Dislexia - de la simptome la tratament

Te întrebi dacă dislexia poate fi prevenită, care sunt cauzele acesteia sau cum să comunici cu o persoană care are dislexie?

Despre toate acestea și nu numai îți vorbește Dr. Ovidiu Balaban Popa, medic psihiatru și specialist Hilio, în rândurile următoare.

Dislexia, o tulburare de citire frecvent întâlnită, poate avea un impact semnificativ asupra vieții unei persoane. În acest articol, vom explora ce este dislexia, simptomele sale, tipurile de dislexie, cauzele apariției acesteia, cum se manifestă, cum se diagnostichează și ce opțiuni terapeutice există pentru a ajuta persoanele cu dislexie.

Ce este dislexia?

Dislexia este o problemă de învățare care face dificilă citirea cuvintelor corect și rapid. Acest lucru poate face dificilă înțelegerea unui text și poate provoca și probleme de ortografie. Dislexia nu este doar o problemă a copilăriei – mulți adolescenți și adulți continuă să aibă dificultăți de citire.

Nu există un test simplu, cum ar fi un test de sânge sau o scanare cerebrală, care să poată diagnostica dislexia. De fapt, există o anumită subiectivitate în ceea ce privește diagnosticarea dislexiei, ceea ce face dificilă stabilirea unei linii clare între cei care au și cei care nu au dislexie.

Dislexia variază în severitate, semănând cu alte afecțiuni precum hipertensiunea sau obezitatea. Chiar dacă un copil poate ajunge să citească fluent, el sau ea poate avea în continuare probleme cu ortografia. În ciuda acestor dificultăți, dislexia nu afectează inteligența generală sau capacitatea de învățare în alte domenii decât cititul și scrisul.

Simptome dislexie

Cele mai frecvente simptome ale dislexiei sunt:

Dificultăți semnificative cu viteza și acuratețea decodării cuvintelor: indivizii dislexici pot avea dificultăți în a citi cuvintele corect și fluid. Acesta nu este un rezultat al lipsei de inteligență sau a educației insuficiente, ci este legat de modul în care creierul procesează limbajul.

Afectarea înțelesului cuvintelor: dislexicii pot avea probleme cu înțelegerea exactă a cuvintelor și frazelor, deși pot înțelege perfect contextul general al unei conversații sau al unui text. Acesta este un rezultat al dificultăților de decodare și procesare a limbajului.

Dificultăți de ortografie: ortografia poate fi o provocare semnificativă pentru cei cu dislexie: pot inversa sau amesteca literele în cuvinte, ceea ce duce la greșeli de ortografie frecvente.

Probleme cu percepția vorbirii, recunoașterea și manipularea sunetelor de bază într-o limbă: persoanele cu dislexie pot avea probleme cu înțelegerea și folosirea sunetelor de bază care formează cuvinte și propoziții într-o limbă, acest lucru poate afectând abilitatea lor de a vorbi clar și corect.

Probleme cu memoria limbajului și învățarea sunetelor literelor: dislexicii pot avea dificultăți în a memora și în a recunoaște sunetele literelor și cum acestea se combină pentru a forma cuvinte. Aceasta este una dintre cele mai frecvente dificultăți întâmpinate de indivizii cu dislexie.

Toate aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra performanței academice și a învățării generale a unei persoane, dar cu sprijinul potrivit și strategiile adecvate, persoanele cu dislexie pot să învețe eficient și să aibă o viață plină și productivă.

Tipuri de dislexie

Există mai multe tipuri de dislexie, fiecare cu propriul set unic de simptome și provocări. Acestea includ:

1. Dislexia fonologică: cel mai des întâlnit tip de dislexie și care implică dificultăți în asocierea sunetelor cu simbolurile și în descompunerea sunetelor limbajului. Persoanele cu dislexie fonologică au dificultăți în decodarea sau pronunțarea cuvintelor.
2. Dislexia de numire rapidă: persoanele care se luptă cu capacitatea de a numi rapid culorile, numerele și literele atunci când acestea le sunt prezentate pot avea dislexie de numire rapidă. Acest tip de dislexie poate fi legat atât de viteza de citire, cât și de viteza de procesare pentru citire.
3. Dislexia cu deficit dublu: o persoană cu dislexie cu deficit dublu se luptă cu două aspecte ale citirii. Aceste două aspecte includ adesea viteza de numire și identificarea sunetelor în cuvinte. Acest tip de dislexie este o combinație de numire rapidă și fonologică și nu este neobișnuită; totuși, este considerată în general ca fiind cea mai severă formă de dislexie.
4. Dislexia de suprafață: un individ care poate pronunța cu ușurință cuvinte noi, dar nu reușește să recunoască cuvinte familiare, poate avea dislexie de suprafață. În acest caz, experții cred că creierul nu reușește să recunoască cum arată un cuvânt pentru a procesa cuvântul rapid.
5. Dislexia vizuală: când un copil are dificultăți în a-și aminti ce a văzut pe o pagină, poate avea dislexia vizuală. Afectează procesarea vizuală, făcând astfel încât creierul să nu obțină imaginea completă a ceea ce văd ochii.
6. Dislexia dezvoltării: dislexia poate fi a dezvoltării (genetică) sau dobândită (rezultând dintr-o leziune cerebrală traumatică sau boală). Dislexia dezvoltării include atât dislexia primară, cât și pe cea secundară.
7. Dislexia dobândită: când o leziune cerebrală traumatică sau o boală afectează centrele cerebrale responsabile pentru procesarea limbajului, uneori pot dezvolta dislexie. Acest tip de dislexie este, de asemenea, denumită dislexie de traumă, deoarece este cauzată de un traumatism cerebral și este singurul tip de dislexie cu o cauză cunoscută.

Care sunt cauzele apariției dislexiei?

Dislexia este o tulburare complexă și cercetările sugerează că există mai multe cauze potențiale care contribuie la dezvoltarea acesteia. Deși nu există o singură cauză definitivă, următoarele factori sunt adesea implicate:

Factori genetici

Dislexia pare să fie moștenită, ceea ce înseamnă că poate fi transmisă de la părinți la copii. Persoanele cu un părinte sau un frate cu dislexie au un risc mai mare de a dezvolta tulburarea.

Diferențe neurobiologice

Studiile de imagistică cerebrală au arătat diferențe în modul în care creierul unei persoane cu dislexie procesează informațiile lingvistice. Aceste diferențe apar în regiunile creierului responsabile pentru procesarea limbajului.

Diferențe structurale ale creierului

Anumite studii au indicat că există diferențe în structura și funcționarea anumitor părți ale creierului la persoanele cu dislexie, inclusiv zonele responsabile pentru recunoașterea și procesarea limbajului.

Factori prenatali și perinatali

Anumite complicații în timpul sarcinii și nașterii, precum prematuritatea sau expunerea la tutun sau alcool în timpul sarcinii pot crește riscul de dislexie.

Este important de reținut că, deși cercetările au identificat acești factori de risc, dislexia poate apărea la oricine, indiferent de contextul familial, de abilitățile intelectuale sau de oportunitățile educaționale.

Cum se manifestă dislexia la copii?

Semnele dislexiei pot fi dificil de recunoscut înainte ca cel mic să înceapă școala, dar unele indicii timpurii pot indica o problemă. Odată ce copilul tău ajunge la vârsta școlară, profesorul poate fi primul care observă o problemă. Severitatea variază, dar afecțiunea devine adesea evidentă atunci când un copil cu dislexie începe să învețe să citească.

Odată ce copilul dislexic este la școală, simptomele dislexiei pot deveni mai evidente, cum ar fi:

• cititul mult sub nivelul așteptat pentru vârstă;
• probleme cu procesarea și înțelegerea a ceea ce se aude;
• dificultăți în a găsi cuvântul potrivit sau în a formula răspunsuri la întrebări;
• probleme cu amintirea secvenței lucrurilor;
• dificultăți în a vedea (și ocazional a auzi) asemănările și diferențele în litere și cuvinte;
• incapacitatea de a pronunța un cuvânt necunoscut;
• dificultăți de ortografie;
• petrecerea unui timp neobișnuit de lung pentru finalizarea sarcinilor care implică citirea sau scrierea;
• evitarea activităților care implică citirea.

Cum se diagnostichează dislexia?

Diagnosticarea dislexiei implică o evaluare completă efectuată de un specialist în sănătate mintală. Aceasta poate include observarea copilului, teste de citire și scriere, teste psihologice, precum și ascultarea modului în care copilul vorbește și citește. De asemenea, medicul poate solicita informații despre dezvoltarea copilului, starea de sănătate și performanța școlară.

În unele cazuri, medicul poate recomanda o evaluare neurologică sau o evaluare a auzului și a vederii pentru a exclude alte probleme care ar putea cauza simptome similare cu dislexia.

Deși majoritatea copiilor sunt pregătiți să învețe să citească până la vârsta de grădiniță sau clasa întâi, copiii cu dislexie pot avea probleme în a învăța să citească până la acea vreme. Discută cu medicul dacă nivelul de citire al copilului este sub ceea ce se așteaptă pentru vârsta lui sau dacă observi alte semne de dislexie.

Când dislexia rămâne nedepistată și netratată, dificultățile de citire din copilărie continuă în viața de adult.

Tratament dislexie

În prezent, nu există medicamente care să trateze dislexia. În schimb, intervențiile educaționale pot oferi noi moduri eficiente de a învăța și a citi.

Copiii cu dislexie pot lucra cu un specialist instruit pentru a învăța noi abilități de citire. Uneori, încetinirea unei lecții oferă unui copil cu dislexie mai mult timp pentru a acoperi subiectele. Colaborează cu școala copilului tău pentru a te asigura că acesta primește atenția și abordarea potrivite..

Cel mai important lucru pe care îl poți face este să petreci timp citind cu voce tare împreună cu copilul tău. De asemenea, este important să reții că dislexia nu este ceva asupra căruia copilul are control.

Fii răbdător și susține-l. Încurajarea și sprijinul pe care le oferi pot fi impulsul de care copilul are nevoie pe măsură ce învață să-și gestioneze dislexia. Acest lucru îl poate ajuta, de asemenea, să se simtă mai puțin anxios sau temător în legătură cu activitățile legate de citire.

Și adulții pot beneficia de tratament pentru dislexie. Există programe și instrumente disponibile care îi pot ajuta cu dificultățile de citire legate de dislexie, indiferent de vârstă.

Cum se previne dislexia?

Dislexia este o tulburare prezentă la naștere și nu poate fi prevenită sau vindecată, dar poate fi gestionată cu instrucțiuni speciale și suport. Intervenția timpurie pentru a aborda problemele de citire este importantă. Părinții trebuie să înțeleagă că copiii cu dislexie pot învăța în mod normal, dar probabil au nevoie să învețe în moduri diferite decât copiii fără această condiție. Predarea ar trebui să fie individualizată și poate implica modelarea literelor și a cuvintelor în lut sau alte tehnici tridimensionale pentru a ajuta copilul să învețe literele și cuvintele.

Dacă observi oricare dintre semnele de dislexie, apelează la un medic. El poate ajuta la determinarea problemelor fizice, cum ar fi problemele de vedere, care cauzează sau contribuie la starea copilului și te poate îndruma către specialiști care pot diagnostica și trata tulburările de învățare. Aceștia pot include un specialist în educație, un psiholog sau un logoped.

Cum comunicăm cu o persoană care are dislexie?

Comunicarea cu un dislexic poate necesita abordări diferite, în funcție de severitatea dislexiei și de modul în care aceasta afectează abilitățile individului de a procesa informațiile. Iată câteva sugestii care pot ajuta:

1. Folosește instrucțiuni simple: încearcă să folosești propoziții simple atunci când oferi instrucțiuni sau explici ceva. Acest lucru poate ajuta persoana cu dislexie să înțeleagă mai bine ceea ce încerci să comunici.
2. Folosește repere vizuale: atunci când oferi direcții, folosește repere vizuale, cum ar fi un restaurant cunoscut sau un magazin, în loc de puncte cardinale sau direcții specifice.
3. Încurajează utilizarea de alternative la citire și scriere: dacă persoana dislexică are dificultăți în a citi sau a scrie, încurajează utilizarea de alternative, cum ar fi ascultarea de cărți audio sau vizionarea de documentare.
4. Fii răbdător și înțelegător: este important să fii răbdător și înțelegător atunci când comunici cu o persoană cu dislexie. Aceasta poate avea nevoie de mai mult timp pentru a procesa informațiile și a răspunde.
5. Folosește tehnologia: există numeroase aplicații și instrumente tehnologice care pot ajuta persoanele cu dislexie. De exemplu, aplicațiile de memo vocal pot fi folosite pentru a înregistra instrucțiuni sau informații importante.

Dacă ai nevoie de ajutor, apelează la un specialist Hilio!

Referințe:

1. Torgesen, J. K., Rashotte, C. A., & Alexander, A. W. (2001). Principles of fluency instruction in reading: Relationships with established empirical outcomes. In M. Wolf (Ed.), Dyslexia, fluency, and the brain (pp. 333-355). York Press.
2. Perfetti, C. A. (1985). Reading ability. Oxford University Press.
3. Landerl, K., & Moll, K. (2010). Comorbidity of learning disorders: prevalence and familial transmission. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 51(3), 287-294.
4. Berninger, V. W., Nielsen, K. H., Abbott, R. D., Wijsman, E., & Raskind, W. (2008). Writing problems in developmental dyslexia: Under-recognized and under-treated. Journal of School Psychology, 46(1), 1-21.
5. Mayo Clinic. (n.d.). Dyslexia – Symptoms and causes. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dyslexia/symptoms-causes/syc-20353552
6. NeuroHealth AH. (n.d.). Types of Dyslexia & How to Identify Them. https://neurohealthah.com/blog/types-of-dyslexia/
7. Cleveland Clinic. (n.d.). Dyslexia. https://my.clevelandclinic.org/health/articles/6005-dyslexia
8. Rutter, M., Caspi, A., Fergusson, D., et al. (2004). Sex differences in developmental reading disability: new findings from 4 epidemiological studies. JAMA, 291(16), 2007–2012. https://doi.org/10.1001/jama.291.16.2007
9. Shaywitz, S. E., Shaywitz, B. A., Fletcher, J. M., & Escobar, M. D. (1990). Prevalence of reading disability in boys and girls. Results of the Connecticut Longitudinal Study. JAMA, 264(8), 998–1002. https://doi.org/10.1001/jama.1990.03450080084036
10. Shaywitz, S. E., Shaywitz, B. A., Pugh, K. R., et al. (1992). Discrepancy compared with low achievement definitions of reading disability: results from the Connecticut Longitudinal Study. Journal of Learning Disabilities, 25(10), 639–648. https://doi.org/10.1177/002221949202501005
11. Ellis, A. W. (1993). Reading, Writing and Dyslexia: A Cognitive Analysis. Psychology Press.