A fi sau a nu fi proactiv este una dintre dilemele care ne macină pe cei mai mulți dintre noi, atât în ceea ce privește viața personală, cât și viața profesională. Nimic surprinzător, mai ales pentru că studiile arată că cei mai de succes oameni sunt cei proactivi. Proactivitatea a devenit una dintre cele mai căutate competențe, iar la un simplu search pe internet, după cuvântul proactivitate, cele mai multe rezultate se referă la tips and tricks despre cum să fii (mai) proactiv.
Articolul pe care tocmai îl citești nu va expune sfaturi ca acelea despre care vorbeam mai sus, ci va trata, comparativ, cele două aspecte: proactivitatea și reactivitatea, cu avantajele și dezavantajele ambelor, atât în ceea ce îi privește pe manageri, dar și pe angajații care nu au o funcție de conducere. Mai mult, vei găsi câteva idei care să te ajute să lucrezi cu ambele tipuri de oameni.
Ce este proactivitatea?
Pentru o bună înțelegere, este important să ne uităm la originea și evoluția conceptului.
Termenul proactivitate a fost folosit pentru prima dată de Viktor Frankl, psihiatru și neurolog, în cartea sa „Omul în căutarea sensului”, apărută în anul 1946. Frankl era prizonier într-un lagăr al regimului nazist, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din care a supraviețuit, spune el, datorită faptului că a avut capacitatea de a da sens vieții sale. Viktor Frankl folosește, deci, termenul pentru a descrie o persoană care își asumă responsabilitatea pentru propria viață, fără să caute cauze în circumstanțe externe sau în alte persoane. Frankl a subliniat importanța curajului, perseverenței, responsabilității individuale și a conștientizării existenței alegerilor, indiferent de situație sau de context.
Cu toate acestea, termenul nu devine popular decât mult mai târziu, când este extins în domeniul dezvoltării personale, de către Steven Covey, în cartea „Cele șapte obiceiuri ale oamenilor eficienți”.
În psihologia organizațională și în limbajul corporate, proactivitatea se referă la capacitatea unui om de a anticipa problemele și de a-și asuma responsabilități.
La polul opus, reactivitatea se referă la acei oameni care doar reacționează la ceea ce li se întâmplă, care „sting” focul pe loc și care nu vin cu inițiativă. De exemplu, un om proactiv va schimba uleiul mașinii înainte de revizie sau după un anumit număr de kilometri, pe când unul reactiv va aștepta primele semne care îi comunică apariția problemei.
Proactivitate vs. Reactivitate
Pentru că, de regulă, reactivitatea este asociată cu un termen negativ, am schițat, mai jos, câteva trăsături principale ale oamenilor reactivi, dar și ale celor proactivi, pentru ca tu să extragi propriile concluzii.
Ce înseamnă să fii reactiv?
O persoană reactivă acționează în momentul în care se întâmplă ceva, însă, de regulă, angajații reactivi lucrează repede și sunt flexibili. O altă trăsătură este rapiditatea cu care reacționează și lucrează; de asemenea, persoanele reactive funcționează bine sub presiune.
Ce înseamnă să fii proactiv?
Principala trăsătură de personalitate a celor proactivi este aceea că își doresc, în general, să atingă anumite țeluri. Oamenii aceștia pun întrebări, vin cu idei, anticipează eventualele probleme, dar unii dintre ei se pot frustra din cauza propriei determinări.
Leadership-ul reactiv – avantaje și dezavantaje
Liderii reactivi sunt aceia cărora le place să rezolve probleme, iau decizii rapid, se concentrează pe ce au de făcut în momentul respectiv și răspund prompt nevoilor angajaților.
Dezavantajele, aici, ar fi că liderii riscă să fie mereu cu pas în urmă, că lasă contextul să le influențeze acțiunile și că pot fi mai stresați din cauza evenimentelor neprevăzute pe care le pot experimenta.
Leadership-ul proactiv – avantaje și dezavantaje
Să fii un lider proactiv înseamnă să anticipezi situații neprevăzute și să ai o strategie în care să incluzi rezolvarea eventualelor probleme. Avantajele sunt acelea că poți să rezolvi mai rapid problemele, că poți optimiza sistemele pentru o mai bună performanță a echipei, promovezi stabilitatea și responsabilitatea.
Dezavantaje: mai puțin succes în ceea ce privește proiectele pe termen scurt, mai multe resurse de efort și de timp și o planificare care durează destul de mult.
Evident că, în orice organizație, vor exista și oameni reactivi și oameni proactivi. Iată cum poți lucra cu ambele tipologii:
Cum să lucrezi cu oamenii reactivi:
- oferă-le sarcini clare, deadline-uri și obiective pe care să se concentreze;
- recunoaște-le eforturile atunci când rezolvă problemele rapid și creativ;
- oferă-le feedback constant și prezintă-le întotdeauna contextul.
Cum să lucrezi cu oamenii proactivi:
- oferă-le detalii despre obiective și proiecte pentru a putea veni cu idei și cu soluții;
- definește prioritățile și responsabilitățile pentru că oamenii proactivi au tendința de a-și depăși sarcinilie, iar asta îi poate împiedica să le îndeplinească pe cele care contează;
- asigură-te că angajații proactivi au timp să se gândească la idei și soluții noi;
- ai grijă ca angajații proactivi să nu facă și treaba altor colegi, pe motivul că pierd timp așteptând după ceilalți sau că rezolvă problemele pe care toată lumea le ignoră.
Cum e mai bine? Să ai angajați proactivi sau reactivi?
După cum deja ai constatat, ambele tipologii vin cu avantaje și cu dezavantaje, atât în ceea ce îi privește pe angajații care nu au o funcție de conducere, cât și în ceea ce îi privește pe lideri. Important este să recunoști aceste trăsături și să știi cum să lucrezi cu oamenii proactivi și cu cei reactivi, astfel încât ei să fie potriviți pentru rolurile pe care le ocupă.
Scenariul ideal este acela în care, într-o echipă, ai un număr egal de oameni reactivi și proactivi pentru că ei se completează perfect: unii se ocupă de problemele prezente (reactivii), iar ceilalați de problemele viitoare (proactivii).
