E o lume plină de stereotipuri de gen, dar cum evităm ca ele să ajungă la copii? În toate reclamele mama spală vase, tata meșterește ceva în zona auto, fetițele se joacă cu păpușile și cum Regina Maria a României pilota avioane nu e tocmai o informație la îndemână, am provocat specialistul să găsească soluțiile pentru managerierea situațiilor de “gen”.
Un lucru e încă cert: cea mai timpurie expunere la ceea ce înseamnă să fii bărbat sau femeie vine de la părinți și își pune amprente în atitudinea în educație fie că vorbim de părinți sau educatori.
Specialistul ATLAS în parenting, Simona Podaru,“Părinte Implicat”, invită părinții la un exercițiu de conștientizare dar și la a privi puțin modelul patriarhal al societății românești transmis voit sau nevoit copiilor. Devine interesant, nu? Iar asta nu-i tot!
Cum apar aceste stereotipuri de gen?
Credințele și convingerile despre ce înseamnă să fii femeie și ce înseamnă să fii bărbat ne sunt transmise de cei din jurul nostru de foarte timpuriu, din copilăria mică. O parte importantă a acestor stereotipuri se formează prin intermediul socializarii.
În copilărie și în perioada adolescenței copiii primesc informații despre feminitate și masculinitate de la familie, şcoală, prieteni, vecini, din cărți și desene animate, de la televizor, de pe internet, din versurile cântecelor, din povești, prin intermediul jucăriilor, din culorile hainelor pe care le poartă, etc.
Mesajele pe care noi le transmitem copiilor verbal și nonverbal, conștient sau inconștient, contribuie la propria lor construcție internă despre ce înseamnă să fii fată, să fii femeie, să fii băiat sau să fii bărbat.
E important să conștientizăm!
Este important să fim conștienți de modul în care răspundem copiilor la întrebări, de modul în care îi privim, de modul în care îi încurajăm în anumite comportamente și atitudini și îi descurajăm în altele.
Părinții tratează fetele și băieții în mod diferit încă de la naștere, uneori fără să-și dea seama (prin alegerea culorii hainelor, decorarea camerei), apoi alegerea jucăriilor diferite pentru fete-băieți (păpuși vs mașinuțe), încurajarea participării copiilor la diferite jocuri și activități.
Exercițiu de conștientizare pentru părinți
Putem începe prin a explora propria noastră copilărie și să regăsim acolo resursele pe care ne-am sprijinit, mesajele care ne-au încurajat și care ne-au permis să fim noi înșine sau, dimpotrivă, pe acelea care ne-au condus către zone care ne displăceau și cu care a trebuit să ne luptăm.
O metodă foarte bună de explorare a propriei copilării din această perspectivă ne propune și manualul “Gender Loops Toolbox for Gender-Concious and Equitable Early Childhood Centres”. Împreună cu o partenerul de viață, petreceți câteva minute pentru a face un mic exercițiu sub forma unui interviu, adresându-vă unul altuia următoarele întrebări:
1. Amintiri plăcute:
- Descrie situații în care îți plăcea că ești băiat/îți plăcea că ești fată!
- Pentru ce activități și atribute primeai complimente din partea celorlalți? Ai sesizat diferențe între tine și surorile tale/frații tăi?
- Ai beneficiat de anumite privilegii pentru că erai fată/băiat? Dacă da, care erau acestea?
2. Amintiri neplăcute:
- Descrie situații în care alți copii sau adulți au încercat să-ți interzică să faci anumite lucruri pentru că erai băiat/pentru că erai fată!
- Ce sarcini și responsabilități îți reveneau în copilărie? Ce așteptau oamenii de la tine când erai mic, având în vedere că erai băiat/erai fată?
- Ți s-a întâmplat să fii jignit/ă sau hărțuit/ă pentru că erai fată/băiat sau pentru că te comportai ca o fată/ca un băiat?
3. Dorința de schimbare:
- Ți-ar fi plăcut vreodată să fi fost băiat, deși erai fată sau să fi fost fată, deși erai băiat? Dacă da, în ce situații?
Cum arată statisticile?
Conform studiilor realizate la inițiativa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prezenţa modelului patriarhal în societatea românească este reconfirmat, reieșind că principala responsabilitate a femeii este aceea de a avea grijă de familie şi de gospodărie, majoritatea respondenţilor, atât bărbaţi, cât şi femei, fiind de acord cu afirmaţii de tipul: bărbatul este capul familiei, este mai mult datoria bărbaților să aducă bani în casă, este mai mult datoria femeilor să se ocupe de treburile casei.
Conform acestuia, femeile sunt potrivite cu rolurile din viața privată, sunt mame și soții, au grijă de ceilalți și sunt pregătite în mod mai evident sau mai subtil pentru aceste roluri încă de fetițe.
Bărbații, pe de altă parte, sunt potriviți cu rolurile din viața publică, iau decizii politice și economice, explorează și fac bani, fiind, desigur, pregătiți pentru aceste roluri de când sunt mici.
Există, însă, și țări europene în care modelul patriarhal a fost înlocuit cu unul egalitar.
Un studiu bazat pe statistici culese din toate statele membre ale Uniunii Europene, România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană din acest punct de vedere, discrepanțele înregistrate între femei și bărbați fiind cele mai mari comparativ cu celelalte state. Principalele state în care acest lucru se întâmplă sunt: Islanda, Norvegia, Finlanda, Suedia și Noua Zeelandă.
Ce putem face noi în calitate de părinți sau educatori pentru a ?
- să avem grijă la împărțirea rolurilor din familia noastră (rolul unei femei este să aibă grijă de casă, copii și să pregătească mâncarea, bărbaţii/băieţii nu fac treburi casnice sau aceste responsabilități le împărțim echitabil între toți membrii familiei?);
- să încurajăm manifestarea emoţiilor la băieţi și să nu transmitem mai departe modul în care au fost crescuți mulți dintre tații de azi (să nu-și arate emoţiile sau să vorbească cu cineva despre acestea, să nu le fie frică de nimic, să fie puternici și să nu plângă în faţa nimănui);
- să acordăm atenție și aspectului exterior al băieţilor, să nu le inducem părerea că unui bărbat/băiat adevărat nu-i pasă cum arată sau că băieţii trebuie să se îmbrace în albastru, iar fetele în roz;
- să îi încurajăm să încerce de mici diverse activităţi (să nu rămânem la ideea că băieţii de obicei aleargă în aer liber, pescuiesc, joacă fotbal, fac munci „grele” în construcţii, mecanică sau în domeniul știinţei, ingineriei, iar femeile gătesc, cos, croșetează, spală rufe, fac curățenie în casă și au grijă de copii);
- să îi învățam pe copii să se valorizeze pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arată din punct de vedere fizic, să le explicăm ce înseamnă iluzia frumuseții perfecte așa cum o prezintă mass media și ce consecințe negative are această iluzie;
- să încurajăm respectul de sine și o imagine corectă de sine, să le subliniem calitățile personale și să îi învățăm să gândească critic și să se simtă liberi și capabili să ia propriile decizii, fără a fi nevoie să se conformeze gustului sau preferințelor grupului de prieteni privind o anumită muzică sau anumite site-uri, filme, un anumit stil vestimentar etc.;
- să comunicăm deschis și constant cu copiii despre valori, despre ce înseamnă succes și despre percepția fetelor/baieților asupra acestuia;
- să ne uităm la televizor împreună cu copiii, să vizionăm filmulețele de pe Youtube pe care le preferă și să le punem întrebări cu privire la preferințele lor (de exemplu, ce le place cel mai mult la un Influencer/Youtuber/coleg de clasă, ce le displace la persoanele pe care le admiră, ce calități în afara aspectului fizic le atrag la ceilalți etc.), să comunicăm cu copiii despre preferințele lor privind anumite melodii, videoclipuri, cântăreți, actori și alte persoane din jurul lor sau din mediul online/TV, să le explicăm ce anume este nepotrivit sau periculos în comportamentele sau atitudinile unora dintre aceștia;
- să nu le încurajăm pe fete să cumpere îmbrăcăminte provocatoare și nepotrivită vârstei, încercând să le explicăm motivele, să vorbim cu ele despre frumusețea fiecărei etape de vârstă în parte și a faptului că vor avea suficient timp atunci când vor crește pentru a fi preocupate de haine și machiaj. Să le explicăm faptul că siluetele perfecte ale vedetelor, așa cum sunt ele promovate prin mass media, sunt, în marea majoritate a cazurilor, cosmetizate, înfrumusețate și modificate, prin metode gen photoshopare sau operații estetice;
- să vorbim cu fetele și băieții, pe înțelesul lor în funcție de vârstă, despre sexualitate și relații, despre riscurile pe care le implică sexul la vârste timpurii, care sunt etapele de dezvoltare, când vor fi pregătiți fizic și psihic pentru asta;
- să învățăm băieții să valorizeze fetele ca prietene, surori și iubite și nu ca obiecte sexuale;
- să fim atenți la ce emisiuni TV urmărim noi sau în ce anturaj ne petrecem timpul, întrucât copiii ne vor lua ca model;
- să le oferim o educație privind un stil de viață sănătos (mișcare și activități în aer liber, weekend-uri și excursii în familie, alimentație diversificată, consum de fructe și legume proaspete, servirea meselor împreună cu familia cel puțin o data pe zi, hidratare corespunzătoare, etc.)
- să încurajăm dezvoltarea capacității copiilor noștri de a gândi critic, de a fi selectivi cu informațiile și mesajele pe care le primesc, dezvoltarea respectului de sine și respectului față de ceilalți.
Toate aceste discuții implică evident și familia monoparentală dar și pe bunicii sau educatorii copiilor noștri.
Dacă sfaturile de mai sus te-au ajutat dar totuși ai nevoie de un specialist cu care să vorbești despre cum să eviți stereotipurile de gen în educația copiilor, suntem mereu alături de tine!
