De la o mică senzație de arsură pe care o ignorăm, la un Helicobacter pylori – negru pe alb, pe o foaie de analize, toate dau semne că am putea vorbi de un ulcer gastric sau duodenal. Totuși, ulcerele au devenit mult mai puțin frecvente după anii ‘80, datorită tratamentelor mult mai eficiente și inovațiilor în diagnosticarea foarte precoce.
Incidența infecției cu Helicobacter pylori (HP) în România, conform unui studiu, este de aproape 70%. Aceasta este contractată în copilărie, condițiile de igienă având o importanță covârșitoare.
Ulcerele pot apărea, de asemenea, într-o parte a intestinului chiar dincolo de stomac. Acestea sunt cunoscute sub numele de ulcere duodenale și sunt mai puțin cunoscute de pacienți.
Cât de importantă este diferențierea ulcerelor, cauzelor dar și urmărirea evoluției bolii ne amintește în detaliu, Dr. Bogdan Popa, Medic specialist în Gastroenterologie și Medicină Internă.
Ce este ulcerul
Boala ulceroasă peptică reprezentată de ulcerul gastric și duodenal este o afecțiune caracterizată prin deteriorarea țesuturilor din structura peretelui acestor organe. În centrul acestui fenomen stau procese de alterare a barierei de protecție a mucoasei cât și creșterea secreției acide gastrice. Incidența ulcerelor este în scădere, odată cu eradicarea pe scară largă a infecției cu H pylori, care rămâne însă cauza principală. De asemenea, la acest trend au contribuit și tratamentele pe scară largă cu medicamente din categoria inhibitorilor de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol) și scăderea ratei de fumători în rândul populației.
Cauzele ulcerului
Pentru a sintetiza, principalele cauze ale ulcerelor sunt infecția cu Helicobacter pylori și consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), statusul hipersecretor, stresul. Ulcerele duodenale se asociază cu infecție H pylori în peste 90% din cazuri iar cele gastrice într-o proporție de cca 70%.
1. Infecția cu H pylori
HP inhibă factorii protectori (secreția de mucus, de bicarbonat, mecanismele de refacere a mucoasei, circulația sanguină) și exacerbează factorii de agresiune (secreția de acid clorhidric, pepsină, refluxul biliar).
2. Consumul de AINS
Este considerat a doua cauză de ulcer gastric sau duodenal, având efect iritant direct, prin scăderea secreției de bicarbonat și mucus și stimulând aciditatea.
3. Statusul hipersecretor
Este o cauză mai puțin frecventă de ulcer peptic (până în 1% din total). Acesta este de obicei un diagnostic de excludere, atunci când celelalte etiologii au fost infirmate.
Cele mai frecvente cauze de hipersecreție acidă este Gastrinomul (sindromul Zollinger- Ellison), neoplazia multiplă endocrină (MEN-I ), hiperplazia antrală a celulelor G, mastocitoza sistemică, leucemia bazofilică.
4. Fumatul și alcoolul
Scad secreția de bicarbonat, stimulează aciditatea și proliferarea HP. Cafeaua, băuturile carbogazoase pot crește aciditatea dar NU pot provoca ulcer.
5. Stresul
Stresul psihic dar mai ales stresul apărut în cadrul unor boli sistemice sau în contextul internărilor de lungă durată pentru afecțiuni acute grave pot genera ulcer gastric sau duodenal.
Cele mai frecvente astfel de cazuri apar la pacienții internați pentru arsuri pe suprafața corporala întinsă, traumatisme cranio-cerebrale sau post intervenții chirurgicale cu recuperare îndelungată, post transplant de organ.
Afecțiuni asociate
Există o serie de afecțiuni care se asociază cu o frecvență mai mare a ulcerului peptic cum ar fi:
- ciroza hepatică,
- boala celiacă,
- gastrita eozinofilică,
- gastropatia uremică,
- gastrita asociată bolii Henoch- Schonlein,
- gastrita de reflux biliar,
- boala pulmonară cronică obstructivă,
- boala Crohn,
- bolile autoimune,
- diferite infecții : CMV, Epstein-Barr, HIV, herpes simplex, influenza, Candida albicans.
Simptomatologie
Simptomul cel mai frecvent al bolii ulceroase este durerea în epigastru care apare în general la 1-2 ore după masă în cazul ulcerului duodenal și la 30 de minute în cazul ulcerului gastric. Alte simptome pot fi:
- greață,
- vărsături acide,
- scădere în greutate,
- anorexie.
Ulcerele gastrice sau duodenale pot evolua cu hemoragie digestivă superioară, situație în care persoanele vor prezenta hematemeză (vărsături cu sânge) și/sau melenă (scaune de culoare neagră).
Diagnostic
Cum se pune diagnosticul de ulcer?
Simptomele pot sugera prezența unui ulcer gastric sau duodenal, dar obiectivarea leziunii se face prin intermediul endoscopiei digestive superioare sau examenului radiologic cu bariu.
Endoscopia digestivă superioară este utilă atât pentru diagnostic și biopsie pentru stabilirea etiologiei, dar și pentru tratament în cazul sângerărilor.
Când ar trebui efectuată endoscopia digestivă superioară?
În cazurile simptomelor severe sau recurente, în cazurile în care se asociază anemie sau scădere în greutate, la persoanele cu istoric personal de ulcer și bineînțeles în cazul hemoragiilor digestive superioare.
Diagnostic diferențial
Principala afecțiune care intră în diagnosticul diferențial este dispepsia. Aceasta se caracterizează prin durere epigastrică, senzație de plenitudine postprandială, balonare. Diferența constă în absența craterului ulceros decelabil la examenul endoscopic sau radiologic.
Alte afecțiuni gastrice cu simptomatologie similară, pentru că pot avea durere localizată în aceeași zonă, sunt:
- gastrita acută și boala de reflux gastro-esofagian,
- colica biliară din colecistita acută sau angiocolita,
- infarctul miocardic acut inferior.
Tratament
Tratamentul este realizat cu medicamente care reduc aciditatea și cu protectoare ale mucoasei. Infecția cu HP se tratează specific cu antibiotice și inhibitori ai secreției gastrice, dacă este cazul.
Ca adjuvant, alimentele care pot irita stomacul trebuie evitate cel puțin în perioada dureroasă, consumul de alcool, cafea și fumatul trebuie oprite.
Tratamentele antiinflamatoare trebuie oprite sau limitate pe cât posibil, cu medicație protectoare gastrică administrată concomitent.
Ulcerele gastrice și duodenale sunt considerate refractare dacă după 8-12 săptămâni de tratament nu se constată endoscopic vindecarea mucoasei. Ulcerele gastrice întotdeauna vor fi reevaluate endoscopic după 6-8 săptămâni de la debut pentru a se lua biopsii (se recomandă 7 biopsii luate din marginile leziunii).
Complicații
Complicațiile ulcerelor peptice sunt reprezentate de hemoragia digestivă superioară, de perforație și stenoză, ultimele două apar extrem de rar în epoca folosirii medicației inhibitoare de pompă de protoni.
Hemoragia digestivă superioară (HDS) impune efectuarea endoscopiei digestive superioare de urgență, care va localiza leziunea și în funcție de clasificare, va realiza hemostaza endoscopică.
Apelează la un specialist!
Boala peptică ulceroasă este o afecțiune din ce în ce mai puțin frecventă datorită eradicării infecției cu Helicobacter pylori. Managementul acestei afecțiuni este eficient prin prisma metodelor moderne de tratament atât medicamentoase cât și endoscopice. Apelează la un specialist gastroenterolog pentru cea mai eficientă abordare personalizată, chiar din confortul casei tale!
