de succesul altora sau credința că ceilalți le invidiază).
• Comportament arogant și superior (adoptarea unei atitudini disprețučtoare față de cei considerați inferiori).

Este important de menționat că simptomele pot varia ca intensitate. În cazurile severe, narcisismul patologic poate afecta semnificativ funcționarea socială, profesională și personală a individului.

Persoanele cu această tulburare au adesea o stimă de sine fragilă în ciuda aparențelor. Pot reacționa cu furie sau dispreț când se simt criticate sau când percep că statutul lor este amenințat. Această sensibilitate extremă la critici este un indicator important al tulburării.

Recunoașterea acestor semne poate ajuta la identificarea timpurie a problemei și la căutarea ajutorului specializat. Tratamentul, de obicei sub forma psihoterapiei, poate ajuta la gestionarea simptomelor și îmbunătățirea relațiilor interpersonale.

Tipuri de narcisism patologic

Exista mai multe forme de narcisism patologic, fiecare cu particularități distincte, dar care au în comun o preocupare excesiva pentru propria imagine și o lipsa de empatie fata de ceilalti. Cele mai cunoscute tipuri sunt:

• Narcisismul grandios — caracterizat de aroganta, un sentiment exagerat de superioritate, dorință constantă de putere și admirație. Persoanele cu acest tip de narcisism tind să fie dominate de comportamente impunătoare, se laudă frecvent cu realizările lor și minimizează contribuțiile celorlalți. Pot deveni manipulatori pentru a-și atinge scopurile și nu acceptă ușor feedback-ul negativ.
• Narcisismul vulnerabil — mai subtil și înșelător, acest tip este mascat de o aparentă modestie sau timiditate, însă persoanele afectate sunt extrem de sensibile la critici și eșecuri. De multe ori, reacționează defensiv, simțindu-se profund rănite sau nedreptățite chiar și de comentarii minore. Pot afișa o victimizare constantă și caută validare indirectă, așteptând ca ceilalți să le confirme valoarea.

Pe lângă aceste două forme principale, exista și narcisismul malign — o combinație între narcisismul grandios și trăsături antisociale, manifestându-se printr-o dorință clară de a domina, manipula sau chiar răni pe cei din jur, fără remușcări.

Deși modurile în care se exprima aceste tipuri de narcisism diferă, impactul asupra relațiilor și mediului social poate fi profund negativ. Cei din jur pot resimți constant tensiune, manipulare sau invalidare, fiind prinși între nevoia narcisicului de validare și instabilitatea emoțională generată de aceste comportamente.

Cauze și factori de risc ai narcisismului patologic

Deși cauzele exacte ale narcisismului patologic nu sunt pe deplin elucidate, cercetătorii consideră că această tulburare rezultă dintr-o combinație complexă de factori biologici, psihologici și sociali:

Factori genetici și biologici

• Predispoziție genetică – studiile sugerează o componentă ereditară;
• Dezechilibre chimice cerebrale, în special în zonele implicate în reglarea emoțiilor;
• Anomalii structurale în regiunile cerebrale asociate cu empatia și controlul impulsurilor.

Experiențe din copilărie

• Abuz emoțional, fizic sau sexual;
• Neglijare severă din partea îngrijitorilor;
• Supraprotecție și laude excesive;
• Lipsa unor limite clare și a disciplinei;
• Așteptări nerealiste din partea părinților.

Factori psihologici

• Dezvoltarea unei stime de sine fragile ca mecanism de apărare;
• Dificultăți în procesul de separare-individualizare;
• Probleme de atașament față de figurile parentale;
• Traume emoționale nerezolvate.

Influențe socio-culturale

Anumite aspecte ale societății moderne pot contribui la dezvoltarea și menținerea trăsăturilor narcisice:

• Accentul pus pe individualism și realizări personale;
• Presiunea de a proiecta o imagine perfectă pe rețelele sociale;
• Glorificarea celebrității și a succesului material;
• Diminuarea valorilor tradiționale și a conexiunilor comunitare.

Este important de menționat că prezența unuia sau mai multor factori de risc nu garantează dezvoltarea narcisismului patologic. Această tulburare este rezultatul unei interacțiuni complexe între vulnerabilitățile individuale și experiențele de viață.

Factori de menținere

Odată ce trăsăturile narcisice se dezvoltă, anumite comportamente și situații pot contribui la menținerea și agravarea lor:

• Relații care validează constant sentimentul de grandoare;
• Evitarea situațiilor care ar putea provoca sentimente de inadecvare;
• Utilizarea excesivă a rețelelor sociale pentru validare;
• Alegerea unor medii profesionale care recompensează comportamentul narcisic.

Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc asociați cu narcisismul patologic este esențială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de prevenție și tratament. Abordarea terapeutică necesită o intervenție complexă, care să țină cont de multiplele aspecte implicate în apariția și menținerea comportamentului narcisic.

Cum afectează narcisismul patologic relațiile personale și dinamica socială

Narcisismul patologic are un impact profund asupra relațiilor interpersonale și a societății în ansamblu. Persoanele cu această tulburare tind să creeze relații toxice și disfuncționale, caracterizate prin manipulare, lipsă de empatie și exploatare emoțională.

În relațiile romantice, narcisiștii patologici pot manifesta:

• Căutarea constantă de admirație și validare;
• Incapacitatea de a oferi suport emoțional reciproc;
• Gelozie excesivă și comportament posesiv;
• Tendința de a-și înșela sau abandona partenerii;
• Utilizarea tehnicilor de manipulare precum gaslighting-ul.

La locul de muncă, persoanele cu narcisism patologic pot crea un mediu toxic prin:

• Subminarea colegilor pentru a părea superiori;
• Asumarea meritelor pentru munca altora;
• Refuzul de a accepta critici sau feedback constructiv;
• Abuz de putere și intimidarea subordonaților.

La nivel social mai larg, prevalența crescută a narcisismului patologic poate duce la:

• Erodarea încrederii și a coeziunii sociale;
• Promovarea unei culturi a individualismului extrem;
• Creșterea inegalităților sociale și economice;
• Subminarea instituțiilor democratice.

Copiii crescuți de părinți cu tulburare narcisică pot dezvolta probleme emoționale pe termen lung, inclusiv stimă de sine scăzută, anxietate și dificultăți în relații. Acest lucru poate perpetua ciclul narcisismului patologic între generații.

Pentru a contracara efectele negative ale narcisismului patologic, societatea ar trebui să pună accent pe dezvoltarea empatiei, a compasiunii și a responsabilității sociale. Educația emoțională și promovarea unor valori etice solide pot ajuta la prevenirea dezvoltării trăsăturilor narcisice severe.

Cum recunoști un narcisist patologic

Un narcisist patologic se caracterizează printr-un simț exagerat al propriei importanțe, considerându-se superior celorlalți și așteptându-se să fie tratat în consecință, fără a oferi ceva în schimb. Are o nevoie constantă de admirație și validare, căutând atenția celor din jur prin comportamente ostentative sau povești menite să-i evidențieze calitățile.

De exemplu, într-o discuție de grup, va întrerupe frecvent pentru a aduce vorba despre propriile realizări, chiar dacă subiectul nu are legătură cu el. Dacă cineva împărtășește o reușită, narcisistul patologic va simți nevoia să o minimalizeze sau să povestească imediat ceva „și mai impresionant” despre sine.

Lipsa de empatie este un alt semn clar — nu reușește să înțeleagă sau să acorde importanță sentimentelor altora. De exemplu, dacă un coleg își exprimă o dificultate personală, narcisistul poate răspunde cu un comentariu precum: „Toți avem probleme, dar uite cum le depășesc eu…”, mutând rapid atenția înapoi asupra propriei persoane.

În fața criticii, oricât de blândă sau constructivă ar fi, reacționează defensiv sau agresiv. De exemplu, dacă cineva îi sugerează o îmbunătățire minoră într-un proiect, poate răspunde cu: „Tu nu înțelegi cât de complicat a fost să fac asta!” sau chiar „Dacă crezi că poți face mai bine, fă-o tu!”.

De cele mai multe ori, relațiile sale interpersonale sunt superficiale și centrate pe beneficii personale. Poate fi extrem de fermecător la început, dar dacă simte că nu mai are nimic de câștigat dintr-o relație, își pierde rapid interesul sau devine distant și rece.

Tactici de manipulare folosite de narcisistul patologic

Narcisiștii patologici folosesc tactici subtile și înșelătoare pentru a controla și domina pe cei din jur, creând un mediu de confuzie și nesiguranță. Printre cele mai frecvente metode se numără:

• Gaslighting-ul — o formă insidioasă de manipulare în care victima este făcută să-și pună la îndoială propria percepție asupra realității. Narcisistul poate nega lucruri evidente, distorsiona faptele sau minimaliza reacțiile victimei, spunându-i frecvent că “exagerează” sau “își imaginează lucruri”, slăbindu-i astfel încrederea în sine.
• Love-bombing-ul — o strategie prin care narcisistul copleșește o persoană cu afecțiune exagerată, complimente și gesturi grandioase la începutul relației, creând iluzia unei conexiuni intense și unice. Odată ce victima este prinsă emoțional, narcisistul retrage brusc această atenție, lăsând-o confuză și dornică să “repare” relația, consolidând astfel controlul asupra ei.
• Triangularea — o tehnică în care narcisistul introduce o a treia persoană într-o dinamică, fie reală, fie imaginară, pentru a crea tensiune, gelozie sau competiție. Poate fi vorba despre un fost partener, un coleg sau chiar un prieten apropiat, scopul fiind de a submina încrederea victimei și de a o determina să “lupte” pentru atenția narcisistului, menținând-o astfel într-o stare constantă de neliniște.
• Proiectarea — Narcisistul își atribuie propriile defecte, greșeli sau intenții rele altor persoane. De exemplu, dacă mint sau manipulează, te vor acuza pe tine că faci același lucru, deturnând atenția de la comportamentul lor real.
• Silent treatment (tratamentul tăcerii) — O metodă de pedeapsă emoțională prin care narcisistul ignoră complet persoana vizată, refuzând să comunice sau să ofere explicații. Acest lucru creează anxietate și o nevoie disperată de a recâștiga aprobarea lor.
• Devalorizarea — După faza de idealizare (love-bombing), narcisistul începe treptat să critice, să minimizeze realizările și să umilească victima, destabilizându-i încrederea în sine și făcând-o mai ușor de controlat.
• Hoovering — Atunci când victima încearcă să se distanțeze sau să încheie relația, narcisistul “o absoarbe înapoi” cu promisiuni goale, gesturi mărețe sau apeluri emoționale, doar pentru a recăpăta controlul, fără intenția reală de a se schimba.
• Blame-shifting (mutarea vinei) — Narcisistul evită responsabilitatea, răsturnând situația astfel încât victima să pară vinovată pentru orice conflict sau problemă. Te fac să te îndoiești de propriile reacții și să te simți mereu de partea greșită.
• Scapegoating (țap ispășitor) — Un mecanism prin care narcisistul alege o persoană (adesea cea mai empatică sau vulnerabilă) pe care o învinovățește constant pentru toate lucrurile care merg prost, păstrându-și astfel imaginea de sine neatinsă.
• Intermitența recompenselor — Narcisistul alternează momente de afecțiune cu episoade de răceală sau cruzime, creând un cerc vicios în care victima devine dependentă de aprobarea ocazională, sperând mereu să recâștige “versiunea bună” a narcisistului.

Aceste tactici sunt adesea combinate, făcând manipularea și mai greu de recunoscut.

Tratament pentru gestionarea narcisismului patologic

Tratamentul narcisismului patologic este complex și de lungă durată, necesitând o abordare multidisciplinară. Principalele opțiuni terapeutice includ:

Psihoterapia

Psihoterapia este considerată tratamentul de bază pentru tulburarea de personalitate narcisistă. Cele mai eficiente forme de psihoterapie includ:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – ajută pacientul să identifice și să modifice tiparele de gândire și comportament disfuncționale.
• Psihoterapia psihodinamică – explorează conflictele inconștiente și experiențele din copilărie care au contribuit la dezvoltarea narcisismului.
• Terapia centrată pe scheme – se concentrează pe identificarea și modificarea schemelor cognitive profunde.

Pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine această tulburare și să înceapă un proces de vindecare, sprijinul unui specialist în psihoterapie poate fi un pas esențial.

Terapia de grup

Terapia de grup poate fi o provocare pentru persoanele cu narcisism patologic, dar aduce beneficii importante, mai ales când este ghidată de un terapeut cu experiență. Acest tip de terapie oferă un mediu structurat în care pacienții:

• Își dezvoltă empatia și conștientizarea socială – Interacționând cu ceilalți membri ai grupului, indivizii narcisiști primesc feedback autentic și direct, ceea ce îi ajută să recunoască impactul comportamentului lor asupra celor din jur.
• Își exersează abilitățile interpersonale – Terapeutul încurajează participanții să practice ascultarea activă, validarea emoțiilor celorlalți și gestionarea reacțiilor impulsive.
• Învață să gestioneze critica și respingerea – Având tendința de a reacționa defensiv la orice feedback negativ, terapia de grup îi ajută să tolereze criticile într-un mediu sigur și să dezvolte mecanisme sănătoase de răspuns.
• Construiesc relații autentice – Spre deosebire de relațiile superficiale sau centrate pe validare externă, terapia îi învață să dezvolte conexiuni bazate pe respect și vulnerabilitate reciprocă.

Terapia de familie

Terapia de familie este importantă deoarece relațiile tensionate cu cei apropiați pot agrava simptomele narcisismului și pot împiedica progresul terapeutic. Această formă de terapie se axează pe:

• Îmbunătățirea comunicării – Familia învață să exprime clar nevoile și limitele, fără a încuraja comportamentele manipulative sau dramatice. De asemenea, pacientul este ghidat să asculte și să răspundă empatic.
• Recunoașterea tiparelor disfuncționale – Adesea, narcisismul are rădăcini în dinamici familiale complexe (critică excesivă, așteptări nerealiste, lipsă de afecțiune autentică). Terapia ajută la identificarea acestor tipare și la întreruperea lor.
• Stabilirea limitelor sănătoase – Membrii familiei sunt încurajați să își stabilească limite clare, astfel încât să nu susțină involuntar comportamentele toxice (de exemplu, validarea constantă sau evitarea conflictelor din frică).
• Construirea sprijinului emoțional – Oferirea unui mediu familial stabil și empatic contribuie la reducerea sentimentului de izolare al pacientului și la promovarea schimbării.
• Gestionarea crizelor – Familia învață să reacționeze calm în fața izbucnirilor emoționale, fără a alimenta comportamentele dramatice sau agresive.

Managementul farmacologic

Deși nu există medicamente specifice pentru tratarea narcisismului, anumite medicamente pot fi prescrise pentru gestionarea simptomelor asociate precum:

• Antidepresive – pentru tratarea depresiei comorbide;
• Anxiolitice – pentru reducerea anxietății;
• Stabilizatori de dispoziție – pentru controlul instabilității emoționale.

Strategii de gestionare a relațiilor cu persoanele narcisiste

Pentru persoanele care interacționează cu indivizi narcisiști, câteva strategii utile includ:

1. Stabilirea unor limite clare și ferme

Persoanele cu trăsături narcisiste au tendința de a testa și de a încălca limitele celorlalți, fie din dorința de control, fie din nevoia de validare. De aceea, stabilirea unor limite clare este esențială.

Tactici:

• Formularea clară a limitelor: Este important ca mesajele să fie directe și concise. De exemplu: „Nu pot să îți răspund imediat la fiecare mesaj, dar îți voi răspunde când am timp.”
• Consecvența: Odată ce o limită este stabilită, trebuie menținută, chiar dacă persoana narcisistă insistă sau încearcă să manipuleze situația.
• Repetarea calmă: Dacă limitele sunt contestate, este util să se repete cu calm același răspuns, fără a intra într-o dispută.
• Evitarea confruntărilor directe și a criticilor

Persoanele narcisiste reacționează adesea defensiv la orice critică, percepând-o ca un atac personal. De aceea, abordările agresive sau reproșurile directe pot escalada conflictele.

Tactici:

• Folosirea mesajelor „eu”: În loc de „Tu nu mă asculți niciodată”, se poate spune: „Eu mă simt neglijat când discuțiile noastre sunt întrerupte.”
• Redirecționarea discuției: Dacă tonul conversației devine prea tensionat, se poate schimba subiectul către unul neutru sau se poate încheia politicos conversația: „Simt că discuția devine prea aprinsă acum. Putem relua altă dată.”
• Evitarea justificărilor excesive: Persoana narcisistă poate interpreta justificările lungi ca o oportunitate de a controla conversația. Un răspuns scurt și ferm este adesea mai eficient.

3. Menținerea unei distanțe emoționale sănătoase

Implicarea emoțională excesivă într-o relație cu o persoană narcisistă poate duce la epuizare psihologică. De aceea, păstrarea unui echilibru între compasiune și auto-protecție este esențială.

Tactici:

• Auto-observația: Este util ca persoana implicată să își monitorizeze propriile reacții și emoții, pentru a nu fi absorbită de dramă sau manipulare.
• Limitarea confidențelor: O relație cu o persoană narcisistă nu este întotdeauna un spațiu sigur pentru vulnerabilitate. Este indicat să se evite dezvăluirea detaliilor personale care ar putea fi folosite ulterior într-un mod negativ.
• Exersarea detașării emoționale: Dacă persoana narcisistă încearcă să provoace reacții intense, este de ajutor să rămâi calm și neutru: „Îți înțeleg punctul de vedere. Hai să discutăm altădată.”

4. Redefinirea așteptărilor

O relație sănătoasă presupune reciprocitate și empatie — două lucruri care pot lipsi într-o interacțiune cu o persoană narcisistă. Este important să existe așteptări realiste, fără speranța că persoana se va schimba brusc sau că va oferi sprijin emoțional profund.

Tactici:

• Acceptarea limitelor persoanei narcisiste: În loc să se încerce schimbarea acesteia, se poate lucra la gestionarea propriilor reacții.
• Setarea unui scop clar pentru interacțiuni: Dacă relația este inevitabilă (de exemplu, la locul de muncă sau în familie), e util ca interacțiunile să aibă un obiectiv specific și să fie cât mai concise.
• Recunoașterea progresului personal: Fiecare pas în consolidarea limitelor și în menținerea echilibrului emoțional reprezintă un progres real.

Aceste strategii nu doar că ajută la gestionarea relațiilor cu persoanele narcisiște, ci contribuie și la protejarea sănătății emoționale și a stimei de sine. Deși schimbarea unei persoane cu trăsături narcisiste este dificilă, cei din jur pot învăța să își regăsească controlul și liniștea interioară.

În concluzie, înțelegerea și abordarea narcisismului patologic necesită o perspectivă holistică, care să ia în considerare atât nevoile individului afectat, cât și impactul asupra celor din jur. Prin educație, conștientizare și intervenții terapeutice adecvate, putem spera să reducem efectele negative ale acestei tulburări și să promovăm relații interpersonale mai sănătoase și o societate mai empatică.

Surse

• Caligor, E., Levy, K. N., & Yeomans, F. E. (2015). Narcissistic personality disorder: Diagnostic and clinical challenges. American Journal of Psychiatry, 172(5), 415-422. https://ajp.psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.ajp.2014.14060723
• Ronningstam, E. (2011). Narcissistic personality disorder in DSM-V—in support of retaining a significant diagnosis. Journal of Personality Disorders, 25(2), 248-259. https://guilfordjournals.com/doi/10.1521/pedi.2011.25.2.248
• Pincus, A. L., & Lukowitsky, M. R. (2010). Pathological narcissism and narcissistic personality disorder. Annual Review of Clinical Psychology, 6, 421-446. https://www.annualreviews.org/doi/10.1146/annurev.clinpsy.121208.131215
• Ronningstam, E. (2016). Pathological narcissism and narcissistic personality disorder: Recent research and clinical implications. Current Behavioral Neuroscience Reports, 3(1), 34-42. https://link.springer.com/article/10.1007/s40473-016-0060-y