Cavalerismul vine din atitudinea potrivită și dacă feminitatea categoric pornește din creier, nu de la rochia pe care o porți, masculinitatea și flirtul sunt potențate clar de inteligență, cavalerism și carismă. Cavalerul nu deschide frenetic uși la mașină și nici nu vine neapărat cu flori roșii, nici nu poartă doar sacouri. E o atitudine subliminală, suficient de subtilă cât să potențeze feminitatea și să îți scadă puțin nevoia de feminism. E un contrabalans și de ce să nu recunoaștem că uneori un sacou îmbibat într-un parfum potrivit, cu căptușeala fină care te îmbracă seara după un eveniment și te duce … doar până la ușa, lasă mult mai mult loc pentru “mai departe.”
Deci ce o fi și cu toate ideile astea stranii ? Adăugăm valoare începuturilor sau scoatem din ea prin lipsa feminității și cavalerismului? Este încă feminitatea un factor de atracție în era digitală și cum să mai flirtezi ca să nu transformi totul, într-un “film cu rating scăzut”?
La toate a căutat răspunsuri, specialistul ATLAS, cavaler, psihoterapeut sistemic de familie și cuplu, Horia Ungurean. Iată un interviu al lunii noiembrie, ca o călătorie în timp și un flirt dulce cu viitorul.
Poftiți, vă rugăm!
Raportul feminin-masculin este mereu în schimbare. Mai putem vorbi despre cavalerism și feminitate?
O metaforă pe care o folosesc în terapie este cea a femeii care reprezintă o cetate pe înălțime, iar cavalerii sunt bărbații care doresc să o cucerească. Întotdeauna va fi o adevărată provocare și o luptă demnă de dus în cucerirea unei cetăți cu porțile închise, cu sistem de apărare strașnică decât cucerirea unei cetăți care își va deschide porțile la primul gest de atac.
Schimbarea în raportul feminin-masculin se observă în echilibrarea rolurilor date de gen. Poate acum avem mașini de spălat în loc de spălatul la râu și folosim un ferăstrău electric în loc de unul manual.
Cavalerul era legat de un cod strict la care aderă. Nu îl obliga nimeni să îl adopte, dar dacă dorea să fie cavaler trebuia să accepte acest cod. Cred că de acest cod cavaleresc avem încă nevoie. Avem nevoie și astăzi de calități că respectul, curajul sau oferirea de protecție.
Începutul cavalerilor este legat de luptătorii călare. Ce însemna acest lucru? Era vorba despre un statut de putere – nu oricine își permitea un cal la acea vreme! Asta a rămas în istorie drept “Cavalerie”, altfel spus: soldați care luptau călare. Acești soldați erau bine pregătiți și întotdeauna de temut pentru că aveau avantajul vitezei și al înălțimii pe câmpul de bătălie. Toți cei care dețineau înălțimea erau mai greu de învins și în asedii ieșeau, adeseori, victorioși.
Cavalerismul și feminitatea (curtare și curtoazie) sunt concepte străine societății și cuplului de azi, în era digitală?
Probabil ca și concept îl întâlnim mai rar, însă în mod natural fiecare bărbat curtează o femeie dacă dorește să aibă o relație cu ea și anume va încerca mereu să fie politicos, amabil și să țină la o eticheta.
Îmi vine în minte exemplul oferirii de trandafiri roșii și ciocolată, lucruri care practic nu constituie o mare valoare, dar gestul oferirii lor încă trezește emoții puternice.
Chiar și în această era digitală există reguli și principii. Dacă intri pe o rețea de socializare vei observă că acea rețea își conturează un profil care poate fi de dating, de amuzament, de discuții profesionale. Acest profil reprezintă codul de eticheta sub care se desfășoară interacțiunile.
În esență, valorile unui cod de etică în curtenie rămân general valabile chiar dacă exprimarea sau reprezentarea lor se schimbă în timp. De exemplu, agresivitatea nu va fi niciodată un element permis în curtoazie. El nu trebuie să fie un element prezent pentru cine își dorește o relație de cuplu sănătoasă și durabilă. În procesul curteniei atenția ar trebui să fie concentrată pe detalii, lucru care în era digitală este foarte ușor de făcut dar foarte des ignorat.
Ca psihoterapeut sistemic de familie și cuplu recomand cu tărie ședințe de consiliere premaritală pentru cunoaștere dar, în special, pentru auto-cunoaștere. Curtarea și curtoazia nu sunt suficiente pentru a forma un cuplu. Ele reprezintă un ritual menit să transmită un mesaj al responsabilității. Acum cred că se naște o nouă întrebare: mai există responsabilitate în cuplu în era digitală?
Se vorbește mult despre feminism, dar cum stăm cu feminitatea?
Consider că feminismul este un curent ca o portavoce a feminității. Cu timpul și greutățile vieții am uitat sau am încetat să mai vedem “trăsăturile care constituie specificul caracterului feminin” (DEX).
Aș putea spune că feminitatea dă frumusețe și culoare vieții unui bărbat, de altfel este și o regulă în management ca întotdeauna într-o echipă să ai și o femeie și nu este vorba de politically correctness ci de perspectiva diferită pe care feminitatea o aduce. Nu aș vrea să las impresia că feminitatea se referă numai la caracteristicile fizice, ci în cea mai mare parte la cele morale și etice.
Cred că feminismul s-a născut mai mult din ignoranța, indiferența sau minimalizarea pe care noi, bărbații, am început să o manifestăm față de femei.
Probabil masculinitatea a atins un punct maxim la un moment dat al abuzului față de feminitate. Totuși, feminismul nu ar trebui să depășească cadrul feminității pentru că altfel și-ar pierde identitatea.
Ce rol dobândește cavalerismul în cuplul de orice vârstă, mai ales în era digitală?
Un cavaler avea un cod de comportament. Comportamentul este o activitate observabilă. În mediul digital putem observa foarte ușor asemenea manifestări care sunt intermediate de comunicare.
Deficiențele în comunicare s-au dovedit a fi problema principală în 95% din cazurile pe care le-am avut în practică profesională. Codul strict al cavalerului înseamnă o disciplină și în acest sens.
Astăzi, digitalul reprezintă un cod de comunicare. Această devine codificată: uneori devine imagine, alteori ea devine video – mișcare. Toată această codificare trebuie să fie un instrument în dezvoltarea unei relații și în menținerea unui cod etic.
La început vii în cuplu cu propriile credințe și cu sistemul personal de valori însă viața de cuplu ar trebui să te disciplineze prin educarea în respectarea granițelor celuilalt. În cuplu ești responsabil pentru persoana de lângă ține, începi să împărți un sentiment de apartenență.
Țin cavalerismul și feminitatea de educație sau de valențe ale personalității și vârstei?
Convingerea mea este că feminitatea și cavalerismul țin de educație. Un cavaler își începea antrenamentul de la o vârstă de 7 ani și dura 14 ani. Domnițele aveau de asemenea educatori în acest sens. Diferența este dată de faptul că, în trecut, doar clasa nobilă putea să producă cavaleri și domnițe. Astăzi, oricine poate dobândi caracteristicile unui cavaler sau ale unei domnițe.
Într-un fel, împărțirea oficială pe clase sociale a dispărut. Astăzi, orice băiat are “dreptul” și libertatea de a fi un cavaler. Totul depinde de educație. Este de subliniat faptul că această educație pornește înaintea vârstei de 7 ani! Sunt foarte importante valorile familiei care sunt promovate și transmise copilului. Nu poți să creezi, să educi un viitor cavaler să adopte un cod etic și principial pe care nu îl vede în primii săi ani de viață.
Și partea feminină depinde tot de educație. Tot de acolo se preiau valorile care constituie esența domniței de mai târziu. Din perspectiva sistemică, principiile și valorile se predau că la ștafeta – din generație în generație. Este ceva incontrolabil. Nu poți să-ți înveți copilul ceva ce știi că este bun dar tu, părinte, nu practici. Pur și simplu nu merge așa!
Ce rol are flirtul? De ce uneori este perceput în sens peiorativ și cum ar trebui “folosit”?
Flirtul reprezintă un preludiu al dorinței de împerechere. Este un dans care are loc la începutul unei relații, un dans “de la distanță”, în care se emit semnale dintr-o parte (de obicei din partea masculină) că s-ar dori o apropiere mai mare.
Sensul peiorativ a fost câștigat în urmă “dezbrăcării” de un anumit cod de comportament. În trecut, cavalerii făceau eforturi susținute să atragă atenția unei domnițe. Astăzi, se încearcă o atrofiere a acestor eforturi și se dorește probabil să ajungem la rezultatele dorite doar printr-un “făcut din ochi”.
De ce îmi permit această generalizare? Pentru că din experiența mea am observant o radicalizare a acestui dans la elemente cât mai simple, poate chiar simboluri. Nu știu ce emoții complexe poate trezi un emoticon însă știu că o poezie, sau o melodie care ar fi creată special pentru cineva ar avea un efect diferit!
Un efect direct al depersonalizării flirtului îl reprezintă media prin filmele, pe care le popularizează. Profilul actual al cinematografiei este unul foarte dinamic și violent.
Că un răspuns scurt, flirtul ar trebui folosit cu responsabilitate. Poate fi începutul unei frumoase relații. De ce să nu îl folosim cu răbdare pentru a construi ceva durabil?
Este feminitatea un factor de atracție pentru bărbatul din toate timpurile?
Feminitatea are o serie de trăsături care o definesc. Dacă, odată, o trăsătură a feminității era părul lung, astăzi știm că și o femeie cu părul scurt poate fi feminină. Unii spun că a fi sexi e o stare de spirit. Eu spun că a fi feminină începe în creier.
Avem nevoie unii de alții precum izvorul are nevoie de albia care-i susține cursul. Elementele care ne atrag pe unii la ceilalți sunt cele care ne lipsesc.
Aș vrea să adresez o întrebare pentru bărbați: cât de responsabili suntem în aprecierea feminității?
Sfatul specialiștilor: putem filtra frumos și să nu uităm de cavalerism și feminitate? Sunt aceste atitudini un start bun în cuplul recent format?
Eu am redus la un singur cuvânt relația de cuplu și anume: RESPONSABILITATE! Dacă nu sunt responsabil de scopul filtrului meu, dacă nu mă interesează ce emoții stârnesc, dacă sunt indiferent la semnalele din jur, atunci este foarte sigur că flirtul sau chiar relația de cuplu vor deveni un film cu rating scăzut sau o glumă proastă.
O problemă des observată la cuplurile cu care am lucrat a fost una de neînțelegere a trăsăturilor definitorii al specificului de gen. De multe ori bărbații erau furioși că partenera nu face sau nu spune ceva fără să încerce, să înțeleagă specificul feminității. Nu vreau să sugerez o idee împământenită cum că femeia este un “vas slab”. Consider că femeia este la fel de puternică ca și bărbatul. Însă, dacă o mângâiere este atât de dorită și necesară uneori, de ce încercăm, ca bărbați să o eliminăm ca și cum ar fi un gest inutil și consumator de timp sau energie?
De multe ori, relația de cuplu este o oglindă. Ceea ce oferi, aceea se întoarce. Dacă vrei să ai lângă tine o domniță, fii un cavaler. Dacă vreți să creșteți viitori cavaleri și domnițe, fiți pentru ei, primii profesori! Învățarea prin copierea exemplului este eficientă atât la copii cât și la adulți!
