Stereotipurile privind atât dorințele femeilor cât și ale bărbaților creează un pattern de gândire ce poate afecta individul dar și viața de cuplu. Nu le vom demonta noi pe toate 🙂 dar provocăm specialistul Andrei Alexandrescu la un interviu incisiv despre dorințele de când lumea și pământul ale domnilor din viața noastră.
Ce (mai) vor bărbații?
Aș spune ce au vrut și până acum – să-și găsească rostul și să-și îndeplinească obiectivele de viață, ca tot omul. Desigur, există o grămadă de discuții pe axa bărbați vs. femei, diferențe de gen, ce vor femeile vs ce vor bărbații și, desigur, multe dintre ele, duc pe piste false și, mai mult decât atât, ne aruncă într-o zonă de umbră, ultra teoretică și deloc practic-aplicată la viața reală.
Răspunsul la întrebarea “ce vor bărbații”, așa cum poate îl așteaptă unii dintre noi, adică cu subiect și predicat, cu o formulare de tip “trucuri de viață” – îmi pare rău 🙂 dar…nu există așa cum se întâmplă și cu întrebarea “Ce mai vor femeile?”
Care bărbați, ar fi următoarea întrebare? Păi…dacă eșți femeie și te referi la cel de lângă tine, mai bine întreabă-l și promovează cultura comunicării. Însă – atenție, că va trebui să-ți înfrunți temerile și anxietatea – nu toate răspunsurile vor fi ușor de digerat.
Dacă ești bărbat și vrei să-ți dai seama ce vrei – întreabă-te și răspunde-ți sincer, nu dezirabil social. De asemenea, experimentează, adică fă multe lucruri. Doar așa îți vei da seama care lucruri sunt de tine și care nu. În plan imaginar și doar din cărți, iarăși, nu merge. Ca exemplu apropo de cuplu – dacă ești bărbat și simți că o relație stabilă nu este de interes pentru tine acum, asumă-ți, experimentează, învață din acțiunile pe care le faci și trage o concluzie. Adică află-ți propriul adevăr.
Da, omul este făcut să trăiască în relație, însă depinde când, ce tip relație, cu cine și în ce context.
De unde vin stereotipurile despre ce vor bărbații în cuplu?
De obicei din “adevăruri sociale” transmise din gură în gură (chiar și prin basmele din copilărie), din trăsăturile de rasă și de gen și din înclinația noastră naturală de a băga lucrurile în categorii, ca să ne fie mai ușor să trăim cu ele. E ca la mașina de spălat – e mai ușor de folosit dacă are cărticică (și dacă o citim, bineînțeles).
Cea mai tare metaforă pe care am auzit-o vreodată apropo de bărbați vs. femei este cea care spune că “bărbații sunt ca lupii”. Adică cuceresc lupoaica, se înmulțesc cu ea, fac pui, iar ea rămâne și are grijă de aceștia, timp în care lupul merge să descopere și alte piscuri. Cu toate acestea, lupul mai dă și pe acasă să aibă grijă de haită. Cât adevăr, nu?
Care sunt principalele stereotipuri și cât adevăr este în ele?
“Toți bărbații sunt la fel”. Aici se referă, sau ar trebui să se refere, la trăsăturile de gen. Există adevăr, însă dinamica intra-psihică este unică, individuală.
“Toți vor numai sex”. Asta sună a axiomă și în același timp, destul de stupid. Da, sexul e important, însă n-au auzit de vreo specie de mamifer să facă doar sex.
“Bărbații înșală cel mai mult”. Apropo de metafora cu lupul, monogamia nu e deloc naturală speciei noastre. Studiile arată că bărbații și femeile înșală cam la fel, însă mare atenție la statistică – contează populația selectată, cultura, vârsta etc. și mai ales faptul că judecata negativă este mult mai aprigă dacă o femeie recunoaște că a înșelat în cuplu, decât dacă destăinuirea o face un bărbat. Această prejudecată le obligă pe multe femei să ascundă astfel de detalii, în numeroase culturi. Inclusiv în a noastră (nu uitați de poziția istorică a femeii în cultura românească).
“Bărbații vor relații de cuplu, dar sunt neasumați”. Între sexe, conceptul de cuplu poate fi înțeles cu totul altfel și de aici cred eu că s-a născut și acest slogan. Luând-o grosier și foarte fin antropologic, dacă femeile au ca trăsături accentuate grija, empatia, instinctul matern și nevoi legate de unitate, stabilitate și protecție, noi bărbații am cam trăit cu nevoia de experimentare, manifestare a puterii și agresivitate-impulsivitate. Am avut și avem nevoie de figuri feminine care să ne ia în brațe, să ne spună “hai că-i bine, poți” și să ne crească copiii. Am apelat mult mai mult la rațiune în detrimentul emoției. Așadar, cuvântul “cuplu” pentru bărbați poate fi un cuvânt pe atât de greu, pe cât fără sens. Libertatea dorită de bărbați are nevoie în același timp de stabilitate, grija și susținerea are nevoie de spațiu, și tot așa. Ca să răspund la întrebare, “adevărul” în acest stereotip stă în faptul că situația este privită strict dintr-o singură parte a baricadei, însă realitatea este că acest adevăr trebuie pus pe masă și negociat.
“Vor” barbatii în funcție de ce vrea și partenera sau vor ceva de principiu așteptând ca partenera sa îi urmeze dorințele? Evident aplicabil și femeilor:).
Sigur că vor și ce vrea partenera – fiecare individ are realitatea sa, iar planurile și dorințele se discută, se negociază. Stereotipul acesta are la bază un paradox al minții care apare și în cazul femeilor, dar sub altă formă – femeile vor să controleze, să domine, însă în același timp vor să fie dominate (nu mă refer la sexualitate aici). În relațiile în care bărbații cedează dominației feminine, acestea își pierd brusc interesul și caută altceva. Practic, când obțin ce au vrut, relația pare că nu mai prezintă interes. E un joc, un schimb fin, între parteneri, ghidat de caracteristicile individuale și legile firii.
De unde vine vorba “o femeie trebuie să își urmeze bărbatul” și cum ne urmăm unii pe alții în cuplu pentru o relație sănătoasă?
Pentru a crește împreună, este nevoie să identificăm lucrurile pe care nu le știm, dar le știe celălalt, și să mergem pe mâna lor. La început e greu să recunoaștem că nu suntem miezul din franzelă în toate domeniile existenței noastre, însă merită!
Aici e o vorbă din bătrâni care seamănă cu întrebarea adresată – “orice bărbat puternic are ÎN SPATE o femeie puternică?”. Eu o înțeleg ca dualism între forța fizică și rațională (bărbat) vs forță psihică-emoțională și rezistență (femeie) și prin prisma faptului că egoul masculin acceptă cu greu (mai degrabă mimează că acceptă) o femeie pe poziție egală de forță cu el – de aceea femeia stă “în spate” și în nici un caz pentru faptul că e slabă sau inferioară. Din contră!
Ce ar spune bărbatul, psihologul, coach-ul A. Alexandrescu despre “ce vor bărbații din ziua de azi”?
Cu siguranță, bărbații de astăzi vor să se dezvolte, să cunoască mai multe despre ei, să facă schimbări la sine și în lume. Vor să cucerească și să creeze. Ce am observat, mai ales ca influență a social-media și a pandemiei, că dorințele din cap nu sunt însoțite de acțiuni concrete. A apărut, din păcate, un curent de a “sta în propriile gânduri”, de a socializa și cuceri pe internet, care nu permite bărbatului să-și pună în act darurile specifice speciei și genului. Realitatea este că nu putem înlocui umanul cu tranzistori și diode, atâta timp cât vrem să rămânem oameni.
Ce s-a schimbat în dinamica dorintelor în cuplu și cum “jonglam” între “dorință” și posibilitate?
As spune mai degrabă: comunicăm liber și deschis, asumându-ne consecințele. Dinamica dorințelor, cum am mai spus, este legată de construcția interioară a fiecărui individ. În pandemie, mulți au stat în cuplu închiși în casă – unora le-a plăcut extraordinar, iar alții abia așteaptă să se termine tărășenia și să fugă în Groenlanda. Cu cât le bagă sub preș, cu atât se acumulează frustrare, frică, anxietate și nu ajută cu nimic – nici pe cuplu, nici pe individ.
