Ioana Păunescu

Sunt psihoterapeut cu formare în psihoterapie integrativă, o abordare pe care am ales-o pentru că reflectă cel mai bine convingerea mea profundă: că fiecare om e unic și merită înțeles în propriul său context.

De-a lungul timpului, am urmat cursuri și am studiat pe cont propriu mai multe direcții din psihoterapie – cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia centrată pe emoții, Gestalt terapia sau art-terapia. Am simțit nevoia să pot privi suferința umană din unghiuri diverse, să înțeleg nuanțat ceea ce uneori nu se spune direct, dar se exprimă în relații, stări sau blocaje interioare.

Parcursul meu de formare include și studii masterale în psihanaliză, care au adâncit interesul pentru dinamica profundă și adesea inconștientă a psihicului uman – acele fire invizibile care leagă trecutul, trăirile și modul nostru de a fi în lume. Cred că această formă de înțelegere mai profundă și contextualizată ajută pe termen lung. Explică mai clar dificultățile de azi și oferă un cadru real de transformare. De aceea, este direcția în care aleg să lucrez: cu răbdare, cu atenție la ritmul fiecăruia și cu respect față de complexitatea fiecărei povești.

Lucrez cu deschidere și cu interes autentic față de ceea ce apare în spațiul dintre mine și celălalt – fără rețete, fără idei prestabilite. Cred cu tărie că relația terapeutică – și, în general, orice relație profună – are un potențial real de transformare.

Am crescut învățând să fiu atentă la ceilalți – la emoții, stări, gesturi subtile. A fost modul meu de a naviga prin situații care depășeau ce puteam controla. Această sensibilitate față de lumea interioară a celorlalți mi-a devenit, în timp, un sprijin real și o resursă esențială.

Viața mea profesională a început într-un domeniu foarte diferit – consultanța fiscală. Am cunoscut acolo ritmul intens, cerințele constante și avantajele unei cariere structurate. Dar, treptat, am simțit că vreau altceva: un drum mai aproape de ceea ce sunt și de ceea ce mă interesează cu adevărat.

Așa am ajuns, pas cu pas, către psihoterapie. A fost un proces de întoarcere spre mine însămi și, totodată, un început de drum nou, pe care l-am ales conștient.

Fiecare etapă prin care am trecut m-a format să lucrez astăzi cu empatie, fără judecată, cu dorința sinceră de a înțelege omul din fața mea. Simt că acest parcurs m-a pregătit nu doar să fiu psihoterapeut, ci să fiu prezentă, cu autenticitate, acolo unde celălalt are nevoie să fie văzut.