Lucrezi zilnic la câte ceva, fie că este vorba despre job, relația cu familia și cu prietenii sau planuri de viitor. Iar liantul dintre toate acestea ești tu.
De ce este important să treci pe lista de rezoluții de anul acesta brandul personal, care sunt gândurile care te sabotează, dar și care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgi pentru conturarea brandului personal ne spune Luiza Olteanu, Style Coach, Consilier Terapia Imaginii de Sine și specialist Hilio.
La final de an, a abundant cu urări de la oameni și branduri care îți spun ce „trebuie” să primești la final de an, cum să te bucuri, ce să mănânci, cum să trăiești. Ca apoi, la început de an, să reia activitatea și să dicteze la ce să visezi, cât și unde să evoluezi. Îmi imaginez că e posibil ca și la voi feed-ul fiecărei rețele de socializare să fi avut o dinamică similară.
Drept exemplu, îți prezint situația uneia dintre clientele cu care am colaborat, care s-a uitat la mine cu privirea ușor pierdută, dar plină de entuziasm și mi-a spus: „Înțeleg că a venit momentul pentru proiectul „Mihaela”. I s-au umezit ochii și vocea a început să îi tremure și a completat: „M-am trezit târziu, însă mai bine acum decât…” și un nod în gât i-a oprit continuarea. Am dat liniștea mai tare, apoi am continuat discuția: cel mai bun moment să lucrezi la tine și pentru tine este astăzi! Indiferent dacă este prima dată când faci asta sau dacă reiei după o pauză.
Eu te încurajez să dăm liniștea mai tare la început de an pentru a avea claritate și contact cu nevoile noastre, raportate la propria busolă. Mi-ar plăcea să îmi spui, într-o ședință 1:1, că ai îndrăzneala de a visa și de a începe să lucrezi la visul tău. Că ești sincer cu tine și ai identificat niște blocaje cu care nu știi ce să faci sau de unde să începi. Mi-aș dori să văd motivație pentru antrenarea mușchiului schimbării pentru că până tu nu te schimbi, nimic nu se schimbă așa cum îți dorești.
Ce pași ai de urmat pentru conturarea brandului personal?
Pentru structură, voi aminti pașii pe care eu îi parcurg împreună cu oamenii cu care lucrez, pentru conturarea unui brand personal:
Autocunoașterea – este atât de strâns legată de brandul personal precum soarele de zi și luna de noapte. Ai nevoie de o motivație și de criterii proprii care să reprezinte busola procesului. Definirea unui brand personal este un proces continuu, care se dezvoltă și se modifică odată cu noi. Este ca un organism viu. Nu este o schemă aplicată militărește, după cum este prezentată de cărți sau de specialiști.
Relația cu tine însuți – Fă din relația cu tine o prioritate, iar brandul personal va avea deja o fundație solidă. Toți oamenii sunt valoroși, însă nu toți oamenii sunt conștienți de valoarea pe care o au. Cel mai valoros lucru pe care îl ai de oferit este să fii tu însuți. Să crezi și să pariezi pe tine înainte de oricine și de orice.
Să accept schimbarea ca fiind parte din echipa mea. Cum mă văd reprezintă fundația pentru încrederea pe care o am în mine și pentru ce sunt capabil să fac. Cum voi transforma o rezoluție într-o realitate și la ce mă ajută să fac din brandul personal o rezoluție?
Grație cumnatei mele, care e fana echipei Miami Heat, am descoperit în SUA baschetul. Povestea despre Jimmy Butler, starul echipei, este cel mai bun exemplu care merită reținut atunci când vine vorba despre brand personal, destin și mai ales despre răsturnarea destinului său, așa cum spun americanii, ”underdog destiny”. Părăsit de tată când avea doar 13 ani, ajunsese în adolescență să doarmă sub un pod și juca baschet de plăcere. Câțiva ani mai târziu, în prezent, câștigă 44 milioane de dolari pe an și își trăiește visul în abundență. Dacă te intrigă povestea lui, găsești mai multe informații aici.
Fiecare dintre noi avem un dar. Chiar dacă nu e activ, el există. Vestea bună este că tu singur poți să activezi potențialul pe care îl ai. Vestea și mai bună este că nu e nevoie să faci asta de unul singur. Vestea proastă este că nimeni nu poate face asta în locul tău, chiar dacă lucrezi cu cei mai buni specialiști. Prelucrarea potențialului este materie primă pentru brandul personal, iar tu ești arhitectul edificiului personal.
Recunoașterea limitelor. The sky is not the limit, the mind is! Ai nevoie, în construirea acestui edificiu, să știi exact unde anume îți servește potențialul și cea mai potrivită cale de a-l utiliza. Există, însă, tipare de gândire pe care psihologia cognitiv comportamentală le numește distorsiuni cognitive: mintea ta te sabotează în utilizarea potențialului așa cum vremea rea modifică performanța mașinii pe șosea.
Ce factori te pot împiedica să îți urmezi planul?
Am descoperit, în Manualul stimei de sine, de Dr. Glenn R. Schiraldi, că există nu mai puțin de 13 distorsiuni și gânduri automate sabotoare:
- Presupunerea – exemplu: dacă nu am fost avansat anul trecut, presupun că sunt un angajat slab. Până la verificarea acestei presupuneri, ea rămâne doar un gând sabotor.
- Standardele nerealiste – gânduri automate care conțin „trebuie” și aduc o presiune dificil de gestionat. De exemplu: „Trebuie să nu greșesc nimic!”. În locul lor, poți renunța la aspirațiile perfecționiste și să reformulezi, împuternicindu-te: „Îmi doresc să/vreau să/aleg să/aș putea face să/iasă totul bine.”
- Fantezia vieții desăvârșite și amânarea trăirii – uneori, lucrurile pe care le credem o catastrofă se dovedesc a fi foarte potrivite pentru noi. Avem nevoie de încredere în fluxul vieții și mai ales avem nevoie să ne setăm intenția de a face tot ce ține de noi înșine pentru ca lucrurile să meargă în direcția pe care ne-o dorim. Cea mai simplă cale este să înlocuiești gândirea de tipul „viața este nedreaptă” cu „ce aș putea să fac diferit data viitoare, într-o astfel de situație.” Cu alte cuvinte, să mut focusul de pe eșec pe învățare.
- Gândirea de tip dihotomic: totul sau nimic, alb sau negru. Este cel mai mare dușman al perseverenței. Logic și mental, știi că poți avea un ritm rapid de evoluție, însă nu poți să arzi toate etapele. Așa că ai nevoie de un plan gradual și de o marjă mai extinsă atunci când îți setezi obiectivele.
- Suprageneralizarea este ca o oglindă murdară care distorsionează realitatea și începe, de obicei, cu superlative: „întotdeauna…stric totul”, „mereu o dau în bară”, „niciodată nu sunt bun la ce mi-am propus” etc. Unele abilități noi necesită antrenament. Adu-ți aminte cum copilul învață să meargă, se poticnește, cade, se ridică, plânge, se lovește, se ridică, reușește să facă primii câțiva pași și se bucură și, cel mai important, nu renunță!
- Etichetarea – greșelile pe care le faci nu te definesc. O alegere defectuoasă nu te face prost. Ai putea cadra totul temporal și atunci lucrurile s-ar vedea diferit. Ieri am făcut un lucru stupid. Acțiunea mea a fost nepotrivită și neavantajoasă. Azi iau decizii mai bune pentru mine.
- Filtrarea negativă este concentrarea pe aspectele negative ale vieții – „cum pot să fiu productiv când mama este bolnavă?” Cel mai bun antidot este recunoștința. Provocările vin în viața noastră să ne aducă aminte să menținem echilibrul. Să nu luăm lucrurile ca și cum ni s-ar cuveni și să valorizăm ceea ce funcționează și ne aduce bucurie, prosperitate, fericire, plăcere.
- Desconsiderarea aspectelor pozitive este un tip de gândire soră geamănă cu filtrarea negativă. Diferența dintre ele este că aceasta se concentrează mai mult pe minimizarea sinelui. Ai muncit pe brânci pentru un proiect, iar atunci când ești apreciat tu răspunzi: „A fost o nimica toată!”. Întoarce-te puțin și recitește exemplul de la punctul 1. S-ar putea să reconsideri repede punctul 8 și să renunți definitiv la desconsiderarea aspectelor pozitive.
- Comparațiile – toate comparațiile, în afară de cele cu tine însuți, sunt nefaste și nepotrivite. Uneori, în funcție de cronologie, chiar și cele cu tine însuți pot fi păguboase: „Acum 15 ani puteam să alerg un maraton. Acum obosesc după două etaje de trepte.” Fii realist și blând cu tine. Lasă biciul deoparte și caută mai degrabă un instrument de masaj care să te relaxeze și să lase potențialul la vedere. Masează-ți nu doar trupul, ci și mintea sau sufletul. Caută activități care te relaxează și include-le în rutina ta săptămânală.
- Considerații catastrofice – gândirea de tip dramatic: „nu m-aș descurca să…” sau „ar fi îngrozitor să…” Pe care le poți înlocui cu „probabil mi-ar fi dificil să fac față, dar m-aș descurca”.
- Personalizarea și ultraresponsabilizarea sunt, de obicei, ultra condimentate cu ego: eu sunt în centrul universului, totul se întâmplă în funcție de, din cauza mea sau datorită mie. De exemplu: „Este numai vina mea că firma la care lucrez își închide biroul. Aș fi putut fi mai curajos în decizii!”. Orice rol ai avea, o echipă are mai mulți membri, iar succesul ori insuccesul depinde de coeziunea și performanța întregii echipe, la care se adaugă factorii externi.
- Blamarea este, de fapt, opusul personalizării. Acum nu te mai gândești: „doar eu sunt de vină”, ci te dezici de responsabilitate și arunci întreaga vină către ceilalți. „Sunt un ratat din cauza copilăriei mele nefericite!” sau „Mi-a distrus viața când m-a părăsit!”
- Transformarea sentimentelor în adevăruri – o relație bună cu noi înșine înseamnă inclusiv să ne oferim șansa de a trăi toată paleta de sentimente care ne încearcă. Dacă într-o zi tristețea este starea principală, este sabotor să mă gândesc: „sunt tristă, înseamnă că sunt o incompetentă!”
Ce te ajută să planifici procesul de brand personal?
Brandul personal reprezintă pentru mine pariul pe tine însuți. Reprezintă investiția în tine însuți. Dacă vrei, este șlefuirea diamantului reprezentat de potențialul tău: talente, competențe, cunoștințe, aptitudini, atitudini. O șlefuire utilă ție și celorlalți deopotrivă pentru că cea mai simplă cale de a genera căi neuronale noi este în relație cu ceilalți care îți servesc drept oglindă pentru cine ești!
Și tu poți fi un Jimmy Butler în domeniul tău atâta vreme cât crezi în tine, te bucuri de proces și te ții de plan. Ce mai poți include în plan? Recomand clienților cu care lucrez să identifice, la începutul proceselor, „persoane resursă” care să îi sprijine în proces. Oameni care să te țină departe de cele 13 modalități de sabotare și care să îți ofere suport, susținere și conținere.
Studiile de psihosociologie au descoperit că orice plan merge mai bine dacă are o planificare cronologică graduală, dar și momente de sărbătorire după parcurgerea fiecărei etape. Harriet Lerner, compară, în Dansul Relațiilor (editura Herald, București, 2018), celebrarea succesului actual cu un aditiv de entuziasm și de energie pentru etapele următoare și este unul dintre trucurile pe care le aplic împreună cu oamenii care parcurg procesele Rebrand Yourself.
Ce mai poate avea planul tău? Un plan B, care să răspundă la întrebarea: „Ce fac dacă nu îmi îndeplinesc obiectul până la data x?” E nevoie să fie măreț? E nevoie să fie elaborat? E nevoie să fie specific? Nu! E nevoie să fie încărcat de entuziasm și de bucurie. Scrie-mi pe chat cum a fost prima etapă din planul tău de a deveni cel mai bun prieten al tău și spune-mi despre ce vrei să citești în următorul articol!
