Nu vi se pare că orașul e mai treaz că niciodată odată cu prima zi de școală? Da, da… știm! Avem și mai mult trafic , griji, rechizite, cheltuieli. Numai goana după flori colorate și brusc o bucurie de care toți parcă aveam nevoie, plutește în aer. Îngrijorările sunt fel de fel în contextul actual și știm că primele săptămâni după începerea școlii au un impact asupra stării emoționale dar și a rutinei copiilor și a părinților.
În acest an, prima zi de școală nu va semăna deloc cu ceea ce am trăit și știam noi a fi începutul de an școlar. Andra Zaharia, Psihoterapeut ATLAS, ne este alături cu sfaturi și îndrumări care să ne ajute să le fim alături celor mici.
Pandemia cu COVID-19 ne-a pus față în față cu multe schimbări de planuri și priorități, ne-a testat din plin capacitățile de adaptare, de rezistență la stres și de toleranță la frustrare. Însă, de departe, cea mai mare provocare pentru părinți o reprezintă începerea noului an școlar, în special pentru cei ai căror copii vor avea parte acum de primul clopoțel.
Astfel că în acest an, pe lângă emoțiile și întrebările specifice legate de prima zi de școală, părinții vor experimenta o serie de griji și frământări suplimentare referitoare la noul mod de desfășurare al orelor de curs și a procesului de predare-învățare, la capacitatea celor mici de adaptare la toate aceste reguli noi de igienă și distanțare fizică, dar și la siguranța și sănătatea lor.
Oare cum va fi la școală? Cât de ușor se va adapta? Va ști ce are de făcut? Cum se va descurca cu regulile de igienă și distanțare fizică? Își va face ușor prieteni? Se va descurca printre atâția oameni necunoscuți? Va fi în siguranță? Va reuși să nu contacteze virusul?
… sunt cu siguranță întrebări pe care în mod cert fiecare părinte le are în minte atunci când se gândește la prima zi de școală a copilului său.
Toate aceste temeri și griji ale adulților nu sunt ieșite din comun pentru că trecerea de la grădiniță la școală reprezintă în sine un pas important în creșterea și dezvoltarea copilului, implicând mai multă responsabilitate și seriozitate din partea celui mic. Din acest moment, activitatea lui principală nu va mai fi joaca, ci învățarea; va avea un program strict de studiu, odihnă și relaxare; va face eforturi cognitive și de concentrare a atenției mai mari decât înainte pentru a acumula cunoștințele specifice programelor școlare. Ori asta nu este deloc un lucru ușor de făcut pentru un copil care până atunci și-a petrecut timpul în mediul mai relaxat și preponderent ludic al grădiniței. Iar la tot acest tablou se adaugă efortul sumplimentar pe care cel mic îl va face pentru a se adapta situației create de pandemia cu COVID-19.
Cum facem ca, în acest context nou și deloc simplu, să susținem copiii să depășească emoțiile primei zile de școală și să se adapteze cât mai ușor la mediul școlar?
Încurajarea împărtășirii
Cu siguranță copiii au auzit povestindu-se despre școală acasă, la grădiniță, la locul de joacă, de la prietenii mai mari ca vârstă. Însă, dincolo de toate aceste informații, școala rămâne pentru ei un teren cu totul și cu totul necunoscut până când ajung ei înșiși să-l experimenteze. Astfel că cei mici pot avea o sumedenie de întrebări, curiozități sau frământări legate de cum va decurge interacțiunea cu cadrul didactic, cum va arăta sala de clasă, cum se vor desfășura orele, cum va interacționa cu noii colegi. Cu cât sunt încurajați să împărtășească gândurile, trăirile și emoțiile legate de această nouă etapă din viața lor, cu părinții sunt mai disponibili în a le oferi răspunsurile de care au nevoie, cu atât primele zile și săptămâni de școală vor fi mai ușoare pentru ei și adaptarea va fi mai rapidă.
Comunicare autentică
Chiar dacă fiecare părinte vrea să-și protejeze copilul și să-i ofere o tranziție și o adaptare ușoară, nu este de dorit ca informațiile oferite celor mici să nu fie în concordanță cu realitatea. Este important să fim sinceri și să le oferim o imagine cât mai fidelă a ceea ce urmează, pentru că, oricât de dificil ar fi, asta este ceea ce ei vor experimenta. Știind adevărul, copiii vor avea timp să se pregătească mental și emoțional, să-și construiască modalități sănătoase de coping și să-și depășească temerile. Și chiar dacă, odată ajunși la școală, se vor trezi în fața unor circumstanțe neprevăzute, le va fi mai ușor să-și găsească resurse să gestioneze impactul situațiilor punctuale decât a întregii realități.
În plus, lipsa de sinceritate a părinților poate contribui la scăderea încrederii pe care copiii o vor avea în aceștia, ceea ce atrage după sine un dezechilibru în relația copil-părinte, pe de o parte, dar și o creștere a nivelului de neîncredere pe care copilul o poate avea în raport cu sine și cu ceilalți, pe de altă parte.
Explicarea importanței normelor de igienă și distanțare fizică
Pentru copii este nenatural să păstreze distanța fizică față de persoanele dragi, prieteni sau parteneri de joacă. De aceea poate fi dificil pentru ei să înțeleagă și să gestioneze cu ușurință respectarea distanței recomandate de 1,5-2m și a normelor drastice de igienă, mai ales într-un context cu totul nou, așa cum este începerea școlii. În acest caz, părinților le revine responsabilitatea de a explica, pe înțelesul celor mici, de ce este necesar și la ce ajută distanțarea fizică, respectarea regulilor de igienă, purtarea măștilor de protecție etc. Având toate aceste detalii, copii vor avea reurse pentru a dezvolta o bună capacitate de adaptare la reguli și de diminuare a sentimentului de frustrare.
Autocontrolul emoțional al părinților
Este perfect normal ca în situația prin care trecem acum cu toții să ne fie greu să facem față propriilor stări emoționale, mai ales celor negative. Este natural să ne fie teamă sau să fim îngrijorați pentru sănătatea noastră și a copiilor noștri, să ne întrebăm ce impact mental, emoțional și social va avea acestă pandemie asupra noastră, care vor fi efectele pe termen scurt, mediu și lung ale acestui nou mod de „a face școală”, la ce ne putem aștepta în următoarele luni. Uneori, toate aceste gânduri pot rula fără încetare pe fundalul minții noastre, crescând starea de nesiguranță și anxietatea, stare care poate fi preluată și de către copiii noștri.
De aceea, pentru a evita acest lucru, este recomandat ca dincolo de toate îngrijorările sau incertitudinile pe care le avem, dincolo de toate scenariile negative pe care ni le putem închipui, să încercăm, pe cât posibil, să ne axăm pe momentul prezent. Ancorarea în „aici și acum” ne dă posibilitatea să avem o imagine cât mai clară a realității, să ne concentrăm energia și resursele pentru a găsi cele mai bune și mai eficiente soluții pentru situațiile cu care ne confruntăm. Nu știe nimeni ce ne va rezerva viitorul, dar cu siguranță vom descoperi, când și dacă va fi cazul, cum să facem față noilor provocări pe care viața ni le va da.
Pregătirea pentru o eventuală dezamăgire
Indiferent de cum am proiectat școala în plan imaginar, copii sunt cei care trăiesc la propriu experiența mersului la școală. Și, oricât de pregătiți ar fi pe acest subiect, ne putem aștepta ca prima zi sau prima săptămână de școală să fie diferită de ceea ce și-au imaginat. De aceea, este important să fim pregătiți să facem față unei eventuale dezamăgiri a celor mici, a unui dezinteres sau chiar a unui refuz declarativ de a mai merge la școală.
În astfel de cazuri, rolul părinților este acela de a explora și de a afla ce anume a dat naștere la aceste frustrări sau nemulțumiri ale copiilor și, cu răbdare, înțelegere și empatie, să ofere un cadru optim de aplanare a acestor conflicte, oferindu-le celor mici opțiuni viabile de rezolvare. Pentru mai multă autenticitate, adulții pot apela în acest demers fie la exemple din propria lor copilărie, fie la experiențele anterioare de viață ale copiilor. Puterea exemplului părintelui sau al celui personal poate fi o modalitate deosebit de valoroasă pentru cei mici de a depăși momentul prezent de dezamăgire, dar și pe cele viitoare.
Pentru a putea fi mai aproape de copiii noștri, pentru a le putea diminua temerile legate de prima zi de școală și de a le oferi integral suportul în noua ipostază, cea de școlar, este necesar să le oferim timp și răbdare pentru a se adapta, înțelegere și acceptare necondiționată pentru a se deschide și a comunica, susținere, încurajare și încredere pentru a explora, dar și posibilitatea de a nu fi perfecți sau de a greși pentru a evolua.
