Agresivitate sau aversiune? Dac-ar fi să le atribuim nuanțe, aversiunea poate fi un gri deschis care poate escalada până la negru, la agresivitate. Este reversibil spectrul acesta? Cum nuanțăm lucrurile în leadership și în viața personală? Ce drame aduce agresivitatea vs aversiune?
Despre “măsura” înțelepciunii din prisma unui CEO celebru și ramificațiile aversiunii în leadership, chiar și despre “picanteriile” agresivității are toate detaliile specialistul în coaching, Livia Vodarici.
Agresivitatea și aversiunea sunt două stări mintale ce fac parte din spectrul umbrei, concept definit Jung.
Acestea nuanțează un disconfort sau o tensiune interioară. Ca orice stare mintală, atât agresivitatea cât și aversiunea fac parte dintr-un spectru al intensităților psihice, al polarizării. Acest pendul afectiv există în psihicul nostru, al tuturor și are nevoie să fie validat ca atare. Dar care este utilitatea acestor stări și ce ne învață ele?
Aversiune – de la personal la profesional
Putem vorbi de aversiune din prisma unor contexte diferite, de la cel personal la cel de business sau profesional.
Aversiunea este o emoție foarte clară, știm exact ce nu ne place și ce ne provoacă un disconfort. Ne ajută să ne definim mai bine limitele și să investim în propria motivație. Dacă în cazul plăcerilor și al variabilelor alegerilor pe care le facem, deciziile devin mai greu de luat, în cazul aversiunilor, lucrurile sunt foarte transparente și destul de imuabile. Această tensiune interioară resimțită în fața unui stimul devine utilă prin prisma clarității ei și prin felul în care accesăm foarte ușor zona lucrurilor care ne displac. Este ca un indicator senzorial cum că ceva este în neregulă, un indicator al rafinării selecției proprii.
În psihoterapie, se folosește conceptul de aversion therapy și anume asocierea unui stimul neplăcut cu un comportament nedorit. Această tehnică este eficientă mai ales în tratarea dependențelor sau pentru creșterea motivației pentru un comportament anume care este perceput ca fiind mai sănătos decât cel care se vrea a fi înlocuit. Practicând psihoterapia, am avut ocazia să observ efectele aversiunii și avantajele pe care clienții le descopereau atunci când își percepeau aversiunile ca fiind pozitive. Aversiunea poate fi un catalizator al schimbării, un element care împinge spre acțiune.
Într-un mediu profesional sau de business, aversiunea față de risc devine un centru al stabilității și al idealului de perfecțiune. De exemplu, într-un articol publicat în The New York Times – creșterea nu înseamnă neapărat a urmări un profit ci a menține vie o filosofie, un mod tradițional de a oferi bunuri sau servicii. Percepția riscului fundamentează o serie de comportamente umane care sunt strâns legate de deciziile care au legătură cu obiectivele profesionale sau personale semnificative. Aversiunea față de risc este o strategie de maraton, o filosofie de longevitate.
În relație cu aversiunea, agresivitatea se nuanțează și mai clar și devine acel instinct monocrom care indică o inabilitate, o comunicare care nu reușește să comunice, o distanțare față de sinele civilizat, culturalizat care a integrat structura psihică a omului modern. Deși este un instinct care a asigurat supraviețuirea oamenilor de-a lungul timpului, această componentă afectivă moștenită poate deveni problematică în contextul drepturilor și libertăților actuale umane. Drept urmare, agresivitatea stă la baza tuturor actelor de violență, fiind un catalizator al acestora. Agresivitatea este asociată adeseori cu furia, un sentiment foarte expresiv al unui conflict interior sau exterior, dar anumite chestionare de agresivitate (Arnold H.Buss și Mark Perri, AQ) definesc și măsoară 4 subscale ale agresivității:
- Agresivitatea verbală
- Agresivitatea fizică
- Furia/mânia
- Ostilitatea
Tehnici de gestionare a agresivității
Fiind un răspuns specific determinat de anumiți factori, agresivitatea poate fi o predispoziție înnăscută, un pattern familial, sistemic, învățat sau un răspuns întărit de consecințele care apar în urma unui act agresiv. Astfel, îți propun câteva tehnici de gestionare a agresivității care au ca scop reducerea acestui sentiment și care propun un model de autocontrol:
- Validează-ți furia și recunoaște impactul pe care îl are asupra propriei persoane și asupra celor din jur.
- Respiră. Calmul se obține prin crearea unui spațiu interior de reflecție. Imaginează-ți că fiecare inspirație aduce liniște, echilibru, siguranță, numără în gând până la 3 și apoi expiră toată tensiunea pe care o simți.
- Fii conștient disruptiv cu pattern-ul tău agresiv. În contextul în care agresivitatea este o problemă globală, prin pierderea rațiunii și a capacității spre claritate, răbdare, toleranță, tu ești cel responsabil să acționezi local. Stăpânirea de sine poate servi ca exemplu mai ales în familia ta și poți crea breșe spre schimbare prin orice acțiune măruntă, suficient de diferită cât să te simți eliberat de tensiunea provocată de agresivitate.
- Cum poate fi agresivitatea o cale către responsabilitate? O modalitate bună de a stăpâni agresivitatea este de a învăța din acest sentiment un model al responsabilității ca și cum orice situație în care apare această tendință să reprezinte o practică a toleranței. Gândește-te la sentimentul pe care l-ai avut atunci când ai reușit să faci ceva ce îți era foarte greu, ceva ce ți s-a părut inițial dificil. Acel sentiment are o forță motivatoare extraordinară către o actualizare sănătoasă de sine.
Având perspectiva acestui spectru afectiv dintre aversiune sau agresiune, subliniez importanța conștientizării și recunoașterii acestor sentimente care au un potențial de distrugere destul de ridicat în funcție de intensitatea resimțită subiectiv.
Liderii pot manipula, de asemenea, nivelul aversivității unui grup astfel încât să devină o cale liberă către agresivitate (The Will to Fight: Aversion-Induced Aggression and the Role of Motivation in Intergroup Conflicts – Matthew Lewon, Ramona A. Houmanfar & Linda J. Hayes).
Leadership-ul și aversiunea
Un model bun de leadership folosește aversiunea ca pe un instrument al schimbării, al realizării potențialului uman. E ceea ce coaching-ul propune ca paradigmă a schimbării, la fel ca și psihoterapia. Pentru cei care sunt angajați activ în propria dezvoltare profesională, care poate își dezvoltă propriile abilități antreprenoriale, apare nevoia unei alinieri și reașezări și în viața personală. Integrarea propriei agresivități, a umbrei, tinde către amplificarea înțelepciunii. Am citit de curând vorbele unui antreprenor de succes, fondatorul și CEO-ul AngeList, Naval Ravikant, care afirma că măsura înțelepciunii este determinată de nivelul calmului pe care îl poți avea în orice situație. Aș extinde această afirmație cu ideea că înțelepciunea este un garant al împlinirii de sine. Agresivitatea este doar o condiție sine-qua-non a propriei validări de sine.
Concluzionând, te invit să ai perspectiva reală propriei aversiuni sau agresivități și să-i explorezi limitele dincolo de care apar stăpânirea de sine, calmul, înțelegerea și toleranța.
Cu cât locuiești de astăzi în acest spațiu psihic armonios, cu atât te vei simți mereu mai aproape de idealul tău emoțional sănătos. Imaginează-ți un viitor în care știi să gestionezi orice situație conflictuală! Comunicarea îți este la îndemână chiar la o mișcare de mousse.
