Sstt! Ușor, să nu se trezească! Hai ascunde-le repede! Dar oare când se trezesc sau află de la colegul de bancă ceva ce tu încă nu le-ai dezvăluit sau ei nu au realizat? Cum transformi legenda “Moș Crăciun există” într-o “lecție de generozitate” ce nu trebuie să aibă neapărat haine roșii și barbă albă?
Ne spune în prag de Crăciun frumos, aproape ca o poveste în tipsuri, specialistul în parenting, Roxana Grigorean.
Moș Crăciun vine cu sania mânată de reni din Laponia și le aduce cadouri tuturor copiilor, într-o singură noapte din an, o noapte magică. O poveste simplă, care a supraviețuit în timp și a depășit granițe și culturi.
Dar cine este Moș Crăciun?
Un personaj mitic care iubește copiii, indiferent unde locuiesc, în ce familii trăiesc sau câte jucării, beneficii sau lipsuri au? Este el primul păgân convertit în creștin, așa cum și-a imaginat Charles Dickens? Sau un meșter de jucării bătrân și bun, care vrea să le ofere jucării tuturor copiilor? Un moș real și bun, care intră pe ascuns în casă și cu care dăm, de obicei, nas în nas, în spațiile comerciale? «Este în regulă să „îmi mint” copiii că există Moș Crăciun?» se întreabă părintele modern. Ce rost mai are această poveste, mai avem nevoie de ea? Este oare doar inerție în încercarea de a o păstra?
Avem nevoie de magie – Moș Crăciun există!
Copiii învață prin povești. Asimilează informația atunci când este prezentată pe înțelesul lor, concret, exemplificat. Practic, ei nu au noțiunea de generozitate, dar dacă le arăți concret ce înseamnă să împarți cu cineva jucăriile, învață să fie generoși. Procesează chiar și lucrurile grele atunci când găsesc un fir logic adecvat pentru capacitatea lor psihică și pot pune în cuvinte și imagini ce s-a întâmplat. Adulții au acest rol, de a-i ajuta să dea sens evenimentelor cu care se confruntă, precum și de a le preda “lecții de viață” prin exemple. Iar cele mai la îndemână sunt poveștile.
În perioada 2-7 ani se dezvoltă gândirea simbolică, iar aceasta este și intervalul de vârstă în care Moș Crăciun prinde avânt. În “anii magici”, copiii se atașează cel mai tare de ideea Crăciunului, poveștile, fantasmele, imaginarul, ocupând un spațiu aparte în lumea lor psihică. Este perioada în care au, poate, cea mai mare nevoie de această lume imaginară, în care apar monștrii și fantomele, chiar dacă nu îi expunem la acest tip de conținut. Pentru că dezvoltarea lor sănătoasă presupune, pe lângă dezvoltarea motorie și cognitivă și stimularea imaginației.
Dintre toate poveștile, povestea lui Moș Crăciun are, poate, cel mai mare succes. Stă mărturie numărul infinit de copii care îl așteaptă pe Moș Crăciun cu sufletul la gură. Înseamnă oare că le spunem această poveste că îi mințim sau că „vorbim” pe limba lor și intrăm în lumea magică a copilului? Înseamnă că le trădăm încrederea sau că le vorbim despre dăruire și bunătate? Înseamnă că îi răsfățăm cu cadouri sau că păstrăm o zi din an pentru îndeplinirea dorințelor?
Cred că este mai puțin important dacă copilul îl vede pe Moș Crăciun ca pe un personaj real (pe cât de real poate fi el, desprins din povești și omniprezent) sau imaginar, aceasta fiind mai degrabă o alegere personală a părintelui, ci mai degrabă ce semnificație dobândește această zi. Este o perioadă din an în care cultivăm bunătatea? Este o perioadă din an în care petrecem mai mult timp în familie? Sau în care ne gândim la ce înseamnă a dărui?
Despre așteptări
Sărbătorile sunt și momente bune, petrecute împreună adunați în jurul mesei, dar pot fi și momente în care ies la iveală tensiuni, tocmai pentru că membrii familiei lasă toate celelalte lucruri deoparte și pot să se uite mai atent la ei, la nevoile lor, la relații. Și în cazul copiilor, nu este deloc rar ca în aceste perioade să aibă și momente de descărcare sau frustrare. Cu atât mai mult dacă și descoperă că Moș Crăciun nu există.
Vestea că Moș Crăciun nu există pare brutală. Însă eu, personal, nu am găsit pe nimeni care să fie încă supărat că Moș Crăciun nu există. De multe ori această descoperire se produce treptat, odată cu dezvoltarea cognitivă a copiilor, și nu este urmat tot timpul de un moment de criză. Mai mult, este important de știut că deziluzionarea este din nou un proces firesc de creștere și maturizare.
Există multe procese de deziluzionare de care are parte un copil în viață și ele sunt necesare pentru dezvoltarea psihică a copilului. Lucrurile nu trebuie forțate, nici într-o direcție, nici în alta, ci mai degrabă ajustate pe parcurs conform stadiului de dezvoltare al copilului.
Important este să putem să-i acceptăm emoțiile și să putem fi lângă el în toate aceste procese, cu iubire, îngăduință și înțelegere.
Cum răspundem la întrebări inconfortabile?
Dacă copilul a crescut cu ideea că Moș Crăciun e mai degrabă un om în carne și oase decât un personaj imaginar, nu este atât rolul nostru de a alege o vârstă la care să-i spunem că Moș Crăciun nu există, ci mai degrabă rolul nostru este să urmărim copilul, să vedem ce curiozități are și să-i răspundem cu sinceritate întrebărilor, potrivit nivelului lui de vârstă. Mai important decât ce îi spunem este cu câtă empatie și înțelegere îi tratăm întrebările pe care ni le pune, practic cât de mult îl vedem pe copilul nostru în acel moment și să vedem ce are, de fapt, nevoie de la noi. Nu este indicat să ne amuzăm pe seama lui sau să îl ironizăm, așa cum nu este indicat să îi întrerupem iluzia prea devreme din propria noastră frică.
De asemenea, este important să ținem cont atât de vârsta lui, cât și de discuțiile pe care le are cu ceilalți copii de la școală sau de la grădiniță. Nu este indicat să-i păstrăm iluzia atunci când deja cei din jurul lui au aflat că părinții sunt cei care aduc cadouri în noapte de ajun, așa cum nu este indicat să îi spunem că Moș Crăciun nu există atunci când la grădiniță toți copiii îl așteaptă cu nerăbdare. De altfel rareori un copil până în 6 ani va întreba dacă Moș Crăciun există, așteptându-se să i se răspundă că nu, așa cum la vârsta școlară de obicei copiii se mândresc cu această descoperire pe care o fac.
Desigur, dacă dezamăgirea devine una de proporții, atunci poate este necesar să ne întrebăm dacă nu este altceva care contribuie la supărarea copilului și de ce este atât de important pentru el ca Moș Crăciun să continue să existe în această formă reală și palpabilă. Sau poate descoperirea faptului că Moș Crăciun nu există se suprapune peste alte greutăți ale sale sau, cea mai mare dintre toate, dificultatea de a crește. Căci pe cât de mult își doresc copiii să crească, pe atât de tare îi sperie asta și, să nu uităm, orice trecere este însoțită de o criză.
Nu uita! Chiar dacă Moș Crăciun încetează să mai existe, Crăciunul poate să își păstreze în continuare magia.
Crăciunul este despre generozitate
Crăciunul îi învață pe copii despre daruri, generozitate, dorințe împlinite. Dincolo de numărul de Cadouri de sub brad, este despre a da și a primi. Copiii își pot vedea, în această perioadă, părinții mai orientați spre ceilalți, spre a dori să ajute. Acțiunile caritabile, sau faptele mici de ajutor în care îi putem implica pe copii sunt de mare folos pentru a-i învăța despre generozitate.
Crăciunul este și o ocazie în care copiilor li se dă ocazia să viseze, să își imagineze și să li se îndeplinească dorințe. Căci capacitatea de a visa face din nou parte din fiecare dintre noi. Pentru a păstra intensitatea acestor momente, putem păstra dorințele lor îndrăznețe de peste an pentru aceste zile speciale – Crăciun, aniversări. Astfel ei vor îndrăzni să viseze, înțelegând în același timp că există și limite și apreciind cu atât mai mult aceste momente.
Nu în ultimul rând, Crăciunul este o sărbătoare despre a fi împreună și a ne bucura unii de ceilalți. Despre a împărtăși și a empatiza.
Depinde de noi, părinții, în ce fel vrem să cultivăm acest moment din an. A crește copilul în sistemul nostru de credințe și valori nu înseamnă a-i îngrădi libertatea și alegerea, căci aceasta va veni atunci când este pregătit psihic și mental să aleagă, ci înseamnă să îi oferim repere.Cele mai bune repere sunt, în primul rând, cele cu care noi suntem congruenți.
Până la urmă, cu toții avem nevoie să credem, din când în când, în Moș Crăciun.
Lasă povestea să curgă, fără sau doar cu puțin ajutor din partea unui consilier în parenting🙂
ATLAS
