Marina Olimpia Stoica

Sunt un om care și-a dorit întotdeauna să facă lucrurile cu deschidere, iubire, entuziasm, să pună suflet în ceea ce face sau transmite. Cred cu tărie în puterea iubirii și acceptării necondiționate, a unei inimi deschise, în frumusețea și forța vulnerabilității asumate. Pe măsura scurgerii timpului, a acumulării de cunoștințe și de experiențe care m-au ajutat să mă dezvolt și să mă descopăr în diverse moduri, am simțit tot mai pregnant nevoia de a mă deschide mai mult către propriul meu adevăr și a fi alături, cu sufletul, de alți oameni care aspiră la armonie interioară și exterioară, care caută să-și (re)întărească contactul cu sinele lor profund, spre a vindeca, astfel, diverse aspecte ale vieții lor și a-și realiza pe deplin potențialul. Cred în puterea interioară a fiecăruia dintre noi și în capacitatea fiecăruia de a «străluci» într-un fel sau altul, prin unicitatea sa, de a crea un loc frumos, pentru sine și pentru alții. Și mai cred că ne sprijinim de fapt în permanență, reciproc, mai mult sau mai puțin conștient, în menținerea acestei prețioase însuflețiri care ne permite să dezvăluim, să scoatem la iveală frumosul sau binele și implicit bucuria din noi.