Ce este tulburarea de personalitate histrionică? Simptome, cauze și soluții terapeutice

Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele unui comportament exagerat de teatral sau al unei nevoi constante de a atrage atenția celor din jur? În unele cazuri, aceste trăsături pot indica mai mult decât un simplu mod de a relaționa cu ceilalți – pot fi semne ale unei tulburări de personalitate histrionice.

În acest articol, îți explicăm ce înseamnă această tulburare, care sunt cauzele și simptomele ei și ce soluții terapeutice există pentru a sprijini persoanele care se confruntă cu ea. Descoperă cum poate fi recunoscută și abordată într-un mod sănătos, cu ajutorul resurselor și specialiștilor potriviți.

Ce este tulburarea de personalitate histrionică?

Tulburarea de personalitate histrionică (TPH) se caracterizează printr-un model persistent de emoții excesive și o nevoie acută de a fi în centrul atenției. Dar ce anume distinge această tulburare de alte afecțiuni psihologice? Persoanele cu TPH manifestă un stil dramatic și emoțional în interacțiunile sociale, căutând constant să impresioneze și să captiveze audiența din jurul lor.

Această tulburare face parte din categoria tulburărilor de comportament sau personalitate, fiind marcată de comportamente exagerate și o anumită instabilitate. Persoanele afectate tind să fie foarte expresive din punct de vedere emoțional, caută constant validare și atenție din partea celorlalți și pot întâmpina dificultăți în a construi și menține relații profunde și de durată. Să aprofundăm, așadar, principalele caracteristici ale acestei tulburări.

Printre principalele caracteristici ale tulburării de personalitate histrionice se numără:

• O nevoie intensă de a fi în centrul atenției.
• Un comportament seducător sau provocator, adesea inadecvat contextului.
• Emoții superficiale, care se schimbă rapid.
• Folosirea aspectului fizic într-un mod exagerat, cu scopul de a atrage atenția.
• Un stil de vorbire impresionant, dar adesea lipsit de substanță.
• Tendința de a dramatiza, teatralism și exagerare în exprimarea emoțiilor
• O sugestibilitate crescută.
• Tendința de a percepe relațiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

Deși tulburarea de personalitate histrionică poate afecta atât bărbații, cât și femeile, diagnosticul este mai des întâlnit la femei. Această statistică ar putea fi influențată de factori culturali și de diferențele în modul în care anumite comportamente sunt percepute și raportate în funcție de gen. Dar cum se manifestă, concret, această tulburare?

Simptome și manifestări ale personalității histrionice

Comportamentul histrionic se manifestă printr-o serie de semne distinctive care pot afecta semnificativ viața de zi cu zi a unei persoane. Iată câteva dintre cele mai comune manifestări:

1. Nevoia constantă de atenție: Persoanele cu TPH se simt inconfortabil atunci când nu sunt în centrul atenției. Pentru a atrage și menține atenția asupra lor, pot recurge la diverse tactici, inclusiv comportamente excentrice sau provocatoare.
2. Emotivitate exagerată: Emoțiile sunt adesea exprimate într-un mod dramatic și intens, dar pot părea superficiale sau nesincere pentru cei din jur. Schimbările rapide de dispoziție sunt frecvente.
3. Comportament seducător: Persoanele cu tulburare histrionică pot adopta un comportament sexual provocator sau seducător, chiar și în situații sociale în care acest lucru este inadecvat sau nedorit.
4. Preocupare excesivă pentru aspectul fizic: Există o tendință de a folosi aspectul fizic pentru a atrage atenția. Aceasta poate include îmbrăcăminte provocatoare sau un stil vestimentar foarte dramatic.
5. Vorbire impresionantă, dar vagă: Stilul de vorbire tinde să fie foarte expresiv și dramatic, dar adesea lipsit de detalii concrete sau de substanță.
6. Sugestibilitate crescută: Persoanele cu TPH sunt ușor influențate de alții sau de circumstanțe, adoptând rapid opiniile sau atitudinile celor din jur.
7. Relații superficiale: Deși pot părea foarte sociabile și prietenoase, relațiile lor tind să fie superficiale. Pot considera relațiile mai intime decât sunt în realitate.
8. Căutarea constantă de noutate și stimulare: Se plictisesc ușor și caută în mod constant experiențe noi și incitante.
9. Dramatizarea situațiilor: Au tendința de a exagera importanța evenimentelor sau situațiilor, transformându-le în povești dramatice.
10. Dificultăți în gestionarea criticilor: Pot reacționa puternic la critici sau dezaprobare, manifestând furie sau tristețe.

Comorbidități frecvente în TPH

Tulburarea de personalitate histrionică nu apare adesea în izolare. Multe persoane care se confruntă cu TPH pot prezenta și alte tulburări psihice asociate, ceea ce complică evaluarea și tratamentul. Printre cele mai frecvente comorbidități se numără tulburările de anxietate, depresia și tulburările de consum de substanțe. Acestea pot intensifica instabilitatea emoțională și comportamentele disfuncționale.

Identificarea acestor tulburări asociate este esențială pentru crearea unui plan terapeutic eficient și pentru înțelegerea complexității experienței interioare a persoanei afectate.

Aceste simptome pot varia în intensitate și frecvență de la o persoană la alta. Nu toate persoanele cu tulburare de personalitate histrionică vor manifesta toate aceste simptome. Diagnosticul și evaluarea trebuie realizate de un profesionist calificat în sănătate mentală. Dar ce anume determină apariția acestor manifestări?

Cauze și factori de risc ai tulburării de personalitate histrionice

Cauzele exacte ale tulburării de personalitate histrionice nu sunt pe deplin cunoscute, dar se consideră că rezultă dintr-o combinație de factori genetici, biologici, de dezvoltare și de mediu. Iată o analiză mai detaliată a potențialelor cauze și factori de risc:

1. Factori genetici: Există dovezi că tulburările de personalitate pot avea o componentă genetică. Persoanele cu rude de gradul întâi (părinți, frați) care suferă de tulburări de personalitate sau alte afecțiuni psihiatrice pot avea un risc mai mare de a dezvolta TPH.
2. Factori de mediu și experiențe din copilărie: Anumite experiențe din copilărie pot crește riscul de a dezvolta TPH:

• Lipsa unei discipline consecvente.
• Atenție excesivă sau, dimpotrivă, lipsa de atenție din partea părinților.
• Recompensarea comportamentului dramatic sau manipulativ.
• Experiențe traumatice sau abuz în copilărie.
• Instabilitate familială.

3. Factori de dezvoltare: Modul în care o persoană învață să facă față stresului și să-și regleze emoțiile în timpul dezvoltării poate influența apariția TPH.
4. Factori culturali: Culturile care pun accent pe expresivitatea emoțională și pe atenția socială pot influența modul în care se manifestă simptomele TPH.
5. Neurobiologie: Deși cercetările sunt încă limitate, unele studii sugerează că ar putea exista diferențe în structura și funcționarea creierului la persoanele cu tulburări de personalitate.
6. Temperament: Anumite trăsături de temperament, cum ar fi o sensibilitate emoțională crescută sau o nevoie intensă de stimulare, pot predispune o persoană la dezvoltarea TPH.
7. Modelul parental: Copiii care cresc cu părinți care manifestă comportamente dramatice sau histrionice pot învăța și adopta aceste comportamente.

Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă neapărat că o persoană va dezvolta tulburare de personalitate histrionică. Absența acestor factori nu garantează că cineva nu va dezvolta tulburarea. TPH, ca multe alte tulburări psihiatrice, este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori genetici, mediu și experiențele de viață ale individului. Dar cum se stabilește diagnosticul acestei tulburări?

Tulburarea histrionică în contextul social actual

În era rețelelor sociale și a culturii vizualului, comportamentele caracteristice tulburării de personalitate histrionice pot fi adesea confundate cu atitudini promovate social: afișarea excesivă a emoțiilor, nevoia constantă de validare publică sau exprimarea teatrală a vieții personale sunt adesea normalizate, ba chiar încurajate. Platforme precum Instagram, TikTok sau YouTube pot accentua nevoia de atenție și pot crea contexte în care persoanele cu tendințe histrionice se simt „validate” de expunerea constantă.

Totodată, acest mediu digital poate masca suferința emoțională reală a unei persoane cu TPH sau o poate amplifica, atunci când feedbackul extern încetează să apară. De aceea, este important ca aceste comportamente să fie înțelese în contextul lor clinic și cultural, fără a generaliza sau a patologiza alegerile de exprimare individuală.

Diagnosticarea tulburării de personalitate histrionică

Diagnosticarea tulburării de personalitate histrionice (TPH) este un proces complex care necesită o evaluare atentă realizată de un specialist în sănătate mentală. Nu există un test specific pentru TPH, iar diagnosticul se stabilește pe baza unei combinații de observații clinice, istoricul pacientului și evaluări psihologice.

Procesul de diagnosticare include, de obicei, următoarele etape:

1. Evaluare clinică: Un psihiatru sau psiholog va efectua un interviu detaliat pentru a evalua simptomele, istoricul medical și psihiatric, precum și circumstanțele de viață ale pacientului.
2. Criterii de diagnostic: Specialistul va utiliza criteriile de diagnostic stabilite în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5). Pentru a fi diagnosticată cu TPH, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin cinci dintre cele opt criterii specificate.
3. Evaluare psihologică: Pot fi utilizate teste psihologice standardizate pentru a evalua personalitatea și funcționarea emoțională.
4. Examinare fizică: Uneori, poate fi necesară o examinare fizică pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea explica simptomele.
5. Istoric familial: Se va lua în considerare istoricul familial de tulburări psihiatrice, având în vedere posibila componentă genetică a TPH.
6. Diagnostic diferențial: Este important să se excludă alte tulburări care pot prezenta simptome similare, cum ar fi tulburarea borderline sau alte tulburări de personalitate.

Diferențiere față de alte tulburări de personalitate

Tulburarea de personalitate histrionică poate fi adesea confundată cu alte tulburări din același spectru, în special tulburarea de personalitate borderline (TPB) și tulburarea de personalitate narcisică (TPN). Deși există trăsături comune – cum ar fi instabilitatea emoțională sau nevoia de atenție – fiecare tulburare are particularități clare:

• TPH vs. TPB: Persoanele cu borderline experimentează adesea frică intensă de abandon, impulsivitate severă și un sentiment de sine instabil. În schimb, persoanele cu TPH sunt mai stabile din punct de vedere identitar, dar caută constant atenția și pot dramatiza excesiv emoțiile.
• TPH vs. TPN: Narcisismul implică adesea un sentiment de superioritate, lipsa empatiei și o nevoie de admirație, în timp ce TPH implică o nevoie de aprobare socială și exprimarea exagerată a emoțiilor pentru a atrage atenția, nu pentru a domina sau impresiona prin statut.

Această diferențiere este esențială pentru un diagnostic corect și pentru alegerea unui plan terapeutic eficient. Odată stabilit diagnosticul, ce opțiuni terapeutice sunt disponibile?

Dacă tu sau cineva apropiat prezintă aceste simptome, nu înseamnă automat că suferă de o tulburare de personalitate. Totuși, evaluarea realizată de un specialist este esențială pentru înțelegerea emoțiilor și comportamentelor.
Poți găsi rapid un psiholog sau psihiatru disponibil în apropierea ta pe Hilio – platforma unde mii de oameni își încep călătoria spre echilibru interior.

Tratamentul și gestionarea tulburării de personalitate histrionică

Tratamentul tulburării de personalitate histrionice (TPH) poate fi complex și necesită o abordare personalizată. Obiectivul principal al tratamentului este de a ajuta persoana să-și gestioneze mai bine emoțiile, să îmbunătățească relațiile interpersonale și să dezvolte strategii de adaptare mai sănătoase. Iată câteva dintre principalele abordări terapeutice:

1. Psihoterapie: Aceasta este considerată tratamentul de bază pentru TPH. Diferite forme de psihoterapie pot fi benefice:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Ajută la identificarea și modificarea tiparelor de gândire și comportament problematice.
• Terapia psihodinamică: Se concentrează pe explorarea conflictelor inconștiente și a experiențelor din copilărie care pot contribui la simptomele actuale.
• Terapia de grup: Poate ajuta la îmbunătățirea abilităților sociale și la oferirea de feedback constructiv.

2. Terapia de familie sau de cuplu: Poate fi utilă pentru a îmbunătăți relațiile și comunicarea cu cei apropiați.
3. Managementul simptomelor: În anumite cazuri, pot fi prescrise medicamente pentru a gestiona simptome specifice asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia. Nu există medicamente specifice pentru tratarea TPH.
4. Dezvoltarea abilităților sociale: Terapia poate include tehnici pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare și interacțiune socială.
5. Gestionarea stresului: Învățarea tehnicilor de relaxare și gestionare a stresului poate ajuta la reducerea intensității simptomelor.
6. Educație: Atât pacientul, cât și familia sa pot beneficia de educație cu privire la natura tulburării și strategiile de gestionare a acesteia.
7. Stabilirea obiectivelor: Terapia poate ajuta la stabilirea unor obiective realiste și la dezvoltarea strategiilor pentru atingerea acestora.

Provocări în terapie și factori care favorizează progresul

Deși psihoterapia este esențială în tratamentul tulburării histrionice, procesul terapeutic poate ridica unele provocări specifice. Persoanele cu TPH pot idealiza sau devaloriza rapid terapeutul, pot căuta validare emoțională constantă în cadrul ședințelor sau pot evita confruntarea cu aspectele mai profunde ale propriei personalități.

Pentru ca terapia să aibă succes, este important ca relația terapeutică să fie una stabilă și clar structurată. Stabilirea limitelor, formularea unor obiective concrete și lucrul asupra acceptării de sine sunt pași importanți. De asemenea, sprijinul constant și răbdarea terapeutului sunt esențiale în procesul de schimbare emoțională durabilă.

Tratamentul pentru TPH poate fi de lungă durată și necesită angajament și efort constant. Progresul poate fi lent, dar cu sprijin adecvat și perseverență, multe persoane cu TPH pot învăța să-și gestioneze mai bine simptomele și să-și îmbunătățească calitatea vieții. Dar cum influențează această tulburare relațiile cu cei din jur?

Impactul tulburării histrionice asupra relațiilor interpersonale

Tulburarea de personalitate histrionică (TPH) poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor interpersonale, atât în context personal, cât și profesional. Iată câteva moduri în care TPH poate afecta relațiile:

1. Dificultăți în menținerea relațiilor profunde: Deși persoanele cu TPH pot părea inițial foarte sociabile și atrăgătoare, ele pot avea dificultăți în menținerea relațiilor pe termen lung, din cauza nevoii constante de atenție și validare.
2. Manipulare emoțională: Pot recurge la tactici de manipulare emoțională pentru a obține atenția și aprobarea celorlalți, ceea ce poate duce la tensiuni în relații.
3. Gelozie și posesivitate: Teama de a nu fi în centrul atenției poate duce la comportamente geloase sau posesive în relațiile romantice.
4. Instabilitate emoțională: Schimbările rapide de dispoziție și reacțiile emoționale intense pot fi dificil de gestionat pentru cei din jur.
5. Superficialitate în relații: Tendința de a considera relațiile mai intime decât sunt în realitate poate duce la dezamăgiri și conflicte.
6. Dificultăți în mediul profesional: Comportamentul dramatic și nevoia constantă de atenție pot crea probleme în relațiile de la locul de muncă și pot afecta performanța profesională.
7. Impactul asupra familiei: În cazul unui părinte cu TPH, copiii pot fi expuși la un mediu emoțional instabil și pot dezvolta propriile probleme emoționale.
8. Provocări în prietenii: Prietenii pot simți că relația este unilaterală, cu accentul pus constant pe nevoile persoanei cu TPH.
9. Dificultăți în intimitate: Deși pot părea foarte deschise și expresive, persoanele cu TPH pot avea dificultăți în stabilirea unei conexiuni emoționale autentice și profunde.

Cu ajutor terapeutic adecvat și sprijin, persoanele cu TPH pot învăța să gestioneze mai bine aceste aspecte ale relațiilor lor. Educația și înțelegerea din partea celor apropiați pot juca un rol important în îmbunătățirea dinamicii relaționale.

Cum pot reacționa apropiații

Pentru cei care au în viața lor o persoană cu trăsături histrionice, poate fi dificil să mențină o relație sănătoasă și echilibrată. Însă susținerea apropiaților poate avea un impact pozitiv semnificativ, mai ales dacă este oferită cu înțelegere și limite clare.

Ce poți face:

• Încurajează persoana să caute ajutor de specialitate.
• Menține o comunicare clară și calmă, chiar și în momente tensionate.
• Stabilește limite sănătoase, evitând să recompensezi comportamentele dramatice.

Ce să eviți:

• Să intri în jocul manipulării emoționale.
• Să etichetezi persoana („ești exagerat(ă)”, „te prefaci”).
• Să încerci să joci rolul de terapeut sau salvator.

Sprijinul empatic, combinat cu o abordare echilibrată, poate contribui la reducerea tensiunilor din relație și la încurajarea schimbării pozitive.

Imaginea de sine și nevoia de validare externă

Un aspect central al TPH este faptul că imaginea de sine a persoanei afectate este adesea fragilă și dependentă de aprobarea celor din jur. Complimentele, atenția și reacțiile emoționale din exterior devin surse esențiale de validare și încredere. În lipsa acestora, persoana poate experimenta sentimente intense de nesiguranță, gol interior sau respingere.

Această dinamică face ca reacțiile negative (critici, respingere, ignorare) să fie percepute ca amenințări directe la propria valoare. Tocmai de aceea, lucrul terapeutic asupra construirii unei imagini de sine autentice și stabile este esențial pentru progresul emoțional.

Gestionarea tulburării de personalitate histrionice: Un pas spre echilibru

Tulburarea de personalitate histrionică, deși complexă, nu este o sentință. Prin terapie adecvată și strategii de gestionare a emoțiilor, persoanele afectate pot duce o viață împlinită și echilibrată. Următorul pas esențial este conștientizarea și acceptarea, urmate de un angajament activ în procesul terapeutic.

În plus, dezvoltarea unor relații interpersonale sănătoase și autentice, bazate pe încredere și respect reciproc, poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții. Prin efort susținut și sprijin adecvat, este posibil să se depășească provocările impuse de TPH și să se construiască un viitor mai luminos și mai stabil emoțional.

Este important de reținut că nu orice persoană expresivă, teatrală sau dornică de atenție suferă de o tulburare de personalitate. Utilizarea etichetelor psihologice în discursul cotidian, fără o evaluare specializată, poate contribui la stigmatizarea inutilă și poate afecta relațiile sau încrederea în sine a celor vizați. Diagnosticul rămâne întotdeauna responsabilitatea unui specialist în sănătate mintală.

Surse

1. Torrico, T. J., French, J. H., Aslam, S. P., & Shrestha, S. (2024). Histrionic Personality Disorder. In StatPearls

   . StatPearls Publishing. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542325/

2. Klonsky, E. D., Jane, J. S., Turkheimer, E., & Oltmanns, T. F. (2002). Gender role and personality disorders. Journal of Personality Disorders, 16(5), 464-476. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4364134/
3. Babl, A., Gómez Penedo, J. M., Berger, T., Schneider, N., Sachse, R., & Kramer, U. (2023). Change processes in psychotherapy for patients presenting with histrionic personality disorder. Clinical Psychology & Psychotherapy, 30(2), 398-413. https://doi.org/10.1002/cpp.2769
4. Zimmerman, M., Rothschild, L., & Chelminski, I. (2005). The prevalence of DSM-IV personality disorders in psychiatric outpatients. American Journal of Psychiatry, 162(10), 1911-1918. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.162.10.1911

Sprock, J., Blashfield, R. K., & Smith, B. (1990). Gender-typed behavioral examples of histrionic personality disorder. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 12(3), 267-284. https://doi.org/10.1023/A:1007514522708